Appeal over Judicial Inspection decisions declared null for failure to state statutory cassation grounds.

Şedinţa publică din data de 31 ianuarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin Cererea depusă pe rolul Curţii– secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal reclamantul A. a solicitat desfiinţarea rezoluţiei inspectorului şef al Inspecţiei Judiciare nr. C21-556/2021 şi a rezoluţiei de clasare.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 380 din 2 martie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2, a formulat recurs reclamantul A., invocând nulitatea absoluta a sentinţei civile nr. 380/02.03.2022 pronunţata in dosar nr. x/2021 al Curtii de Apel Bucureşti, secţia a-VIII-a contencios administrativ si Fiscal, pentru ca a fost pronunţata cu încălcarea art. 200 din C. proc. civ., in dosarul cauzei neexistând dovada ca judecătorul, care a judecat contestatia este cel numit aleatoriu conform art. 53 din Legea 304/2004 .

Textele de lege menţionate sunt de interes public, obligaţia de aproba respectarea legii, revine judecătorului contestaţiei, ort. 488 pct. 2 din C. proc. civ.

S-a invocat nulitatea absoluta a rezoluţiei nr. 677/2021 (nr. lucrare 20-2257/2020), pronunţată cu încălcarea art. 73 din Legea 317/2004. În dosarul Inspecţiei Judiciare nu există dovada că Inspectorul Judiciar care a pronunţat rezoluţia a fost numit ca urmare a unei proceduri aleatorii. Textul de lege menţionat este de interes public, obligaţia de aproba respectarea legii revenind Inspecţiei Judiciare, care poate demonstra buna sa credinţă, depunând în dosarul recursului înscrisurile care sa dovedească respectarea art. 73 din Legea nr. 317/2004.

S-a invocat nulitatea absolută a rezoluţiei Inspector şef, nr. lucrare C 21- 639/2021 pentru lipsa numărului de identificare a acesteia.

Judecătorii cauzei, inspectorii judiciari, judecătorul contestaţiei au judecat cu rea credinţă, au încălcat legea, practica constituţională, logica, raţionamentul juridic, obligaţiile profesionale, pronunţând, cu ştiinţă, hotărâri şi rezoluţii nelegale.

S-a solicitat admiterea recursului, trimiterea dosarului inspecţiei judiciare pentru continuarea verificărilor.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 2,5,6 şi 8 din C. proc. civ.

Prin răspunsul la întâmpinare recurentul – reclamant a precizat dispoziţiile art. 11, 53 din Legea nr. 304/2004, art. 73 din Legea nr. 317/2004.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, pârâta – intimată Inspecţia Judiciară a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că nu sunt întrunite condiţiile cazurilor de casare invocate, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 2, 5, 6 şi 8 din C. proc. civ.

5. Soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului în condiţiile art. 499 C. proc. civ.

Instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare şi dezvoltarea lor. Astfel, condiţia legală a încadrării motivelor de recurs în cazurile de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ., precum şi a dezvoltării motivelor implică determinarea greşelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, arătarea probelor pe care se bazează.

Motivele de recurs desemnează ipotezele expres şi limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate.

Textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute limitativ de art. 488 pct. 1-8 din C. proc. civ.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulţumire a unei părţi sau a părţilor în litigiu faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligaţia să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute limitativ de lege.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin sentinţa recurată, curtea de apel a constatat că, prin criticile expuse, instanţei nu i-au fost prezentate temeiuri pentru desfiinţarea rezoluţiilor emise, în concordanţă cu atribuţiile legale pe care le are o instanţă de contencios administrativ, întrucât actele judiciare emise de judecători sau procurori sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege, în cadrul sistemului judiciar, dar nu pot fi desfiinţate de autorităţi administrative.

Or, recurentul - reclamant nu a formulat nicio critică asupra acestei soluţii date de instanţa de fond, posibil a fi circumscrise motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ., aptă să conducă la casarea hotărârii recurate.

Alegaţiile din cererea de recurs vizează susţineri generale cu privire la modul de repartizare a dosarului la curtea de apel şi la inspectorului judiciar, formal încadrate în punctul 2 al art. 488 din C. proc. civ., fiind indicate doar texte legale privind repartizarea aleatorie a cauzei.

Înalta Curte constată, chiar de la dosarului curţii de apel, că există rezoluţia sub semnătură a persoanei desemnate cu repartizarea aleatorie a cauzei, susţinerile recurentului – reclamant neavând nicio referire concretă, aşa cum s-a arătat, asupra prezentei cauze.

Totodată, recursul nu prezintă nici vreo referire asupra motivării primei instanţe prin prisma dispoziţiilor Legii nr. 317/2004.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că nu se invocă nicio neregularitate de ordin procedural a sentinţei atacate, care să poată fi analizată de instanţa de recurs.

Constată astfel Înalta Curte că devin incidente dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd că recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, reţinând că recursul promovat nu este explicit în vreo critică compatibilă cu materia recursului, având în vedere şi faptul că, în speţă, nu este prezent nici un motiv de recurs de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 489 din C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 380 din 2 martie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 31 ianuarie 2023.