Liability for failure to conduct transparent private partner selection under O.U.G. 64/2009 despite absence of implementing norms at time of partnership formation

Şedinţa publică din data de 27 septembrie 2022

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi – secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2020 reclamantul Inspectoratul Şcolar Judeţean Iaşi a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Organism Intermediar Programul Operaţional Capital Uman din cadrul Ministerului Educaţiei şi Cercetării ca, în urma probatoriului ce se va administra să se dispună: suspendarea aplicării dispoziţiilor procesului-verbal nr. x/11.02.2020, de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă, emisă de OIPOCU-MEC, până la soluţionarea definitivă a contestaţiei pe fond; anularea deciziei nr. 01/1342/ES/29.05-2020, emisă de către OIPOCU- MEC, decizie prin care s-a respins contestaţia formulată de Inspectoratul Şcolar Judeţean Iaşi nr. 01/23374/SJICSN/05.03.2020 privind proiectul x, cod SMIS - 22491, împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă, înregistrat sub nr. x/11.02.2020; anularea procesului-verbal nr. x/1235/SJCSN/11.02.2020, de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 90 din 30 septembrie 2020, Curtea de Apel Iaşi – secţia contencios administrativ şi fiscal a respins contestaţia formulată de către reclamantul INSPECTORATUL ŞCOLAR JUDEŢEAN IAŞI în contradictoriu cu DIRECŢIA GENERALĂ ORGANISM INTERMEDIAR PROGRAMUL OPERAŢIONAL CAPITAL UMAN din cadrul MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII îndreptată împotriva Deciziei nr. x/29.05.2020 privind soluţionarea contestaţiei depuse de ISJ Iaşi înregistrată la OIPOCU – MEC cu nr. x/05.03.2020 privind Proiectul x – Cod SMIS 22491 şi împotriva Procesului-verbal nr. x/11.02.2020 de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul INSPECTORATUL ŞCOLAR JUDEŢEAN IAŞI, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, rejudecând, admiterea excepţiei prescripţiei dreptului material pentru declararea sumelor ca neeligibile, iar, pe fond, admiterea acţiunii.

Recurentul a reiterat prescripţia dreptului material privind declararea acestor sume ca neeligibile şi solicitarea de plată a acestora, motivat de faptul că de la data plăţii acestor sume s-a depăşit cu mult, atât termenul de prescripţie general reglementat de C. proc. civ., cât şi termenul de prescripţie privind creanţele bugetare reglementat de legislaţia fiscală.

Astfel, termenul general de prescripţie pentru plata acestor sume de către I.S.J. Iaşi este depăşit, sumele fiind rambursate în anii 2011, 2012, 2013, 2014 şi 2015, iar procesul-verbal prin care se solicită plata sumelor a fost emis la data de 11.02.2020.

În continuare, recurentul a susţinut că sentinţa recurată a fost pronunţată cu greşita aplicare a prevederilor art. 24 din O.U.G. nr. 64/2009.

În esenţă, a susţinut că ulterior selectării de către ISJ Iaşi a lui A. S.A. în calitate de partener şi ulterior întocmirii Acordurilor de Parteneriat (03.09.2009), la data de 15.09.2009, s-a publicat Ordinul nr. 2548/2009 pentru aprobarea Normelor Metodologice la O.U.G. nr. 64/2009 cu trei luni mai târziu, acesta reglementând, printre altele, modul de derulare a procedurilor de selecţie a partenerilor privaţi menţionate la art. 24 din O.U.G. nr. 64/2009. La data de 15.09.2009, Inspectoratul Şcolar Judeţean Iaşi şi partenerul semnaseră Acordurile de parteneriat, iar Cererile de finanţare erau transmise spre evaluare în sistemul Actionweb.

Concluzionând, recurentul a susţinut că selecţia A. S.A. în calitate de partener de către ISJ Iaşi s-a realizat cu respectarea cerinţelor care existau la momentul încheierii Acordurilor de Parteneriat căruia nu i se poate imputa retroactiv nerespectarea unor cerinţe legale adoptate ulterior.

A susţinut recurentul că prin 2 Corrigenda şi o erată la Condiţiile Generale, respectiv 6 Corrigenda şi o erată la Condiţiile Specifice ale Ghidului Solicitantului, emise până la data limită de depunere a proiectelor, nu au fost aduse modificări sau completări explicite acestor documente cu privire la o eventuală procedură de selecţie a partenerilor privaţi sau clarificări cu privire la modalitatea de aplicare a dispoziţiilor art., 24 din O.U.G. nr. 64/2009 în condiţiile inexistenţei normelor de aplicare ale acesteia.

Dacă Autoritatea de Management ar fi considerat necesară şi relevantă aplicarea prevederilor art. 24 din O.U.G. nr. 64/2009, aceasta ar fi avut posibilitatea menţionării exprese a acestui fapt în Ghidul solicitantului aplicabil şi ar fi putut prezenta o serie de măsuri care să permită beneficiarilor, derularea unor proceduri de selecţie a partenerilor, chiar şi în lipsa normelor de aplicare ale O.U.G. nr. 64/2009, cu incidenţă până la publicarea acestora, ca măsură tranzitorie.

De asemenea, dacă Autoritatea de Management ar fi considerat relevant acest lucru apreciem că aceasta ar fi putut sesiza acest fapt atât în etapa de evaluare a proiectelor (etapă care s-a întins pe parcursul a 12 luni) cât şi în etapa de implementare a proiectelor, la oricare din cererile de rambursare depuse spre aprobare.

A mai invocat recurentul inaplicabilitatea prevederilor invocate ca temei legal pentru stabilirea sancţiunii, respectiv dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011 care vizează constatarea unor nereguli produse în perioada de implementare a proiectului, adică după semnarea contractului de finanţare nu şi în timpul activităţilor care au fost realizate anterior semnării.

Cu privire la Regulamentul (CE) nr. 2342 din 23 decembrie 2002, de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1605/2002 al Consiliului privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităţilor Europene, şi Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 din 11 iulie 2006, de stabilire a anumitor dispoziţii generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European si Fondul de coeziune si de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999, recurentul a susţinut că nu a identificat în cuprinsul Proiectului nicio altă trimitere expresă la un text din cuprinsul să care să fie aplicabil în cazul de speţă.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 4 şi art. 9 lit. A) din Contractul de finanţare x, înregistrat la AMPOSDRU cu nr. x/28.09.2010, a precizat că acestea nu sunt incidente în speţă, deoarece ele vizează obligaţii în legătură cu implementarea contractului de finanţare şi nu pot fi extinse la aspecte şi evenimente anterioare semnării contractului de finanţare.

Referitor la nerespectarea principiului proporţionalităţii, recurentul a arătat că orice acţiune întreprinsă în sensul constatării unei nereguli şi al stabilirii creanţelor bugetare rezultate din nereguli se realizează cu aplicarea principiului proporţionalităţii, ţinându-se seama de natura şi de gravitatea neregulii constatate, precum şi de amploarea şi de implicaţiile financiare ale acesteia.

Analizând aspectele reţinute de echipa de control în Procesul-verbal de constatare materializate în declararea ca neeligibile a tuturor sumelor solicitate la rambursare de partenerul 2 - A. S.A., este evident faptul că echipa de control a ignorat dispoziţiile legale imperative în individualizarea sancţiunii acordate şi implicit în aplicarea principiului proporţionalităţii.

În fine, a susţinut că AMPOSDRU trebuia şi putea, încă de la momentul depunerii cererilor de finanţare, cunoscând situaţia generată de apariţia O.U.G. nr. 64/2009 şi faptul că, termenul de publicare a normelor de aplicare a O.U.G. nr. 64/2009 a fost semnificativ depăşit, fie să emită instrucţiuni către solicitanţi pentru a clarifica modul de aplicare a legii, fie, în etapa de verificare a eligibilităţii să sesizeze neaplicarea procedurii de selecţie a partenerilor şi să ia măsurile ce se impuneau.

În contextul în care AMPOSDRU trebuia şi putea să pună în aplicare oricare dintre variantele de mai sus, dar nu a făcut acest lucru, apreciază că sancţionarea exclusivă a beneficiarilor, la aproape 10 ani de la atribuirea proiectelor, pentru fapte care ţin, printre altele, şi de lipsa de reacţie a AMPOSDRU, este netemeinică şi nelegală.

4. Apărările formulate în recurs

Intimatul Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., invocând neformularea de critici din care să rezulte aspectele de nelegalitate a hotărârii atacate.

Pe fond, a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind temeinică şi legală.

Excepţia nulităţii recursului a fost respinsă de instanţă, astfel cum rezultă din practicaua prezentei decizii.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi raportat la prevederile legale din materia supusă verificării, Înalta Curte reţine că recursul este nefondat, în considerarea celor în continuare arătate.

În susţinerea prescripţiei dreptului material privind declararea sumelor ca neeligibile, recurenta invocă termenul de prescripţie general reglementat de C. proc. civ., cât şi termenul de prescripţie privind creanţele bugetare reglementat de legislaţia fiscală, fără a avea în vedere prevederile legii speciale, derogatorie, respectiv O.U.G. nr. 66/2011.

Potrivit dispoziţiilor art. 45 din O.U.G. nr. 66/2011, corect reţinute de către instanţa de fond, "dreptul de a stabili creanţa bugetară se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor datei de închidere a programului, comunicată oficial de către Comisia Europeană/donatorul public internaţional prin emiterea declaraţiei finale de închidere, cu excepţia cazului în care normele Uniunii Europene sau ale donatorului public internaţional prevăd un termen mai mare."

Aşadar, legea a stabilit un termen de prescripţie a cărui durată este de 5 ani şi care începe să curgă, în principiu, de la data de închidere a programului, comunicată oficial de către Comisia Europeană/donatorul public internaţional prin emiterea declaraţiei finale de închidere.

În speţă, instanţa de fond în mod corect a apreciat, în raport de aceste dispoziţii legale, că reclamantul nu a făcut dovada că programul a fost închis cu mai mult de 5 ani înainte de data stabilirii creanţei bugetare pentru a fi aplicabilă prescripţia.

Înalta Curte constată că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 24 din O.U.G. nr. 64/2009.

Prin procesul – verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare, contestat în cauză, s-a constatat neeligibilitatea cheltuielilor aferente contractului pentru nerespectarea prevederilor art. 24 din O.U.G. nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale şi utilizarea acestora pentru obiectivul convergenţă, potrivit căruia, "Pentru implementarea proiectelor prevăzute la art. 23, autorităţile sau instituţiile finanţate din fonduri publice pot stabili parteneriate cu entităţi din sectorul privat, numai prin aplicarea unei proceduri transparente şi nediscriminatorii privind alegerea partenerilor din sectorul privat", motivat de faptul că beneficiarul nu a făcut dovada derulării unei proceduri de selecţie transparente şi nediscriminatorie, la momentul selectării partenerului privat S.C. A. S.A., faptele reţinute constituind neregulă în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011.

Instanţa de fond a constatat că sunt nefondate motivele de nelegalitate referitoare la faptul că art. 24 din O.U.G. nr. 64/2009 nu poate constitui temei pentru declararea ca neeligibile a cheltuielilor efectuate de partenerul A., precum şi cel al nerespectării principiului proporţionalităţii.

Înalta Curte constată că susţinerile recurentului pârât sunt fondate. Prin contractul de finanţare, beneficiarul s-a obligat "(1) (...) să asigure managementul şi implementarea proiectului în concordanţă cu prevederile acestui contract, ale legislaţiei comunitare şi naţionale şi cu instrucţiunile emise de AMPOSDRU, cu maximum de profesionalism, eficienţă şi în conformitate cu cele mai bune practici în domeniu. 4) (...) să respecte prevederile cuprinse în cererea de finanţare şi să asigure conformitatea cu legislaţia şi politicile Uniunii Europene şi naţionale, în special cele privind achiziţiile publice, egalitatea de şanse şi nediscriminarea, informarea şi publicitatea, concurenţa loială, dezvoltarea durabilă şi ajutorul de stat, acolo unde este cazul" (articolul 9), în conformitate cu legislaţia comunitară şi naţională în vigoare (articolele 1 şi 15)

De asemenea, prin contractul de finanţare părţile au stabilit că eligibilitatea sumelor proiectului se stabileşte în condiţiile stabilite de "Hotărârea Guvernului nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale, cu modificările şi completările ulterioare, de Ordinul comun al ministrului muncii, familiei şi egalităţii de şanse şi al ministrului economiei şi finanţelor nr. 3/185/2008 pentru stabilirea regulilor de eligibilitate şi a listei cheltuielilor eligibile în cadrul operaţiunilor finanţate prin POSDRU, cu modificările şi completările ulterioare, de Ghidul Solicitantului, de prezentul contract, de instrucţiunile AMPOSDRU, precum şi de alte dispoziţii legale aplicabile" (articolul 4).

Înţelesul noţiunii de neregulă în executarea contractului de finanţare a fost stabilit, astfel cum invocă recurentul, prin chiar contractul de finanţare, în sensul că "(1) Prin "neregulă" se înţelege orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate, precum şi orice nerespectare a prevederilor Contractului de finanţare şi a legislaţiei comunitare şi naţionale în domeniu, rezultată dintr-o acţiune sau omisiune a Beneficiarului care are sau ar putea avea ca efect prejudicierea bugetului general al Comunităţii Europene, bugetelor administrate de aceasta ori în numele acesteia sau a bugetelor din care provine finanţarea publică naţională. (2) Constatarea neregulilor şi recuperarea sumelor plătite necorespunzător se realizează conform prevederilor legale în domeniu, respectiv Ordonanţa Guvernului nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător, cu modificările şi completările ulterioare, şi a Hotărârii Guvernului nr. 1306/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 79/2003" (articolul 11).

Beneficiarului i s-a solicitat dovada derulării tipului de procedură de selecţie, astfel cum este prevăzut în actul normativ de bază, O.U.G. nr. 64/2009, art. 23-24, şi nu dovada respectării procedurii de selecţie prevăzute de normele de aplicare ale acestuia, Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 2548/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale şi utilizarea acestora pentru obiectivul convergenţă, fiind neîntemeiată invocarea acestuia pentru anularea actelor administrative.

Instanţa de fond a aplicat în mod greşit dispoziţiile legale incidente apreciind că, la data încheierii Acordului de parteneriat nr. 7118 din 03.09.2009 cu S.C. A. S.A., era în vigoare O.U.G. nr. 64/2009 care la art. 24 consacră faptul că "pentru implementarea proiectelor prevăzute la art. 23, autorităţile sau instituţiile finanţate din fonduri publice pot stabili parteneriate cu entităţi din sectorul privat, numai prin aplicarea unei proceduri transparente şi nediscriminatorii privind alegerea partenerilor din sectorul privat.", reclamanta având totuşi obligaţia de a respecta exigenţele impuse de ordonanţa de urgenţă prin selectarea partenerului printr-o procedură care să asigure accesul tuturor societăţilor interesate.

Este corect faptul că O.U.G. nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale şi utilizarea acestora pentru obiectivul convergenţă a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 413 din 17 iunie 2009, art. 25 prevedea că "Aspectele legale, financiare şi de altă natură privind proiectele implementate în parteneriat, finanţate în cadrul programelor operaţionale pentru obiectivul convergenţă, vor fi reglementate prin normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă", iar potrivit art. 26, "În termen de 10 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, prin ordin al ministrului finanţelor publice, se aprobă normele metodologice de aplicare."

Contrar acestor dispoziţii, într-adevăr, Normele metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 64/2009 au fost aprobate prin Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 2548/2009, publicat în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 619 din 15 septembrie 2009, în timp ce Acordul de parteneriat între reclamantă şi partenerul A., în vederea obţinerii finanţării nerambursabile pentru proiect, a fost încheiat la data de 03.09.2009, anterior publicării normelor metodologice de aplicare, O.M.F.P. nr. 2548/2009. Acesta a prevăzut, prin art. 31 alin. (6), faptul că "Prevederile art. 24 din Ordonanţa de urgentă a Guvernului nr. 64/2009 se consideră îndeplinite dacă: a) liderul face dovada îndeplinirii prevederilor alin. (5) prin intermediul canalelor media cu acoperire naţională sau prin internet şi demonstrează că a ales partenerii dintre entităţile private care au răspuns anunţului public, în cazul parteneriatelor stabilite cu entităţi din sectorul privat înregistrate fiscal în România; b) liderul face dovada că partenerii au fost selectaţi dintre organizaţiile care au domenii de activitate în concordanţă cu obiectivele specifice ale proiectului, în cazul parteneriatelor stabilite cu entităţi din sectorul privat înregistrate fiscal în alte state membre ale Uniunii Europene."

Reclamanta nu a fost sancţionată, însă, pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 31 alin (6) din O.U.G. nr. 64/2009, prin actele contestate fiind reţinut faptul că normele metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 64/2009 au intrat în vigoare la data de 15.09.2009, după data limită de încărcare în sistemul ActionWeb a cererii de finanţare (07.09.2009) şi după data la care a fost semnat şi înregistrat Acordul de parteneriat 7118/03.09.2009.

Neeligibilitatea cheltuielilor validate anterior pentru implementarea proiectelor s-a constatat pentru nerespectarea prevederilor art. 24 din O.U.G. nr. 64/2009, motivat de faptul că, la momentul selectării partenerului privat S.C. A. S.A., beneficiarul nu a făcut dovada derulării unei proceduri de selecţie transparenţă şi nediscriminatorie.

Conform prevederilor art. 23 din O.U.G. nr. 64/2009, "Proiectele finanţate din instrumente structurale în cadrul programelor operaţionale pentru obiectivul convergenţă pot avea ca beneficiari parteneriate compuse din două sau mai multe entităţi cu personalitate juridică, înregistrate în România şi/sau în statele membre ale Uniunii Europene, cu condiţia desemnării ca lider al parteneriatului a unei entităţi înregistrate fiscal în România, excepţie făcând proiectele pentru care beneficiar este o grupare europeană de cooperare teritorială", iar art. 24 prevede că "Pentru implementarea proiectelor prevăzute la art. 23, autorităţile sau instituţiile finanţate din fonduri publice pot stabili parteneriate cu entităţi din sectorul privat, numai prin aplicarea unei proceduri transparente şi nediscriminatorii privind alegerea partenerilor din sectorul privat."

Art. 24 prevede posibilitatea autorităţilor/instituţiilor finanţate din fonduri publice de a stabili parteneriate cu entităţi din sectorul privat, dar stabileşte obligativitatea de a derula o procedură transparentă şi nediscriminatorie la selectarea partenerilor din sectorul privat.

Aceste dispoziţii, a căror nerespectare s-a constatat prin procesul-verbal contestat, prevăd imperativ aplicarea unei proceduri transparente şi nediscriminatorii în alegerea partenerilor din sectorul privat, impunând, aşadar, obligativitatea aplicării procedurii. Pentru încălcarea acestora a fost constatată neeligibilitatea cheltuielilor, întrucât reclamanta nu a făcut dovada derulării unei proceduri de selecţie, transparente şi nediscriminatorii, din care să rezulte potenţialii parteneri avuţi în vedere în etapa de selecţie, modul în care a efectuat analiza acestora în etapa de selecţie, modalitatea de selectare a partenerului în vederea îndeplinirii obiectivelor propuse şi realizării indicatorilor asumaţi.

Lipsa normelor metodologice de aplicare a dispoziţiilor art. 24 din O.U.G. nr. 64/2009 nu determină inaplicabilitatea acestora şi nu justifică neaplicarea dispoziţiilor care stabileau imperativ selectarea partenerilor din sectorul privat prin derularea unei proceduri transparente şi nediscriminatorii.

În raport de cele reţinute, actele administrative sunt legale, întrucât se confirmă neregula, în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, care definesc neregula ca reprezentând "orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile legale naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori ale altor angajamente legale încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia Bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit", art. 1 alin. (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, potrivit căruia constituie abatere orice încălcare a unei dispoziţii de drept comunitar, ca urmare a unei acţiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităţilor sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele Comunităţilor, fie prin cheltuieli nejustificate, şi art. 2 pct. 7 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului, potrivit căruia "neregularitate" înseamnă orice încălcare a unei dispoziţii a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general.

Aprobarea cererii de finanţare, validarea şi plata unei cheltuieli nu sunt de natură să împiedice constatarea unei nereguli. Chiar în situaţia în care sumele reprezentând contribuţia UE şi cele de la bugetul statului au fost încasate deja de beneficiar, autorităţile competente sunt obligate să îşi exercite activitatea de control asupra modului de utilizare a acestor fonduri, în situaţiile în care nu sunt respectate condiţiile de legalitate, regularitate ori conformitate stabilite prin prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare în vigoare şi să recupereze sumele reprezentând creanţe bugetare rezultate din nereguli. Curtea de Justiţie a Comunităţii Europene a stabilit în jurisprudenţa sa că producerea unor nereguli, abateri sau fraude, produce un prejudiciu bugetului UE, iar statele membre au obligaţia de a solicita de la beneficiar restituirea fondurilor utilizate necorespunzător, regula fiind ca orice abatere să conducă la retragerea avantajului obţinut nejustificat (Hotărârea din 15 septembrie 2005, Irlanda împotriva Comisiei Comunităţilor Europene, C-199/03).

În ceea ce priveşte nerespectarea principiului proporţionalităţii în individualizarea sancţiunilor propuse, contrar susţinerilor recurentului-reclamant şi în deplin acord cu judecătorul fondului, acest principiu a fost respectat, în condiţiile în care, aşa cum rezultă din calculul prezentat în conţinutul actelor contestate, au fost declarate ca neeligibile doar cheltuielile aferente partenerului privat, celelalte nefiind afectate de reduceri.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea 554/2004, se va dispune respingerea recursului declarat de reclamant ca nefondat, cu consecinţa menţinerii ca legală a hotărârii instanţei de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant Inspectoratul Şcolar Judeţean Iaşi împotriva sentinţei nr. 90 din 30 septembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi – secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 27 septembrie 2022.