Loss of object of tax litigation following administrative annulment of the challenged mandatory disposition

Şedinţa publică din data de 27 septembrie 2022

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 22.11.2019, sub nr. x/2019, reclamanta Compania Naţională "Aeroporturi Bucureşti" a solicitat în contradictoriu cu pârâta ANAF - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili (DGAMC), pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea Dispoziţiei Obligatorii nr. MC IEF-603 din 22.08.2019 emise de DGAMC, Serviciul de Inspecţie Economico-Financiară (SIEF), înregistrată la CNAB sub nr. x/28.08.2019, cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 539 din 3 iulie 2020, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea formulată de reclamanta Compania Naţională "Aeroporturi Bucureşti", în contradictoriu cu pârâta ANAF - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili.

A anulat în parte dispoziţia obligatorie nr. MC_IEF-603/22.08.2019 în ceea ce priveşte:

- dobânzile penalizatoare stabilite în sarcina reclamantei pentru depunerea cu întârziere a situaţiilor financiare aferente anului 2013

- dividendele stabilite prin raportare la suma de 344.592 RON şi dobânzile penalizatoare aferente(deficienţa nr. 5)

- dividendele stabilite prin raportare la suma de 511.076 şi dobânzile penalizatoare aferente şi a dobânzilor penalizatoare aferente(deficienţa nr. 11)

- dividendele stabilite prin raportare la suma 85.402 RON şi dobânzile penalizatoare aferente (deficienţa nr. 6)

- dividendele stabilite prin raportare la suma de 24.683 RON şi dobânzile penalizatoare aferente(deficienţa nr. 7)

- dividendele stabilite prin raportare la suma de 100.518 RON şi dobânzile penalizatoare aferente(deficienţa nr. 13)

A obligat la reevaluarea situaţiei financiare a societăţii reclamante în privinţa deficienţei nr. 6 în lumina considerentelor prezentei sentinţe.

A respins în rest cererea, ca neîntemeiată.

A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 50 RON reprezentând taxă judiciară de timbru, cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs atât reclamanta Compania Naţională Aeroporturi Bucureşti, cât şi pârâta Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili.

3.1. Prin recursul său, recurenta – reclamanta a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei atacate şi, în rejudecarea pe fond a cauzei, anularea în tot a Dispoziţiei Obligatorii nr. MCJEF-603/22.08.2019 (DO 603), pentru necompetenţa autorităţii administrative cu privire la actul administrativ emis; în subsidiar, casarea în parte a sentinţei atacate, şi, în rejudecarea pe fond a cauzei, anularea în parte a DO 603 în ce priveşte Măsurile nr. 1 - 5 din dispoziţie; anularea în parte a DO 603 în ce priveşte dividendele stabilite prin raportare la suma de 119.351 iei (deficienţa nr. 4 sancţionată prin DO 603, Măsura nr. 7) şi dobânzile penalizatoare aferente; înlăturarea obligaţiei la reevaluarea situaţiei financiare a societăţii reclamante în privinţa deficienţei nr. 6 consemnate în DO 603, aşa cum a fost dispusă prin Sentinţa atacată.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., a susţinut recurenta că sentinţa atacată este lovită de nulitate, având în vedere încălcarea de către instanţa de fond a unor norme de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, respectiv a art. 397 alin. (1) C. proc. civ., care stipulează că instanţa este obligată să se pronunţe asupra tuturor cererilor deduse judecăţii, fără a putea acorda mai mult sau altceva decât s-a cerut. Ori, nicăieri în cererea introductivă de instanţă nu se regăseşte vreo solicitare a CNAB/un capăt de cerere în sensul obligării DGAMC la a reevalua situaţia financiară a CNAB cu privire la deficienţa nr. 6 din DO 603.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a susţinut, în esenţă, că sentinţa atacată cuprinde numai motive străine de natura cauzei, instanţa de fond reţinând că reclamanta nu ar fi contestat legalitatea măsurilor nr. 1, 3, 4, 5 şi 7 din DO 603.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susţinut, în esenţă, că sentinţa recurată a fost dată cu:

- încălcarea sau aplicarea greşită (după caz) a normelor de drept material ce reglementează competenţa autorităţii administrative fiscale (DGAMC) de a emite dispoziţia obligatorie ce face obiectul litigiului (DO 603), anume art. 3 indice 1 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 109/2011, art. 59 indice 1 alin. (4) şi (5) din O.U.G. nr. 109/2011, art. 1 din Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 2460/2016 (OMFP 2460);

- încălcarea sau aplicarea greşită (după caz) a normelor de drept material ce reglementează funcţionarea adunării generale a acţionarilor societăţilor (art. 113 lit. m) din Legea nr. 31/1990), a O.U.G. nr. 109/2011, precum şi a normelor care reglementează modificarea actului constitutiv al CNAB, stabilite prin Hotărârea de Guvern nr. 1208/2009 (H.G. 1208) – măsura nr. 2;

- încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material prevăzute în art. 38 alin. (1) teza a II-a din O.U.G. 109 – măsura nr. 4;

- încălcarea/ignorarea dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din O.U.G. nr. 94/2011 – măsura nr. 5;

- încălcarea/ignorarea dispoziţiilor art. II din Legea nr. 111/2016 – măsura nr. 7.

3.2. Prin recursul său, recurenta – pârâtă a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, rejudecând, respingerea cererii de chemare în judecată, pe de o parte, ca rămasă fără obiect, iar pe de altă parte, ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta – pârâtă a susţinut că instanţa în mod greşit a obligat pârâta DGAMC la reevaluarea situaţiei financiare a societăţii reclamante în privinţa deficienţei nr. 6, fără a avea în vedere că prin Decizia nr. 10/P/10.03.2020 emisă de Serviciul de Soluţionare a Plângerilor Prealabile şi a Contestaţiilor din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, s-au desfiinţat măsurile nr. 6 şi 7 din Dispoziţia obligatorie nr. MC JEF 300/07.05.2020.

Instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra rămânerii fără obiect a acţiunii, astfel cum s-a solicitat prin Cererea nr. SJ 1896 - S 2633/22.06.2020.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a susţinut, în esenţă, că sentinţa atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei. Astfel, referitor la deficienţa nr. 5, deşi prima instanţă, raportându-se la dispoziţiile art. 35 alin. (2), (4), (8) din O.U.G. nr. 109/2011, a reţinut temeinic şi legal că măsura este legală, întrucât la momentul controlului numirea directorilor nu era realizată cu respectarea, dispoziţiilor legale, totuşi a anulat în parte dispoziţia obligatorie nr. MC_IEF-603/22.08.2019 în ceea ce priveşte dividendele stabilite prin raportare la suma de 344.592 RON şi dobânzile penalizatoare aferente.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susţinut, în esenţă, că sentinţa recurată a fost dată cu interpretarea eronată a dispoziţiilor art. 194 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990 şi art. 35 alin. (3) din Anexa 1 la H.G. nr: 1208/2009, art. 18 alin. (2) din Actul constitutiv al CNAB, Anexa 1 la H.G. nr. 1208/2009 cu dispoziţiile art. 28 alin. (5) din O.U.G. nr. 109/2011, art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 1208/2009 şi art. 18 alin. (1) din Actul constitutiv al CNAB, Anexa 1 la H.G. nr. 1208/2009 cu dispoziţiile art. 35 alin. (3) din O.U.G. nr. 109/2011, art. 20 alin. (1) din actul constitutiv al CNAB, Anexa 1 la H.G. nr. 1208/2009 cu dispoziţiile art. 35 alin. (4) din O.U.G. nr. 109/2011, art. 14 alin. (2) din Actul constitutiv al CNAB, Anexa 1 la H.G. nr. 1208/2009 cu dispoziţiile art. 643 alin. (1) din O.U.G. nr. 109/2011.

4. Apărările formulate în cauză

Recurenta-pârâtă Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei de interes a recursului recurentei-reclamante şi, respectiv, excepţia rămânerii fără obiect a acţiunii.

Recurenta-reclamantă a depus întâmpinare la recursul recurentei-pârâte, solicitând respingerea excepţiei lipsei de interes, arătând că măsurile 1-5 din Dispoziţia 603 sunt în vigoare şi produc efecte juridice; de asemenea, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Ambele recurente au depus răspuns la întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate prin cererile de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinări şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul pârâtei Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili este fondat, iar în privinţa recursului reclamantei Compania Naţională Aeroporturi Bucureşti urmează a fi admisă excepţia lipsei de interes, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Reclamanta Compania Naţională Aeroporturi Bucureşti a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, anularea Dispoziţiei Obligatorii nr. MC IEF-603 din 22.08.2019 emisă de pârâtă.

Prima instanţă a admis în parte acţiunea şi a anulat în parte Dispoziţia Obligatorie nr. MC IEF-603 din 22.08.2019, în ceea ce priveşte dobânzile penalizatoare stabilite în sarcina reclamantei pentru depunerea cu întârziere a situaţiilor financiare aferente anului 2013, dividendele stabilite prin raportare la suma de 344.592 RON şi dobânzile penalizatoare aferente (deficienţa nr. 5), dividendele stabilite prin raportare la suma de 511.076 şi dobânzile penalizatoare aferente şi a dobânzilor penalizatoare aferente (deficienţa nr. 11), dividendele stabilite prin raportare la suma 85.402 RON şi dobânzile penalizatoare aferente (deficienţa nr. 6), dividendele stabilite prin raportare la suma de 24.683 RON şi dobânzile penalizatoare aferente(deficienţa nr. 7), dividendele stabilite prin raportare la suma de 100.518 RON şi dobânzile penalizatoare aferente (deficienţa nr. 13), a obligat la reevaluarea situaţiei financiare a societăţii reclamante în privinţa deficienţei nr. 6 în lumina considerentelor prezentei sentinţe şi a respins în rest cererea, ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii instanţei de fond au declarat recurs atât reclamanta, cât şi pârâta.

Analizând înscrisurile depuse la dosar, Înalta Curte constată că împotriva Dispoziţiei obligatorii nr. MCJEF-603/22.08.2019, reclamanta a formulat plângerea prealabilă nr. AM 577/24.09.2020 înregistrată la DGAMC cu nr. x/24.09.2019 şi la SIEF cu nr. MC_IEF-691/24.09.2019, prin care a solicitat reexaminarea şi revocarea în întregime a DO nr. MCJEF-603/22.08.2019 şi, punctual a fiecăreia dintre Măsurile nr. 1-7 cuprinse în aceasta.

Prin art. 1 din Decizia Serviciului de Soluţionare a Plângerilor Prealabile şi a Contestaţiilor din cadrul MFP nr. 10/P/10.03.2020 privind soluţionarea plângerii prealabile formulate de Compania Naţională "Aeroporturi Bucureşti" S.A. a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea prealabilă formulată împotriva Măsurilor nr. 1, nr. 2, nr. 3, nr. 4 şi nr. 5 din DO nr. MCJEF-603/22.08.2019.

De asemenea, prin art. 2 din Decizia SSPPC nr. 10/P/10.03.2020 au fost desfiinţate Măsurile nr. 6 şi nr. 7 din DO nr. MCJEF-603/22.08.2019, în temeiul dispoziţiilor art. 42 alin. (3) şi alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 101/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea inspecţiei economico-financiare, situaţie în care echipa de inspecţie economico-financiară a emis o nouă dispoziţie obligatorie, respectiv Dispoziţia obligatorie nr. MCJEF-300/07.05.2020, care a avut în vedere strict considerentele deciziei de soluţionare.

Măsurile nr. 1, nr. 2, nr. 3, nr. 4 şi nr. 5 din DO nr. MCJEF-603/22.08.2019 au fost preluate în noua DO nr. MCJEF-300/07.05.2020.

Împotriva DO nr. MCJEF-300/07.05.2020, reclamanta CNAB S.A. a formulat plângerea prealabilă nr. x/10.06.2020, înregistrată la DGAMC cu nr. x/11.06.2020 şi la SIEF cu nr. MCJEF-348/16.06.2020, prin care a solicitat reexaminarea şi revocarea Măsurilor nr. 1-5 cuprinse în această dispoziţie obligatorie.

Prin Decizia nr. 33/P/06.08.2020 emisă Serviciului de Soluţionare a Plângerilor Prealabile şi a Contestaţiilor din cadrul Ministerului Finanţelor Publice s-a admis plângerea prealabilă formulată de reclamanta de Compania Naţională "Aeroporturi Bucureşti" S.A. împotriva Dispoziţiei obligatorii nr. MCJEF-300/07.05.2020 emisă de Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, dispoziţia obligatorie de măsuri fiind anulată.

Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte constată că cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect, în condiţiile în care obiectul acţiunii constă în anularea măsurilor dispuse prin DO 603/22.08.2019, măsuri ce au fost preluate prin DO nr. MCJEF-300/07.05.2020, aceasta din urmă fiind anulată prin Decizia nr. 33/P/06.08.2020.

Înalta Curte are în vedere şi prevederile art. 29 şi art. 32 din C. proc. civ., reţinând că unul dintre elementele acţiunii civile este, alături de părţi şi cauză, obiectul cererii, respectiv pretenţia concretă a reclamantului, condiţie generală care vizează orice cerere în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării şi soluţionării căilor de atac.

Prin urmare, întrucât măsurile stabilite în sarcina recurentei-reclamante şi care au făcut obiectul cererii de chemare în judecată, au fost anulate de către autoritatea pârâtă prin decizia nr. 33/P/06.08.2020, acţiunea de faţă a rămas fără obiect.

Totodată, în raport de aceeaşi împrejurare care a condus la rămânerea fără obiect, determină admiterea excepţiei lipsei de interes a recursului reclamantei formulat de recurenta – reclamantă Compania Naţională Aeroporturi Bucureşti şi la respingerea, ca atare, a acestui recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili împotriva sentinţei civile nr. 539 din 3 iulie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Respinge acţiunea formulată de reclamanta Compania Naţională Aeroporturi Bucureşti, ca rămasă fără obiect.

Admite excepţia lipsei de interes a recursului formulat de recurenta – reclamantă Compania Naţională Aeroporturi Bucureşti.

Respinge recursul declarat de recurenta – reclamantă Compania Naţională Aeroporturi Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 539 din 3 iulie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 27 septembrie 2022.