Failure to motivate an exceptional appeal within the statutory deadline triggers procedural nullity

Şedinţa publică din data de 26 ianuarie 2023

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. x/2018, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcţia Naţională Anticorupţie:

a) recunoaşterea dreptului pretins, respectiv dreptul ofiţerului de poliţie judiciară numit în funcţia de şef de birou în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie de a beneficia de indemnizaţia de încadrare corespunzătoare funcţiei de prim-procuror adjunct din cadrul parchetului de pe lângă judecătorie, aşa cum este prevăzut la art. 22 alin. (3) teza a II-a şi teza a II-a din Anexa 5 - Familia ocupaţională de funcţii bugetare "Justiţie şi Curtea Constituţională" la Legea nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare,

b) anularea în parte a prevederilor Ordinului nr. 326/02.04.2018 al Procurorului şef al D.N.A. (mai precis a prevederilor art. 2 alin. (1) al actului administrativ contestat) şi, pe cale de consecinţă, anularea/desfiinţarea Ordinului nr. 462/08.05.2018 al Procurorului sef al D.N.A.;

c) obligarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie să stabilească în mod corect cuantumul salariului de bază pentru funcţia de şef de birou în care reclamanta a fost numită prin Ordinul nr. 326/02.04.2018, ţinându-se seama de toate prevederile legale anterior invocate, precum şi obligarea acestei instituţii la recalcularea şi efectuarea plăţilor retroactiv, de la data de 04.04.2018, respectiv a sumelor reprezentând diferenţe de drepturi salariale cuvenite.

Prin sentinţa civilă nr. 4676 din data de 14 noiembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea, a anaulat în parte Ordinul nr. 326/02.04.2018, respectiv în ceea ce priveşte art. 2 paragraful 1, şi în totalitate Ordinul nr. 462/08.05.2018, acte emise de procurorul-şef al DNA şi a obligat pârâta DNA să emită un nou ordin prin care să stabilească indemnizaţia de încadrare a reclamantei la nivelul indemnizaţiei de încadrare corespunzătoare funcţiei de prim-procuror adjunct din cadrul parchetului de pe lângă judecătorie, conform art. 22 alin. (3) din Anexa 5 la Legea nr. 153/2017. De asemenea, a obligat pârâta DNA să plătească reclamantei eventualele diferenţe salariale dintre indemnizaţia efectiv încasată, astfel cum a fost stabilită prin Ordinul nr. 326/02.04.2018, şi indemnizaţia stabilită potrivit art. 22 alin. (3) din Anexa 5 la Legea nr. 153/2017, începând cu data de 04.04.2018 şi până la data emiterii noului ordin.

2. Hotărârea instanţei de recurs

Prin decizia nr. 3605 din 10 iunie 2021 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva sentinţei nr. 4676 din 14 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa recurată şi, rejudecând cauza, a respins acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, ca neîntemeiată.

3. Contestaţia în anulare exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii, la data de 9.06.2022, a formulat contestaţie în anulare A., aceasta limitându-se la a invoca dispoziţiile art. 503 alin. (2) C. proc. civ. şi la a preciza că motivarea hotărârii instanţei de recurs nu i-a fost comunicată.

La data de 25.01.2023, contestatoarea a transmis prin email memoriul de motivare a căii extraordinare de atac, solicitând, în esenţă, anularea deciziei atacate şi, rejudecarea recursului în sensul menţinerii soluţiei primei instanţe de admitere a acţiunii formulate.

Deşi a fost legal citat, intimatul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie nu a depus întâmpinare şi nu a formulat apărări în cauză.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare

Examinând cu prioritate, astfel cum impun dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii prezentei căi de atac pentru nemotivare în termenul legal, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, prin care se cere instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în cazurile şi în condiţiile limitativ prevăzute de lege, să îşi desfiinţeze propria hotărâre şi să procedeze la o nouă judecată. Potrivit dispoziţiilor art. 505 alin. (1) C. proc. civ. "contestaţia în anulare se introduce la instanţa a cărei hotărâre se atacă.", iar în conformitate cu dispoziţiile art. 506 din acelaşi cod "(1) Contestaţia în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă. (2) Contestaţia se motivează în termenul de 15 zile prevăzut la alin. (1), sub sancţiunea nulităţii acesteia."

Rezultă, aşadar, că motivarea contestaţiei în anulare trebuie făcută în termenul de 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate.

De asemenea, potrivit prevederilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ. "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate."

În prezenta cauză, decizia nr. 3605 din 10 iunie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost comunicată contestatoarei la data de 19.09.2022, astfel cum rezultă din dovada de înmânare a actului de procedură de la dosar recurs.

Contestatoarea A. şi-a exercitat dreptul de a promova calea extraordinară de atac la data de 9.06.2022, depunând cererea indicată la punctul 3 din prezenta decizie.

Deşi promovată în termenul prevăzut de art. 506 alin. (1) C. proc. civ. anterior menţionat, contestaţia în anulare a fost motivată după expirarea termenului legal, absolut şi imperativ în care contestatoarea trebuia să îndeplinească această obligaţie procesuală, respectiv la data de 25.01.2023 (email fila x).

Înalta Curte apreciază că motivarea contestaţiei în anulare este obligatorie, instanţa neputând prezuma cauzele de anulare pe care se întemeiază cererea şi nici dispune o analiză generală a deciziei, în raport de dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., invocate în mod formal de către contestatoare, fără a fi fără a fi indicate argumente care să se circumscrie ipotezei prevăzute de acest text legal.

Pentru considerentele expuse, constatând că termenul de 15 zile de la comunicarea hotărârii instanţei de recurs s-a împlinit la data de 5 octombrie 2022, aceasta fiind data până la care contestatoarea avea posibilitatea depunerii motivelor contestaţiei în anulare, în temeiul dispoziţiilor art. 508 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va aplica sancţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 506 alin. (2) din acelaşi cod, anulând contestaţia în anulare ca nemotivată în termenul legal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii căii extraordinare de atac, invocată din oficiu.

Anulează contestaţia în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 3605 din 10 iunie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018, ca nemotivată în termenul legal.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 26 ianuarie 2023.