Appeal dismissed: administrative authority lacks competence to adjudicate alleged victimization based on parties' pleadings in ongoing judicial proceedings

Şedinţa publică din data de 16 septembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1 Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L. şi B., acţionând în calitate de administrator, dar şi personal, în contradictoriu cu Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând a fi citată, ca terţ intervenient forţat, Agenţia Judeţeană a Forţelor de Muncă Neamţ, a formulat contestaţie împotriva Hotărârii nr. 340 din 19.09.2018 a Colegiului director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând admiterea contestaţiei, anularea Hotărârii atacate, obligarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării la soluţionarea petiţiei formulate.

1.2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 217 din 8 iulie 2020, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal – Veche a respins acţiunea formulată de reclamanţii A. S.R.L. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi Agenţia Judeţeană a Forţelor de Muncă Neamţ - Piatra Neamţ, ca neîntemeiată.

Prin încheierea din şedinţa Camerei de Consiliu din 13 ianuarie 2021, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus îndreptarea erorii materiale cuprinsă în sentinţa nr. 217/08.07.2020, în sensul că, în finalul considerentelor vor fi menţionate corect numărul şi data hotărârii CNCD atacate, ca fiind Hotărârea nr. 281 din 11.07.2018.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 217 din 8 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal – Veche au formulat recurs reclamanţii A. S.R.L. şi B., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ.

În susţinerea motivului de casare invocat, recurenţii-reclamanţi arată că instanţa de fond a făcut o interpretare greşită a normelor de drept material incidente cauzei, atunci când a reţinut că pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării nu are competenţă în a verifica "afirmaţiile şi apărările părţilor în cursul unui proces civil sau penal", instanţa fiind singura autoritate a avea această competenţă.

În continuare, recurenţii-reclamanţi reiterează o parte dintre argumentele prezentate în faţa instanţei de fond, prin cererea de chemare în judecată, invocând incidenţa art. 217 şi art. 218 din C. proc. civ., în raport de care, instanţa de judecată poate să ia măsuri numai cu privire la faptele săvârşite "în cursul şedinţei de judecată".

Or, afirmă recurenţii, afirmaţiile AJOFM Neamţ din întâmpinarea formulată în cadrul Dosarului nr. x/2017 aflat pe rolul Curţii de Apel Bacău, având ca obiect anularea Deciziei nr. 612 din 18.10.2017 a CNCD, de constatare a faptei de victimizare săvârşită de AJOFM, constituie prin ele însele, o altă faptă de victimizare, pe care CNCD era competent să o soluţioneze, şi nu instanţa de judecată învestită cu soluţionarea respectivei cauze.

În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, pe fond, anularea Deciziei CNCD nr. 281/2018 şi obligarea pârâtului la soluţionarea pe fond a plângerii formulate împotriva AJOFM Neamţ.

1.4 Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Neamţ a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, în subsidiar solicitând respingerea acestuia ca nefondat.

Excepţia nulităţii recursului a fost respinsă de Înalta Curte, în şedinţa publică de 16 septembrie 2022, pentru considerentele expuse în practicaua prezentei decizii.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând cererea de recurs, prin prisma motivului de casare invocat, prin raportare la ansamblul probatoriu administrat în cauză, precum şi la dispoziţiile legale incidente cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele prezentate în cele ce urmează.

Înalta Curte reţine, mai întâi, că Hotărârea CNCD nr. 281 din 11.07.2018 nu a soluţionat pe fond plângerea adresată de petenţii A. S.R.L. şi B. împotriva Agenţiei Judeţeane pentru Ocuparea Forţei de Muncă Neamţ, ci a respins-o pentru necompetenţa generală a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, în temeiul dispoziţiilor art. 28 din Procedura internă de soluţionare a petiţiilor, reţinând că "afirmaţiile şi apărările părţilor în cursul unui proces civil sau penal nu pot face analiza Consiliului, ci doar a instanţei de judecată".

Prin urmare, instanţa de control judiciar este chemată să verifice dacă raţionamentul instanţei de fond, care a validat soluţia CNCD privind necompetenţa generală a instituţiei în soluţionarea plângerii formulate recurenţii-reclamanţi, este legală şi corectă.

În acest sens, Înalta Curte constată că, reclamanţii s-au adresat CNCD cu plângere împotriva AJOFM Neamţ, susţinând săvârşirea de către aceasta a unei noi fapte de victimizare, prin anumite argumente expuse în cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău – secţia contencios administrativ şi fiscal formulată împotriva Hotărârii CNCD nr. 612/2017, prin care această instituţie fusese sancţionată contravenţională pentru o faptă de victimizare săvârşită faţă de reclamanţii din prezenta cauză, cu ocazia soluţionării unei petiţii adresată de către aceştia.

În acord cu instanţa de fond, Înalta Curte constată că cererea de chemare în judecată şi întâmpinarea reprezintă acte procedurale prin care instanţa judecătorească este învestită să soluţioneze un raport juridic litigios. Prin urmare, modalitatea în care părţile înţeleg să îşi susţină pretenţiile deduse judecăţii sau să formuleze apărările corelative, reprezintă atributul exclusiv al judecătorului cauzei, acesta putând să se sesizeze, în limitele normelor procedurale aplicabile, cu privire la un eventual abuz procesual săvârşit de părţile litigante, respectiv la exercitarea drepturilor procesuale cu rea-credinţă.

Or, atâta vreme cât, instanţa învestită cu soluţionarea respectivului litigiu (Dosarul nr. x/2017 al Curţii de Apel Bacău) nu a sesizat vreo neregulă în legătură cu modul în care AJOFM Neamţ a înţeles să îşi susţină demersul judiciar, o instituţie administrativă nu ar putea să cenzureze aspecte validate definitiv de o instanţă judecătorească.

De altfel, argumentaţia prezentată de AJOFM Neamţ în litigiul menţionat şi invocată de recurenţi ca reprezentând o altă faptă de victimizare, constă în expunerea unei situaţii de fapt în scopul de a aduce la cunoştinţa instanţei de judecată anumite împrejurări considerate a fi circumstanţe favorabile instituţiei pârâte, fără a conţine adresări directe către recurenţii din prezenta cauză sau exprimări licenţioase/neadecvate în raport de aceştia.

Reţinând şi că situaţiile analoage prezentate de recurenţii-reclamanţi prin raportare la alte instituţii procedurale nu au relevanţă în prezenta speţă, având în vedere că acestea sunt expres prevăzute de C. proc. civ. şi fac parte din activitatea de judecată, în timp ce pretinsele fapte reclamate în speţă au consacrare legislativă într-o lege specială (O.U.G. nr. 137/2002) şi nu pot fi săvârşite în legătură cu procedura de judecată a unui litigiu.

În concluzie, Înalta Curte constată că sentinţa instanţei de fond este apărată de orice critică de nelegalitate ce s-ar putea subsuma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., soluţia pronunţată fiind legală şi temeinică.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenţii – reclamanţi A. S.R.L. şi B. împotriva sentinţei nr. 217 din 8 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal – Veche, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 septembrie 2022.