Judicial transfer request rejected for failure to objectively balance statutory seniority criteria against personal circumstances

Şedinţa publică din data de 29 iunie 2023

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Hotărârea contestată

Prin cererea înregistrată sub nr. x 26.09.2022 la Consiliul Superior al Magistraturii, doamna judecător A. a solicitat transferul de la Judecătoria Ploieşti la una din judecătoriile sectoarelor 1-6 din Bucureşti.

Prin Hotărârea nr. 2504 din 15 noiembrie 2022, Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători a hotărât respingerea cererii de transfer de la Judecătoria Ploieşti la una din judecătoriile sectoarelor 1-6 din Bucureşti.

Consiliul Superior al Magistraturii a avut în vedere faptul că legea conferă vocaţie de transfer judecătorului care poate fi valorificată doar în anumite condiţii care să corespundă cerinţelor sistemului judiciar pentru asigurarea premiselor unui act de justiţie de calitate, efectuat cu celeritate, urmând ca motivele personale ale solicitantului să fie analizate, în subsidiar, în raport de interesele instanţei de la care acesta provine.

2. Contestaţia formulată

Împotriva acestei hotărâri, doamna judecător A. a formulat contestaţie, înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 15.03.2023, solicitând anularea hotărârii şi obligarea pârâtului CSM la emiterea unei noi hotărâri prin care să-i aprobe transferul la una din judecătoriile sectoarelor 1-6 din Bucureşti.

În susţinerea contestaţiei, după ce a prezentat situaţia de fapt şi a prezentat motivele personale, contestatoarea a arătat şi care au fost demersurile efectuate, constând în mai multe cereri de transfer pe care le-a formulat de-a lungul celor 5 ani de când este judecător în cadrul Judecătoriei Ploieşti.

A mai arătat că, hotărârea criticată este netemeinică şi nelegală deoarece motivele invocate în contestaţie nu au fost analizate de intimat, în condiţiile în care titulara cererii de transfer îndeplinea mai multe dintre criteriile avute în vedere de lege pentru a i se admite o astfel de cerere, în detrimentul persoanei căreia i s-a admis cererea de transfer şi care avea o vechime în muncă de peste un an la Judecătoria Ploieşti, cu consecinţa încadrării la instanţa din Bucureşti pentru care aplicase.

Astfel, a apreciat contestatoarea că hotărârea contestată este netemeinică şi nelegală.

A mai precizat că argumentele de ordin personal, referitoare la situaţia familială, nu au fost avute în vedere în contextul analizei cererii de transfer.

3. Apărările formulate

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei, ca neîntemeiată.

A arătat intimatul, în esenţă, că aspectele învederate în cererea de transfer au fost analizate în mod efectiv, iar motivele de ordin personal invocate de contestatoare nu prezentau relevanţă pentru inversarea raportului de preeminenţă dintre interesul public (asigurarea resurselor umane necesare bunei funcţionări şi echilibrarea volumului de muncă din cadrul instanţei) şi interesul privat. De asemenea, solicitările magistraţilor sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărui caz în parte, prin raportare la aceleaşi criterii legale care nu au o ordine de prioritate şi care reclamă o evaluare comparativă şi cumulativă.

4. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra contestaţiei

Examinând hotărârea emisă de intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii, prin prisma motivelor invocate, în raport cu actele şi lucrările dosarului şi cu apărările formulate de intimat, instanţa constată caracterul fondat al contestaţiei, în ceea ce priveşte motivarea deficitară a hotărârii atacate.

În acest context, Înalta Curte reţine, în acord cu jurisprudenţa sa constantă, că analiza unei cereri de transfer prin prisma criteriilor prevăzute în art. 612 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, nu trebuie să fie formală ci trebuie să asigure luarea unei decizii obiective, în condiţii de transparenţă, legalitate şi oportunitate, în raport de circumstanţele concrete ale fiecărei cereri de transfer, cu menţinerea unui echilibru între interesul public pe care, după cum intimatul-pârât CSM a precizat, acesta are obligaţia să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenţei justiţiei şi interesului legitim privat al persoanei care a formulat o cerere de transfer.

Se constată că, prin Hotărârea nr. 2504 din 15 noiembrie 2022, secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea de transfer a contestatoarei A. de la Judecătoria Ploieşti la una dintre judecătoriile Sectoarelor 1-6 ale Mun. Bucureşti, cerere ce a fost analizată concomitent cu o cerere de transfer formulată de un alt judecător din cadrul Judecătoriei Ploieşti.

În urma analizării cererilor de transfer, intimatul a hotărât admiterea cererii de transfer a doamnei judecător B. de la Judecătoria Ploieşti la Judecătoria Sectorului 3.

Examinând întregul probatoriu administrat, respectiv înscrisurile depuse la dosar, Înalta Curte reţine că, în cazul contestatoarei A., intimatul CSM, deşi a analizat criteriile prevăzute de lege, comparativ cu cererea de transfer aprobată, a ales, în respingerea cererii, să acorde preferinţă criteriilor privind posturile efectiv ocupate şi a dificultăţilor cu care s-a confruntat instanţa de la care se solicită transferul.

În cuprinsul hotărârii atacate din şedinţa din 15 noiembrie 2022, a reţinut intimatul, că judecătoriile din Bucureşti care au avizat favorabil cererea de transfer a contestatoarei (printre care şi Judecătoria Sectorului 3 la care a fost admisă cererea de transfer) nu se confruntau cu dificultăţi mai mari din punct de vedere al personalului decât Judecătoria Ploieşti.

Înalta Curte nu va valida acest raţionament câtă vreme, din cuprinsul aceleiaşi hotărâri atacate, reiese că analiza comparativă relativă la încărcătura cauzelor/judecător şi încărcătura cauzelor/schemă, s-a făcut cu privire la toate celelalte judecătorii din Bucureşti mai puţin cu privire la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, instanţă care a oferit aviz favorabil contestatoarei.

Prin urmare, analiza cererii de transfer efectuată de intimat, în sensul respingerii se raportează exclusiv la Judecătoria Sectorului 3, Judecătoria Sectorului 4 şi Judecătoria Sectorului 5(instanţă care nu avea posturi vacante) iar nu şi la Judecătoria Sectorului 1, instanţă care a avizat pozitiv cererea de transfer a contestatoarei.

Astfel, deşi este un criteriu alături de celelalte impuse de lege, existenţa unui aviz nefavorabil de la instanţa de plecare a solicitantului cererii de transfer, nu reprezintă o piedică în acceptarea transferului acestuia câtă vreme Consiliul Superior al Magistraturii are o putere de decizie deplină cu privire la asigurarea resurselor umane necesare bunei funcţionări şi echilibrarea volumului de muncă din cadrul unei instanţe.

În ceea ce priveşte criteriul vechimii în funcţie a judecătorului, contestatoarea A. avea o vechime de 5 ani şi 7 luni în funcţia de judecător la Judecătoria Ploieşti şi, deşi analiza comparativă cu doamna B., nu poate face obiect al cererii deduse judecăţii în dosarul de faţă, se poate lesne observa că, la capitolul vechime în muncă, contestatoarea A. îndeplinea criteriul impus de lege.

Prin urmare, Înalta Curte constată că intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a aplicat incorect criteriile legale care trebuie avute în vedere la analiza cererilor de transfer formulate de judecători, respectiv criteriul volumului de activitate al instanţei de la care se solicită transferul şi al numărului posturilor vacante, criteriul vechimii la instanţă şi criteriul vechimii efective în funcţia de judecător.

Astfel, în concret, intimatul nu a avut în vedere, în cazul cererii de transfer formulate de contestatoarea A., întrunirea mai multor criterii, dintre cele impuse de lege pentru fundamentarea cererii de transfer a acesteia.

Nu în ultimul rând, în raport cu criteriile menţionate anterior, Înalta Curte constată că ar fi trebuit reţinute, într-o pondere mai însemnată, şi motivele de ordin personal invocate de contestatoare, de altfel, circumscrise criteriilor legale, menite a contura o situaţie juridică individuală şi subiectivă, specifică fiecărei cereri de transfer.

Referitor la acestea, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a apreciat că nu reprezentau situaţii excepţionale, apte a determina inversarea raportului de preeminenţă dintre interesul public şi interesul privat.

Însă, în opinia Înaltei Curţi, în motivarea hotărârii contestate nu s-a ţinut cont de motivele de ordin personal invocate de contestatoare, circumscrise unor criterii prevăzute de lege (domiciliul solicitantului; distanţa dintre domiciliul şi sediul instanţei sau parchetului la care funcţionează judecătorul ori procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia; starea de sănătate şi situaţia familială – existenţa a doi copii minori, de 5 şi, respectiv, 2 ani), criterii care, de altfel, ar fi trebuit analizate coroborat cu cele mai sus evidenţiate.

Or, împrejurarea că intimatul Consiliul Superior al Magistraturii beneficiază de o marjă largă de apreciere în emiterea unor astfel de acte cum este cel atacat în cauză nu poate conduce la concluzia că puterea decizională a instituţiei se poate manifesta independent de criteriile obiective sau de considerente de oportunitate, întrucât o astfel de hotărâre ar avea un caracter arbitrar.

Aşadar, motivul de nelegalitate a hotărârii contestate îl reprezintă încălcarea dispoziţiilor legale sub aspectul motivării şi al analizării obiective a tuturor criteriilor reglementate, în condiţiile în care respectiva normă juridică impune, fără echivoc, în analiza unei cereri de transfer, prin sintagma "se au în vedere următoarele criterii...", menţinerea unui just echilibru între criteriile de ordin obiectiv, referitoare la situaţia instanţelor/parchetelor implicate într-o procedură de transfer, şi criteriile de ordin personal ale solicitantului, ceea ce impune, ca şi premisă, analiza tuturor motivelor invocate în susţinerea unei cereri de transfer.

Totodată, având în vedere cererea generică de transfer formulată de către contestatoarea din prezenta cauză, respectiv la una dintre judecătoriile din Bucureşti, Înalta Curte apreciază necesară reanalizarea cererii de transfer de către Consiliul Superior al Magistraturii, acesta fiind organul abilitat şi care are, în cadrul direcţiei de resort, evidenţa tuturor posturilor vacante pentru încadrarea corectă şi corespunzătoare a solicitantei cererii de transfer.

Faţă de argumentele expuse, Înalta Curte, în raport cu prevederile art. 60 şi urm. din Legea nr. 303/2004, constată că motivarea soluţiei adoptate prin hotărârea contestată este deficitară, urmând a admite contestaţia, a anula hotărârea contestată şi a obliga intimatul Consiliul Superior al Magistraturii la reanalizarea cererii de transfer formulate de contestatoare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia formulată de contestatoarea A. în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii.

Anulează Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii –Secţia pentru judecători nr. 2504 de la data de 15.11.2022 şi dispune obligarea intimatului la reanalizarea cererii de transfer a contestatoarei.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 iunie 2023.