Validity of ex officio prematurity exception in administrative dispute over post-annulment competition verification and salary claims

Şedinţa publică din data de 29 iunie 2023

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi Inspectoratul pentru Situaţii De Urgenţă Matei Basarab Al Judeţului Olt, în baza prevederilor art. 8 din Legea nr. 554/2004 şi art. 194 C. proc. civ., s-a solicitat:

1. Obligarea pârâţilor la plata prejudiciului material rezultând din emiterea în mod nelegal a Ordinului nr. S/248/22.12.2016 de invalidare a concursului, ordin anulat prin decizia civilă nr. 3473/14.07.2020 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justific în dosarul nr. x/2017, prejudiciu constând în contravaloarea drepturilor salariale de care ar fi beneficiat, aferente postului de subofiţer tehnic din cadrul Biroului de Resurse Umane, pentru perioada 29.1.0.2017-14.08.2020 precum şi obligarea pârâţilor la plata dobânzii legale penalizatoare pentru aceeaşi perioadă;

2. Obligarea pârâţilor la validarea concursului organizat în baza Ordinelor MAI nr. 11/9585/04.10.2016 şi nr. 11/9636/07.10.2016 şi la emiterea ordinului/dispoziţiei de încadrare a reclamantei pe funcţia subofiţer tehnic principal în cadrul Biroului de Resurse Umane al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Matei Basarab al Judeţului Olt.

3. Obligarea pârâţilor la plata drepturilor salariale aferente postului de subofiţer tehnic principal în cadrul Biroului de Resurse Umane al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Matei Basarab al Judeţului Olt începând cu data de 14.08.2020 şi până la momentul emiterii ordinului/dispoziţiei de încadrare pe funcţie precum şi la plata dobânzii legale penalizatoare pentru aceeaşi perioadă;

4. Obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată generate de soluţionarea prezentei cauze constând în taxă judiciară de timbru şi onorariu de avocat.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 391 din 08 decembrie 2021 Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele:

"Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului I.G.S.U. în ceea ce priveşte petitele cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă având ca obiect obligarea la validarea concursului, emiterea ordinului/dispoziţiei de încadrare şi cel privind obligarea la plata drepturilor salariale începând cu data de 14.08.2020 şi respinge acţiunea faţă de acest pârât, în aceste limite, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului I.G.S.U. în ceea ce priveşte petitul cererii reclamantei având ca obiect obligarea la plata prejudiciului material rezultat din emiterea nelegală a Ordinului nr. S/248/22.12.2016.

Respinge acţiunea reclamantei A., în contradictoriu cu pârâţii I.G.S.U. şi I.S.U.Matei Basarab Olt având ca obiect obligarea la plata prejudiciului material rezultat din emiterea nelegală a Ordinului S/248/22.12.2016, ca prematur formulată.

Respinge cererile reclamantei A., precizate, în contradictoriu cu pârâtul ISU Matei Basarab Olt, având ca obiect obligarea la validarea concursului, emiterea ordinului de încadrare şi cel privind plata drepturilor salariale ca prematur formulate.

Obligă reclamanta la plata sumei de 625,24 RON cheltuieli de judecată către pârâtul I.G.S.U.."

3. Recursul principal exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, în principal trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, deoarece în mod nelegal instanţa a considerat premature cererile subsemnatei şi nu a intrat în cercetarea fondului, iar în subsidiar, rejudecarea cererii de chemare în judecată şi admiterea acesteia astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului, reclamanta a arătat că în mod greşit instanţa de fond a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă în privinţa capătului de cerere referitor la validarea concursului şi emiterea ordinului de numire pe funcţia publică, fiind incidente cazurile de casare reglementate de art. 488 pct. 5, 8 C. proc. civ.

În hotărârea pronunţată, procedând la aplicarea art. 38 alin. (2) din Ordinul MAI nr. 665/2008, instanţa s-a raportat doar la partea din petit referitoare la numirea pe funcţia publică, fără a face o minimă discuţie referitor la validarea concursului. Dacă într-adevăr numirea pe funcţia publică se efectuează de către Şeful inspectoratului, în privinţa validării concursului şi obligarea la validare, această solicitare se poate formula şi în contradictoriu cu Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă.

Potrivit art. 1 din H.G. nr. 1492/2004 serviciile de Urgenţă din judeţe se află în subordinea directă a Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, care aprobă organizarea de concursuri, calendarul de concurs, şi care a transmis Nota raport nr. x/03.02.2016 prin care a clarificat noţiunea de principale cerinţe ale postului pentru toate posturile scoase la concurs.

Implicarea IGSU în organizarea concursului este atestată şi de litigiul anterior, în care acesta a deţinut calitatea de parte. Reclamanta a contestat actele administrative emise în procedura de organizare a concursului la IGSU, iar această din urmă instituţie a trimis o comisie Ia ISU Olt care "a verificat" procedura de concurs.

Mai arată recurenta reclamantă că ISU Olt Matei Basarab la rândul său a emis nota raport nr. x/20.12.2016 care în conţinutul său face trimitere la neregulile cuprinse de nota raport nr. x/15.12.2016 emisă de IGSU iar Ordinul nr. S/248/22.12.2016 face trimitere la rândul său la cele două note raport. In baza celor două note raport s-a emis Ordinul nr. 248/S/22.12.2016 de anulare a concursului, ordin anulat definitiv de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Singura instituţie care a generat invalidarea concursului este IGSU şi nu ISU OLT Matei Basarab, acesta din urmă instituţie supunându-se ordinelor celei dintâi.

Se mai arată în recursul principal că validarea concursului constituie o procedură ce este supusă controlului IGSU, tocmai în virtutea competenţelor de control pe care le are această instituţie. Validarea concursului nu este definită prin Ordinul nr. 665/2007 ca o procedură ce întră strict în competenţa ISU Olt, iar prevederile indicate de către instanţa de fond prin hotărârea recurată se referă la numirea pe funcţie, nu şi la validarea concursului, validare care se poate dispune şi la propunerea IGSU, caz în care acest capăt de cerere se formulează în contradictoriu şi cu acest pârât.

Referitor la soluţia pronunţată asupra fondului cauzei, reclamanta a invocat incidenţa cazurilor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

În susţinerea primelor critici de nelegalitate, subsumate cazului de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., a arătat că excepţia prematurităţii capetelor de cerere nu a fost invocată de către niciunul dintre pârâţi prin apărările formulate si nici nu a fost pusă vreodată în discuţia părţilor. Procedând în acest mod, instanţa de fond a încălcat dreptul său la apărare şi principiul contradictorialităţii.

În continuare, a arătat recurenta reclamantă că sentinţa recurată conţine considerente străine de natura pricinii (art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.), la pag nr. 20 par. 2 fiind menţionat că este întemeiată excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată invocată de către pârâtă, însă niciunul dintre pârâţi nu a invocat o asemenea excepţie prin întâmpinările formulate.

Totodată, s-a arătat în recurs că sentinţa este nemotivată, instanţa de fond apreciind eronat că cererea de chemare în judecată este prematur formulată şi că procedura de concurs implică mai multe etape, că există nota raport nr. x/22.10.2020 prin care s-a propus sesizarea instanţei de contencios în vederea anulării concursului, şi că în concluzie, nu sunt parcurse toate etapele reglementate legal de Ordinul nr. 665/2008, iar în acest moment nu se poate solicita decât obligarea la consemnarea procedurilor legale.

Această motivare este extrem de lacunară, dat fiind că instanţa nu a indicat în concret în care etapă reglementată de Ordinul nr. 665/2008 se află procedura, care sunt documentele şi motivele pentru care s-ar afla într-o anume etapă care este prealabilă validării şi în mod obligatoriu prevăzută de lege, mai exact de Ordinul nr. 665/2008.

De asemenea, a arătat recurenta reclamantă că sentinţa este dată cu aplicarea greşită a legii (art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.), instanţa omiţând să se pronunţe si să analizeze puterea de lucru judecat a hotărârilor pronunţate de către Tribunalul Olt si Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2020, ceea ce echivalează cu încălcarea principiului securităţii raporturilor juridice. Nu mai există alte etape de parcurs anterior validării concursului şi emiterii ordinului de numire pe funcţia publică, contrar celor afirmate de către instanţa de fond şi câtuşi de puţin motivate, toată procedura concursului s-a epuizat, ultimul lucru pe care pârâţii mai trebuiau să-1 facă era să valideze concursul şi să dispună numirea pe funcţia publică.

Sentinţa recurată încalcă prevederile Ordinului nr. 665/2008, care nu mai prevăd o altă etapă în afara celei de verificare a legalităţii concursului de către instanţa de contencios.

Se mai arată în recurs că în mod nelegal instanţa a respins ca prematur capătul de cerere de acordare a daunelor ca urmare a anulării Ordinului fiind incidente cazurile de casare reglementate de art. 488 pct. 5, 6 si pct. 8 C. proc. civ.

Excepţia nu a fost pusă în discuţia părţilor, nu a fost invocată de către instanţă din oficiu anterior pronunţării şi pusă în discuţia contradictorie a părţilor, nu a fost invocată de niciunul dintre pârâţi.

În ceea ce priveşte acordarea daunelor ca urmare a anulării Ordinului nr. S/248/22.12.2016, dezlegarea instanţei de fond în sensul că aceste daune pot fi solicitate doar în momentul în care procedura de concurs va rămâne definitivă şi se vor epuiza toate etapele concursului, contravine legii este nelegală. Instanţa de fond a adăugat condiţii suplimentare textului reglementat de prevederile art. 19 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care condiţionează acordarea prejudiciului de anularea actului administrativ, nu de epuizarea altor proceduri de concurs.

Prin decizia civilă nr. 3473/2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a dispus anularea Ordinului nr. S/248/22.12.2016, constatându-se nelegalitatea actului administrativ, întinderea prejudiciului suferit prin emiterea acestui act nelegal devenind certă la momentul pronunţării deciziei civile nr. 3473/14.07.2020 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2017.

Aşadar, naşterea prejudiciului este condiţionată de anularea Ordinului iar întinderea prejudiciului este cunoscută doar în momentul anulării Ordinului, nu de momentul epuizării concursului, deoarece la acest moment se poate stabili întinderea cuantumului prejudiciului, respectiv drepturile de care ar fi beneficiat dacă acest ordin de invalidare nu ar fi fost emis în mod nelegal de către pârât.

Verificarea legalităţii concursului în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 665/2008 s-a efectuat în cadrul dosarului nr. x/2020, iar verificarea acestei legalităţi era ultima etapă anterioară validării, nemaiexistând alte etape suplimentare, pe care de altfel instanţa de fond nici măcar nu le-a indicat, a făcut o trimitere generală la acestea, fără a menţiona care sunt ele.

4. Recursurile incidente formulate în cauză

Recurenţii - pârâţi Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă "Matei Basarab" al jud. Olt au formulat recursuri incidente, cu privire la soluţia instanţei de fond asupra primului capăt de cerere, cu privire la care au arătat că se impunea a fi respins, ca prescris.

Au invocat prin recursurile incidente promovate că sunt incidente cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., instanţa de fond reţinând eronat că doar după finalizarea procedurii de concurs şi după desemnarea definitivă, drept candidat admis, a reclamantei ia naştere dreptulo acesteia la despăgubiri.

Pretenţiile reclamantei au vizat pe de o parte solicitarea reparării prejudiciului material ca urmare a anulării Ordinului nr. S/248/2016 de către ICCJ, pentru perioada 29.10.2017 - 14.08.2020, iar pe de altă parte plata drepturilor salariale începând cu data de 14.08.2020 şi până la emiterea ordinului de încadrare.

Excepţia inadmisibilităţii capătului nr. 1 de cerere, calificată ca excepţia tardivităţii a fost invocată în considerentul solicitării acoperirii prejudiciului material ca urmare a anulării Ordinului nr. S/248/2016, nu pentru solicitarea de drepturi salariale de la data de 14.08.2020 şi până la emiterea ordinului de încadrare. Instanţa de fond ignorând aceste aspecte, a reţinut că numai ulterior finalizării procedurii de concurs şi desemnării în mod definitiv ca şi candidat admis a reclamantei, aceasta poate solicita acordarea de despăgubiri pentru perioada cuprinsă între data anulării Ordinului S/248/2016 de către ICCJ şi data validării concursului, deşi pretenţiile reclamantei vizau perioada anterioară datei de 14,08.2020.

Aşadar, sub nicio formă nu putea fi respinsă ca prematură cererea de acordare a prejudiciului material rezultând din emiterea în mod nelegal a Ordinului nr. S/248/2016 pentru perioada 29.10.2017 - 14.08.2020, în condiţiile în care actul administrativ sus-menţionat a fost anulat definitiv de ICCJ şi a intrat în autoritatea de lucru judecat, singura soluţie validă pentru acest capăt de cerere fiind respingerea ca prescris a dreptului material la acţiune.

Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 554/2004, iar potrivit art. 19 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, când persoana vătămată a cerut anularea actului administrativ, fără a cere în acelaşi timp şi despăgubiri, termenul de prescripţie pentru cererea de despăgubire curge de la data la care acesta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei şi poate fi introdusă în termenul de 1 an prevăzut la art. 11 alin. (2) din acelaşi act normativ.

Aşadar, odată fiind solicitată anularea Ordinului nr. S/248/22.16.2016, reclamanta avea la dispoziţie 1 an pentru solicitarea de despăgubiri, cunoscând întinderea pagubei şi faptul că prin anularea concursului la care a participat i se creează un prejudiciu egal cu drepturile salariale de care ar fi beneficiat ca urmare validării concursului la care a participat.

Instanţa de fond a făcut trimitere eronat la Decizia ICCJ nr. 22/2019 prin care instanţa supremă a reţinut că "în interpretarea şi aplicarea art. 19 din Legea nr. 554/2004, data la care începe să curgă termenul de prescripţie pentru introducerea acţiunii în despăgubire reprezintă momentul la care persoana vătămată printr-un act administrativ nelegal a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască întinderea pagubei, nefiind legat în mod direct şi aprioric nici de comunicarea actului administrativ nelegal şi nici de momentul rămânerii definitive a hotărârii de anulare a acestuia.", în condiţiile în care considerentele acestei decizii conduc către ideea de admitere a excepţiei prescripţiei, iar la cea de respingere a cererii ca prematur formulată.

Finalizarea procedurii de concurs nu are relevanţă în analiza solicitării de acoperire a prejudiciului pretins născut ca urmare a anulării definitive a Ordinului nr. S/248/2016, acesta putând influenţa doar plata drepturilor salariale de la data de 14.08.2020 şi până la data emiterii actului administrativ de numire în funcţie.

Au arătat recurenţii-pârâţi că soluţia de respingere a capătului nr. 1 de cerere ca prematur formulat este dat cu aplicarea greşită a normelor de drept material specifice prescripţiei extinctive. Termenul de 1 an pentru formularea cererii în despăgubiri curge de la data de 22.12.2016, dată la care reclamanta a fost informată de către ISU Olt prin adresa nr. x că s-a dispus invalidarea concursului la care a participat la data de 23.11.2016, aspect mărturisit chiar de recurenta- reclamantă la pag. nr. 2 a cererii de recurs.

Or, prin raportare la art. 2528 alin. (1) C. civ., care statuează faptul că prescripţia dreptului la acţiune în repararea unei pagube care a fost cauzată printr-o faptă ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât şi pe cel care răspunde de ea, pentru recurenta - reclamantă din prezenta cauză termenul de prescripţie de 1 an era împlinit la momentul formulării prezentei cereri în despăgubiri.

Este irelevantă data anulării Ordinului nr. S/248/2016 precum şi modalitatea de soluţionare a cererii privind validarea concursului, atât timp cât legea stabileşte termenul de început al prescripţiei dreptului material la acţiune pentru solicitarea despăgubirilor, acesta fiind momentul la care reclamanta a fost informată despre invalidarea concursului la care a candidat, cu atât mai mult cu cât recurenta - reclamantă este angajat al ISU Olt chiar anterior participării la concursul ce face obiectul prezentei cauze.

5. Apărările formulate în cauză

5.1. Apărările recurentului - pârât IGSU faţă de recursul principal

Prin întâmpinare, recurentul-pârât IGSU a arătat că în mod corect instanţa de fond a observat că nu deţine calitate procesuală pasivă pe cererile în validarea conclursului la care a candidat şi numirea pe funcţia publică, în considerarea art. 38 din Ordinul 665/2008 şi art. 45 alin. (2) din Legea nr. 80/1995. Chiar dacă anterior modificării art. 45 din Legea nr. 80/1995 competenţa privind acordarea gradelor militare aparţinea IGSU, începând cu intrarea în vigoare a Legii nr. 101/2019 competenţa aparţine exclusiv ISU Olt.

Faptul că ISU Olt este în subordinea IGSU nu prezintă relevanţă şi nu este de natură a atrage calitatea sa procesuală.

A mai arătat recurentul-pârât IGSU că în mod legal instanţa de fond a respins ca premature cererile de validare a concursului şi de emitere a ordinului de încadrare pe funcţia publică, dat fiind că nu se putea analiza şi dispune validarea cât timp dosarul nu a fost analizat şi în raport de aceea că ISU Olt a emis Nota raport din 22.0.2020 prin care a dispus sesizarea instanţei de contencios administrativ şi fiscal în raport de neregulile constatate cu privire la organizarea concursului.

Referitor la încălcarea principiului contradictorialităţii, a arătat că avocata reclamantei a formulat concluzii asupra excepţiei prematurităţii la ultimul termen de judecată, astfel că nu se poate susţine că excepţia nu ar fi făcut obiectul dezbaterilor.

În ceea ce priveşte puterea de lucru judecat a hotărârilor anterioare, prin care s-a respins ca tardivă cererea ISU Olt de anulare a procesului-verbal de consemnare a rezultatelor finale şi a tabelului cu rezultatele finale, a arătat că o astfel de soluţie nu reprezintă o cercetare în fond a litigiului, astfel că nu se poate opune cu putere de lucru judecat.

5.2. Apărările recurentului-pârât ISU Olt "Matei Basarab" faţă de recursul principal al reclamantei

În apărare, prin întâmpinare, recurentul-pârât a solicitat respingerea recursului principal, apreciind că sentinţa instanţei este legală, în parte.

Tot prin întâmpinare, a invocat excepţia de neleglitate a Procesului-verbal nr. x din 24.11.2016 privind consemnarea rezultatelor finale obţinute de candidaţi la concursul din data de 23.11.2016, pentru ocuparea unui post vacant de subofiţer tehnic principal la Biroul Resurse Umane din cadrul I.S.U. Olt, fiind declarată "admisă" doamna A. cu nota 8,95 şi a Tabelului cu rezultatele finale obţinute la concursul pentru ocuparea postului vacant de subofiţer tehnic principal la Biroul Resurse Umane din cadrul I.S.U. Olt, desfăşurat în data de 23.11.2016, înregistrat cu nr. x din 24.11.2016.

În susţinerea excepţiei de nelegalitate recurentul-pârât a arătat că în cauză sunt întrunite condiţiile art. 4 din legea nr. 554/2004, iar cele două acte atacate, ce au legătură cu fondul cauzei, se impun a fi înlăturate din proces, fiind nelegale.

Cu privire la motivele invocate în recursul reclamantei, recurentuil-pârât ISU Olt a arătat că în mod corect a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a IGSU pe capetele de cerere privind validarea concursului şi emiterea ordinului de numire în funcţia publică, având în vedere că IGSU nu deţine atribuţii recunoscute de lege în sensul emiterii actelor solicitate de reclamantă.

S-a invocat inclusiv incidenţa Deciziei ÎCCJ nr. 13/2016 privind recursul în interesul legii, prin care s-a reţinut că ordonatorul principal de credite nu deţine calitate procesuală pasivă în litigiile privind solicitarea unor drepturi de natură salarială.

Tot prin întâmpinare, ISU Olt a solicitat menţinerea soluţiei de respingere ca prematură a cererii în validarea concursului şi emiterea ordinului de încadrare pe funcţia publică, în condiţiile în care nu au fost epuizate toate etapele de concurs.

S-a mai invocat şi faptul că instanţa de fond a pus în discuţie prematuritatea la ultimul termen de judecată, astfel că nu se poate reţine încălcarea principiului contradictorialităţii.

5.3. Apărările recurentei-reclamante cu privire la recursurile incidente

Recurenta reclamantă a formulat întâmpinare la recursurile incidente, prin care a solicitat respingerea acestora, ca nefondate.

A invocat în apărare inadmisibilitatea invocării omisso medio a excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune direct în recurs, precum şi nulitatea cererilor de recurs, pentru neîncadrarea în criticiloe de nelegalitate reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Pe fondul criticilor din cele două recursuri, a arătat că nu se poate susţine că hotărârea instanţei de fond este contradictorie în sensul indicat de către recurenţii intimaţi, în sensul că instanţa trebuia să respingă capătul de cerere nr. x ca prescris şi nu ca prematur.

Opinia recurenţilor-pârâţi este vădit nefondată în privinţa momentului de la care începe să curgă termenul de prescripţie de 1 an de zile de a solicita în instanţă daune rezultând din anularea unui act administrativ pe cale principală.

Prin decizia civilă nr. 3473/2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost admisă în parte acţiunea subsemnatei în sensul anulării Ordinului nr. S/248/22.12.2016, fiind repuse părţile în situaţia anterioară emiterii ordinului şi totodată s-a respins ca prematură cererea de obligarea a pârâţilor la validarea concursului şi emiterea ordinului de încadrare pe funcţia publică.

Prin această hotărâre, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat clar că Ordinului nr. S/248/22.12.2016 era vădit nelegal, nelegalitate constatată pentru prima oară în calea de atac a recursului, deoarece prin decizia Curţii de Apel Bucureşti, se respinsese cererea subsemnatei.

Contrar celor afirmate de către recurenţii-pârâţi prin apărările formulate, instanţa, prin repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii Ordinului nr. S/248/22/12.2016, a lăsat pe deplin valide actele administrative aferente concursului organizat de către ISU Olt, respectiv procesul-verbal de validare a rezultatelor concursului, tabelul cu rezultatele concursului, documente care au intrat în circuitul civil.

Naşterea prejudiciului este condiţionată de anularea Ordinului iar întinderea prejudiciului este cunoscută doar în momentul anulării Ordinului, deoarece la acest moment se poate stabili întinderea cuantumului prejudiciului, şi anume drepturile de care ar fi beneficiat dacă acest ordin de invalidare nu ar fi fost emis în mod nelegal de către pârât.

Art. 19 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ stabileşte clar că termenul de prescripţie începe să curgă de la data la care partea a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei, întindere care nu era cunoscută decât la momentul anulării actului administrativ atacat, şi nu mai devreme.

Dacă Ordinul nr. S/248/22.12.2016 ar fi fost anulat de către Curtea de Apel Bucureşti prin sentinţa civilă nr. 3421/02.10.2017, atunci termenul de prescripţie ar fi început să curgă de la data de 02.10.2017, deoarece ar fi fost data la care ordinul ar fi fost anulat, însă acest lucru nu s-a întâmplat. Cererea în anulare a fost respinsă prin sentinţa Curţii de Apel Bucureşti, iar Ordinul nr. S/248/22.12.2016 a continuat să-şi producă efectele până la data de 14.07.2020, dată la care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a anulat acest ordin nelegal.

În consecinţă, termenul de 1 an de zile pentru a sesiza instanţa pe cale separată pentru repararea prejudiciului în prezenta cauză începe să curgă cu data pronunţării deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv data de 14.07.2020.

În acelaşi sens a statuat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 22/2019 pronunţată în recurs în interesul legii, arătând că revine instanţei de fond să analizeze momentul de la care partea a cunoscut sau putea să cunoască întinderea pagubei şi astfel să se determine momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie.

5.4. Apărările recurentei-reclamante A., în legătură cu excepţia de nelegalitate a Procesului-verbal nr. x din 24.11.2016 şi a Tabelului cu rezultatele finale obţinute la concursul pentru ocuparea postului vacant de subofiţer tehnic principal la Biroul Resurse Umane din cadrul I.S.U. Olt, desfăşurat în data de 23.11.2016, înregistrat cu nr. x din 24.11.2016

Prin răspunsul la întâmpinarea formulată de recurentul-pârât ISU Olt, recurenta-reclamantă a invocat excepţia inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate, să se constate abuzul de drept al ISU Olt, cu consecinţa aplicării unei amenzi judiciare, iar pe fond respingerea excepţiei de nelegalitate, ca nefondată.

În apărare faţă de excepţie de nelegalitate, a arătat recurenta-reclamantă că aceasta este inadmisibilă, deoarece a fost invocată într-o cale de atac formulată împotriva unei hotărâri care nu evocă fondul. Or, deşi este posibilă formularea excepţiei direct în recurs, în speţă sentinţa recurată a fost pronunţată fără cercetarea fondului, astfel că soluţia instanţei de recurs se va rezuma la cenzurarea modului de soluţionare a excepţiilor, fără a proceda la cercetarea fondului cauzei. Aşadar, nu sunt îndeplinite condiţiile prev de art. 4 din legea nr. 554/2004, dat fiind că excepţia de nelegalitate nu are legătură cu criticile de nelegalitate ce pot fi analizate în recurs.

A mai arătat recurenta reclamantă că excepţia de nelegalitate este inadmisibilă şi prin prisma faptului că ea poate fi invocată doar de partea interesată.

Or, în cauză excepţia a fost invocată de chiar emitentul actelor administrative apreciate nelegale, care nu poate fi niciodată parte interesată.

Un alt argument în susţinerea inadmisibilităţii excepţiei este reprezentat de încălcarea principiului electa una via non datur recursus ad alterat.

În speţă, actele atacate au făcut anterior obiect al unei acţiuni în anulare, definitiv soluţionate în sensul respingerii ca tardive, cererea făcând obiect al dosarului nr. x/2020 al tribunalului Olt.

Tot în susţinerea inadmisibilităţii s-a invocat şi încălcarea principiului nemo propriam turpitudinem allegans, motivată de aceea că prin invocarea excepţiei de nelegalitate emitentul actului nu face altceva decât să îşi invoce propria culpă în emiterea actelor administrative contestate, ceea ce este inadmisibil.

A invocat recurenta-reclamantă inclusiv încălcarea securităţii raporturilor juridice de drept civil, respectiv încălcarea art. 6 CEDO, justrificat de aceea că a invoca la acest moment excepţia de nelegalitate prin invocarea unor pretinse nereguli ce provin chiar de la emitentul actelor reprezintă o încălcare gravă a unor drepturi ale reclamantei derivând din promovarea unui concurs finalizat prin desemnarea sa drept câştigătoare.

Pe fondul criticilor denelegalitate invocate de partea adevrsă în susţinerea excepţiei de nelegalitate, recurenta-reclamantă a solicitat respingerea acestora, ca nefondate.

5.4 Apărările recurentului-pârât Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă "Matei Basarab" al jud. Olt faţă de excepţia inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate

Recurentul-pârât ISU Olt a arătat că este admisibilă invocarea excepţiei de nelegalitate în recurs, prin raportare la art. 4 din legea nr. 554/2994 şi în considerarea dezlegărilor date de ÎCCJ prin Decizia nr. 36/2016 privind recursul în interesul legii, prin care nu a fost legată invocarea excepţiei de soluţionarea litigiului pe fond, ci de posibilitatea instanţei de recurs, prev. de art. 20 alin. (3) din legea 554/2004, de a rejudeca litigiul pe fond.

În ceea ce priveşte inadmisibilitatea invocării excepţiei pe motiv că nu a fost formulată de partea interesată, a arătat că nu există nicăieri în conţinutul actului normativ - art. 4 alin. (1) din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ - excluderea la care se referă reclamanta, in sensul că autoritatea nu ar fi parte interesată. Interesul se afla în legătură cu soluţia ce urmează a se pronunţa în litigiu. Atât timp cât interesul a fost constatat ca existând în momentul în care a fost formulată cererea de anulare a aceloraşi acte pentru care s-a invocat excepţia de nelegalitate (cel puţin nu a fost respinsă cererea iniţială ca lipsita de interes, in dosarul x/2020), e clar că exista calitate de parte interesata in persoana Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă "Matei Basarab" al jud. Olt.

Referitor la încălcarea principiului de drept electa una via non datur recursus ad alterat, a arătat că asupra actului nu a fost efectuat vreun control de către instanţa judecătorească, în dosarul x/2020, cererea fiind respinsă ca tardiv formulată. Cu alte cuvinte, nu se poate susţine că a fost realizată vreo analiză a legalităţii actului, aşa cum susţine reclamanta, singura posibilitate de a efectua acest lucru fiind pe calea excepţiei de nelegalitate invocată.

În ceea ce priveşte încălcarea principiului nemo propriam turbitudinem allegam se arată de recurentul-pârât că atâta timp cât emitentul are posibilitatea să solicite anularea actului pe cale principală, cu atât mai mult trebuie să i se recunoască această posibilitate pe cale incidentală, neavând nicio relevanţă dacă motivele se datorează autorităţii emitente, pentru a fi incident principiul nemo auditor propriam turpitudinem allegans.

Încălcarea principiului securităţii raporturilor juridice de drept civil în faţa abuzurilor manifeste ale instituţiilor publice nu îi poate fi opusă în mod valid, dat fiind că principiul stabilităţii raporturilor juridice nu poate implica promovarea unui drept prin intermediul unei ilegalităţi. Obţinerea sau apărarea unui drept ori protejarea unui interes, chiar legitim, nu se pot fonda pe un act a cărui legalitate este îndoielnică.

Contestarea pe cale incidentală a legalităţii, indiferent de data la care a fost emis actul administrativ, se justifică prin necesitatea exercitării unui control de legalitate fără de care soluţia pronunţată de instanţă riscă să fie fondată pe un act ilegal. Or, astfel ar fi zdruncinat însuşi fundamentul statului de drept, căci ar fi posibil ca instanţa de judecată să pronunţe, în numele legii, o hotărâre bazată pe un act încheiat cu încălcarea legii. Din această perspectivă, posibilitatea contestării legalităţii unui act administrativ unilateral cu caracter individual pe cale de excepţie apare ca o modalitate de contracarare a efectelor principiului potrivit căruia fraus omnia corrumpit. Acesta este şi motivul pentru care nu a fost limitat în timp dreptul de a ridica o asemenea excepţie.

Cât priveşte cererea reclamantei de obligare a recurentului-pârât ISU Olt la plata unei amenzi judiciare pentru exercitarea drepturilor procesuale cu rea-credinţă, a arătat acesta că excepţia de nelegalitate constituie în sine un mijloc de apărare ce poate fi folosit pentru a contracara pretenţiile părţii adverse sau pentru apărarea ori valorificarea unui drept al părţii ce înţelege să se prevaleze de aceasta, utilizat în cadrul unui proces pus în curgere pentru alte temeiuri decât nevalabilitatea actului administrativ, astfel ca nu se justifică abuzul de drept invocat de recurenta reclamantă.

6. Aspecte procesuale

La termenul de judecată din data de 29 iunie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins excepţiile inadmisibilităţii şi nulităţii invocate de recurenta-reclamantă cu privire la recursurile incidente, cu motivarea din încheierea de şedinţă de la acea dată.

7. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

7.1. Criticile de nelegalitate referitoare la soluţia instanţei de fond de respingere a excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, în ceea ce priveşte primul capăt al acţiunii, întemeiată pe dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 554/2004

Cu caracter prioritar urmează a se constata că cererea de chemare în judecată a reclamantei A. a avut mai multe capete de cerere, după cum urmează:

1/obligarea pârâţilor IGSU şi ISU Olt la repararea prejudiciului cauzat prin emiterea unui act administrativ nelegal – Ordinul nr. S/248/22.12.2016 – anulat definitiv prin decizia ÎCCJ nr. 3473/14.07.2020, acţiunea fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 554/2004;

2/obligarea pârâţilor la validarea concursului organizat în baza ordinelor nr. II/9585/04.10.2016 şi nr. II/9636/07.10.2016 şi la emiterea ordinelor de încadrare

3/obligarea pârâţilor la plata drepturilor salariale aferente postului scos la concurs, începând cu 14.08.2020 (30 de zile de la pronunţarea deciziei nr. 3473/14.07.2020) şi până la emiterea ordinului/dispoziţiei de încadrare + plata dobânzii legale

4/plata cheltuielilor de judecată.

În ceea ce priveşte primul capăt de cerere, se constată că în faţa instanţei de fond pârâţii IGSU şi ISU Olt au invocat prin întâmpinare inadmisibilitatea acestuia, motivat de aceea că reclamanta ar fi decăzută din dreptul de a mai solicita plata de despăgubiri, fiind împlinit termenul de 1 an reglementat de art. 19 din Legea nr. 554/2004.

În urma verificării actelor de procedură ale instanţei de fond, se constată că excepţia inadmisibilităţii a fost pusă în discuţia părţilor la termenul din 27.10.2021, fiind amânată pronunţarea pentru termenul din 10.11.2021, când s-a dispus repunerea cauzei pe rol.

La termenul din 24.11.2021 instanţa a solicitat lămuriri cu privire la etapele necesar a fi parcurse pentru finalizarea procedurii de concurs, fără a purta discuţii suplimentare asupra calificării excepţiei inadmisibilităţii în excepţia tardivităţii/prescripţiei, fără a se discuta despre o eventuală prematuritate a cererii, reţinându-se cauza în pronunţare.

Va observa instanţa de recurs că, deşi prin considerentele hotărârii instanţa de fond, analizând excepţia inadmisibilităţii, a soluţionat excepţia tardivităţii (pe care a respins-o), în realitate nu a avut loc o veritabilă recalificare a excepţiei, în sensul regelmentat de dispoziţiile art. 22 alin. (4) C. pen., ci s-a procedat la modificarea/corectarea "denumirii" apărărilor părţilor, motivele analizate nefiind modificate.

Pe cale de consecinţă, nu se poate susţine în mod valid că modificarea denumirii date excepţiei pentru prima dată prin considerentele hotărârii recurate, ca fiind excepţia tardivităţii, iar nu a inadmisibilităţii (cum ar invocat aceştia prin întâmpinare), ar fi de natură a cauza părţilor o vătămare care să justifice casarea sentinţei, în condiţiile în care părţile litigante aveau cunoştinţă despre conţinutul apărărilor dezlegate, acestea fiind analizate întocmai cum au fost formulate şi motivate prin întâmpinare şi cum au fost supuse dezbaterilor contradictorii.

În ceea ce priveşte modul de dezlegare a acestei excepţii, Înalta Curte va observa că este unul legal, ce se impune a fi menţinut în calea de atac, cu consecinţa respingerii criticilor contrare din cele două recursuri incidente.

În acest sens, referitor la termenul în care se poate formula acţiunea în despăgubiri ca urmare a anulării unui act administrativ nelegal, urmează a se reţine în cauză incidenţa art. 19 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004: "(1) Când persoana vătămată a cerut anularea actului administrativ, fără a cere în acelaşi timp şi despăgubiri, termenul de prescripţie pentru cererea de despăgubire curge de la data la care acesta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei. (2) Cererile se adresează instanţelor de contencios administrative competente, în termenul de un an prevăzut la art. 11 alin. (2). (…)"

Relevante sunt inclusiv dezlegările date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia în interesul legii nr. 22/2019, prin care s-a reţinut: "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 19 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, prin raportare la dispoziţiile art. 11 alin. (2) din acelaşi act normativ, data la care începe să curgă termenul de prescripţie pentru introducerea acţiunii în despăgubire reprezintă momentul la care persoana vătămată printr-un act administrativ nelegal a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască întinderea pagubei, nefiind legat în mod direct şi aprioric nici de comunicarea actului administrativ nelegal şi nici de momentul rămânerii definitive a hotărârii de anulare a acestuia."

O primă chestiune care se impune a fi remarcată este în legătură cu natura termenului de 1 an reglementat de art. 19 din Legea nr. 554/2004, care este termen de prescripţie, iar nu de decădere, astfel încât excepţia ce se impunea a fi corect analizată de instanţa fondului era excepţia prescripţiei, iar nu excepţia decăderii.

Mai apoi, procedând la verificarea momentului de la care ia naştere dreptul reclamantei de a formula cererea în despăgubiri, pentru verificarea respectării termenului de prescripţie de 1 an, se va reţine în aplicarea Deciziei în interesul legii nr. 22/2019, că acest moment este cel în care persoana vătămată prin actul nelegal, a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască întinderea pagubei.

În speţă, momentul la care în patrimoniul reclamantei a luat naştere dreptul de a pretinde despăgubiri, în scopul reparării prejudiciului cauzat de emiterea ordinului de invalidare a concursului, este momentul la care în mod definitiv actul a fost anulat de instanţa de contencios administrativ, constatându-se nelegalitatea acestuia, până atunci actul bucurându-se de prezumţia de legalitate.

Or, astfel cum rezultă din actele dosarului, anularea definitivă a Ordinului nr. S/248/2016 a avut loc la data de 14.07.2020, prin decizia civilă nr. 3473/2020 a ÎCCJ, acesta fiind momentul de la care reclamanta în mod efectiv a avut posibilitatea de a evalua prejudiciul ce i-a fost cauzat prin emiterea unui act nelegal, aferent perioadei în care acest act a fost în vigoare şi a produs efecte juridice, invalidate ulterior prin hotărâre definitivă.

Constată instanţa de recurs că cererea de chemare în judecată a reclamantei a fost înaintată la data de 30.10.2020, în interiorul termenului de prescripţie de 1 an reglementat de art. 19 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004.

În concluzie, sunt nefondate criticile formulate prin cele două recursuri incidente, cu privire la modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale menţionate de către instanţa de fond, în cauză nefiind incident cazul de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în mod legal curtea de apel constatând că cererea în despăgubiri nu este prescrisă, termenul de 1 an reglementat de art. 19 din Legea nr. 554/2004 fiind întru totul respectat.

7.2. Criticile de nelegalitate referitoare la soluţia instanţei de fond asupra prematurităţii cererii în despăgubiri (primului capăt de cerere), invocate în toate cele 3 cereri de recurs (principal şi incidente) şi întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Înalta Curte va observa că, respingând (în mod corect, după cum anterior s-a arătat) apărările pârâţilor în legătură cu nerespectarea termenului de 1 an pentru formularea cererii în despăgubiri, în continuare instanţa de fond a procedat la analiza excepţiei prematurităţii acestui capăt de cerere.

Însă, în urma verificării actelor dosarului, se constată că la niciunul din termenele de judecată nu au fost purtate discuţii în contradictoriu cu părţile, cu privire la excepţia prematurităţii cererii în despăgubiri, ce face obiectul primului capăt de cerere.

Or, potrivit art. 14 alin. (6) C. proc. civ.: "Instanţa îşi va întemeia hotărârea numai pe motive de fapt şi de drept, pe explicaţii sau pe mijloace de probă care au fost supuse, în prealabil, dezbaterii contradictorii."

Va observa Înalta Curte că instanţa fondului a procedat la soluţionarea unei excepţii, pe care a invocat-o din oficiu pentru prima dată la momentul pronunţării, după închiderea dezbaterilor, iar prematuritatea acţiunii în despăgubiri nu a fost discutată niciodată în contradictoriu cu părţile în cursul procesului.

Procedând de o asemenea manieră, instanţa de fond a încălcat atât principiul contradictorialităţii garantat de art. 14 din C. proc. civ., cât şi dreptul la apărare al părţilor reglementat de art. 13 din Cod, ceea ce este de natură a atrage incidenţa cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., cu consecinţa admiterii recursului principal şi a recursurilor incidente şi a casării soluţiei instanţei de fond, asupra acestui capăt de cerere.

Dat fiind că prin respingerea cererii în despăgubiri întemeiată pe dispoziţiile art. 19 din legea nr. 554/2004 ca prematură, instanţa de fond nu a mai intrat în cercetarea fondului acestei cereri, în urma casării hotărârii se impune aplicarea dispoziţiilor art. 498 alin. (2) C. proc. civ., cu consecinţa trimiterii cererii spre rejudecare instanţei de fond, care va verifica toate susţinerile şi apărările părţilor în legătură cu existenţa şi întinderea dreptului în despăgubiri al reclamantei.

7.3. Criticile de nelegalitate, invocate prin recursul principal, referitoare la excepţia lipsei calităţii procesuale a pârâtului Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă

Prin cererea de recurs formulată, recurenta-reclamantă a invocat că pârâtul IGSU deţine calitate procesuală pasivă pe cererile având ca obiect validarea concursului şi emiterea ordinului de numire în funcţia publică, ca efect al aplicării dispoziţiilor art. 1 din H.G. nr. 1492/2004, precum şi datorită faptului că IGSU este instituţia care a aprobat organizarea concursurilor. A mai invocat în şedinţa publică din 29.06.2023 incidenţa art. 45 din Legea nr. 801995.

Instanţa de recurs va respinge aceste critici, ca nefondate, constatând legalitatea soluţiei instanţei de fond asupra excepţiei.

Astfel cum în mod corect a curtea de apel, potrivit art. 45 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 80/1995, forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată: " (...) (2) În Ministerul Afacerilor Interne, acordarea gradelor prevăzute la alin. (1) lit. b) -f) şi înaintarea în gradele următoare se face de către: (...) b) inspectorii generali/similari pentru cadrele militare din inspectoratul general/similar şi unităţile din subordinea inspectoratului general/similar ai căror conducători nu au calitatea de ordonatori de credite, precum şi pentru conducătorii unităţilor subordonate inspectoratului general/similar şi adjuncţii/locţiitorii acestora; c) şefii unităţilor Ministerului Afacerilor Interne care au calitatea de ordonatori de credite, pentru cadrele militare din subordine, altele decât cele prevăzute la lit. a) şi b). (...)"

În speţă, Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Olt are calitatea de ordonator de credite, potrivit art. 7 alin. (2) din H.G. nr. 1492/2004, astfel că în aplicarea dispoziţiilor legale anterior menţionate, emiterea ordinului/dispoziţiei de numire în funcţia publică este de competenţa acestui pârât, iar nu a pârâtului IGSU, astfel că acesta din urmă nu deţine calitate procesuală pasivă pe cererea având acest obiect.

În ceea ce priveşte obligarea pârâţilor la validarea concursului, urmează a se reţine că textele de lege invocate de reclamantă nu sunt de natură a justifica calitatea procesuală pasivă a pârâtului IGSU.

În acest sens, se va observa că dispoziţiile art. 1 din H.G. nr. - 1492/2004, invocate în recurs, se referă serviciile de urgenţă profesioniste, constituite ca servicii publice deconcentrate în subordinea IGSU, fără a avea legătură cu validarea concursurilor de numire/promovare în funcţie la nivelul inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă teritoriale.

Mai apoi, faptul că invalidarea concursului s-a dispus de către ISU "Matei Basarab" al judeţului Olt, în urma unei Note Raport emanând de la IGSU nu reprezintă temei juridic pentru obligarea acestuia din urmă la emiterea ordinului de validare. Dimpotrivă, aplicând principiul simetriei actelor juridice, se va concluziona în sensul în care acelaşi emitent al actului de invalidare este competent să procedeze inclusiv la constatarea legalităţii organizării concursului, ceea ce echivalează cu o validare, iar în cauză emitentul actului de invalidare anulat definitiv de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (Ordinul nr. S/248/22.12.2016) este Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă "Matei Basarab" al judeţului Olt.

În acelaşi sens, relevante sunt inclusiv prevederile Ordinului MAI nr. 177/16.11.2016, Anexa 3, potrivit cărora:

"(1) În vederea emiterii actului administrativ de acordare a gradului militar, dosarele de concurs şi dosarele de recrutare ale candidaţilor declaraţi «admis» la concurs se înaintează structurii de resurse umane a unităţii organizatoare sau, după caz, structurii de resurse umane care asigură gestiunea resurselor umane pentru unitatea organizatoare.

(2) Structura de resurse umane prevăzută la alin. (1) verifică corectitudinea desfăşurării concursului şi întocmeşte o notă care cuprinde rezultatul verificărilor realizate cu privire la respectarea procedurilor privind organizarea şi desfăşurarea concursurilor, la îndeplinirea de către candidaţi a condiţiilor de participare la concurs sau întocmirea dosarelor de concurs şi/sau de recrutare în volum complet.

(3) În situaţia în care se constată corectitudinea desfăşurării concursului se desfăşoară următoarele activităţi, după caz:

a) structura de resurse umane a unităţii organizatoare, al cărei şef are competenţă de acordare a gradului militar, prezintă acestuia nota cu propunere de acordare a gradului militar;

b) structura de resurse umane a unităţii organizatoare, al cărei şef nu are competenţă de acordare a gradului militar, prezintă acestuia nota cu propunere de acordare a gradului militar în vederea asumării şi înaintării către persoana competentă să acorde gradul militar, împreună cu dosarele de concurs şi dosarele de recrutare ale candidaţilor declaraţi «admis» la concurs. Documentele se transmit în maximum 45 de zile de la finalizarea concursului;

c) structura de resurse umane care asigură gestiunea resurselor umane pentru unitatea organizatoare, al cărei şef are competenţă de acordare a gradului militar, prezintă acestuia nota cu propunere de acordare a gradului militar;

d) structura de resurse umane care asigură gestiunea resurselor umane pentru unitatea organizatoare, al cărei şef nu are competenţă de acordare a gradului militar, prezintă şefului unităţii organizatoare nota cu propunere de acordare a gradului militar, în vederea asumării, după care o prezintă persoanei competente să acorde gradul militar.

(4) În cazurile prevăzute la alin. (3) lit. a), c) şi d), nota este însoţită de proiectul de act administrativ de acordare a gradului militar."

Din interpretarea acestor prevederi rezultă că, în legătură cu procedura de constatare a legalităţii/corectitudinii organizării concursului, recurentul-pârât IGSU nu deţine competenţe speciale, acestea revenind recurentului-pârât ISU "Matei Basarab" al judeţului Olt.

Pe cale de consecinţă, se va reţine că soluţia instanţei de fond, de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a IGSU este legală şi se impune a fi menţinută, în cauză nefiind incident cazul de casare reglementat de art. 488 alin 1 pct. 8 C. proc. civ. invocat în recursul principal de recurenta-reclamantă.

7.4. Criticile de nelegalitate invocate de recurenta reclamantă, în legătură admiterea excepţiei prematurităţii cererilor având ca obiect validarea concursului, emiterea actului de numire în funcţie a reclamantei şi plata drepturilor salariale începând cu data de 14.08.2020.

Înalta Curte va observa că sunt întemeiate criticile formulate prin cererea de recurs a recurentei reclamantei A., în cauză fiind incidente cazurile de casare reglementate de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 6 C. proc. civ.

În acest sens, urmează a se reţine cu prioritate că se confirmă susţinerile din recurs ale reclamantei, potrivit cărora excepţia prematurităţii nu a fost invocată de părţi şi nu a fost pusă de instanţă în dezbaterea contradictorie a acestora, ceea ce este de natură a atrage incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Potrivit menţiunilor din încheierea de şedinţă din data de 24.11.2021, când a fost amânată pronunţarea, instanţa a solicitat părţilor lămuriri cu privire la etapele de organizare a concursurilor, respectiv dacă acestea au fost finalizate, sens în care ISU Olt prin consilier juridic a menţionat că ultima etapă de verificare s-a finalizat cu emiterea Notei raport nr. x/28.10.2020 şi, dat fiind că există această Notă raport, nu se poate valida concursul.

Tot în legătură cu procesul de validare a concursului, apărătorul reclamantei a formulat inclusiv concluzii cu privire la aceea că cererea nu este prematură, solicitând respingerea prematurităţii.

În continuare, potrivit aceleiaşi încheieri de şedinţă, reprezentantul pârâtului ISU Olt a arătat în apărare că "este prematură solicitarea de validare a concursului", din moment ce nota raport este ulterioară afişării procesului-verbal şi a tabelului cu rezultatele finale.

Analizând conţinutul dezbaterilor asupra fondului, instanţa de recurs va observa că aspectele antamate de reclamantă referitoare la "prematuritate" nu au fost consecinţa invocării vreunei excepţii de către partea adversă, singura interesată în utilizarea în proces a acestui mijloc de apărare.

Totodată, din verificările asupra conţinutului încheierii de şedinţă de la ultimul termen de judecată rezultă că nici instanţa, din oficiu, nu a invocat excepţia prematurităţii capetelor 2 şi 3 ale acţiunii, pe care să o fi pus ca atare în discuţia părţilor.

Pe cale de consecinţă, în mod corect recurenta-reclamantă a invocat prin cererea de recurs încălcarea normelor de procedură, respectiv ale art. 13 şi 14 C. proc. civ., în condiţiile în care acesteia nu îi pot fi opuse, în mod valid, propriile concluzii orale prin care a făcut referire la faptul că cererea sa nu este prematură, în scopul acoperirii unor vicii de procedură referitoare la neconformitatea invocării excepţiei de către partea adversă, sau de către instanţă din oficiu, ori în scopul justificării respectării dreptului la apărare.

Va observa instanţa de recurs că, pentru a se asigura dreptul reclamantei la o apărare efectivă şi în scopul respectării principiului contradictorialităţii, era necesară invocarea de către instanţă, din oficiu, ori de către partea adversă a execepţiei prematurităţii, care să fi fost corespunzător motivată, în aşa fel încât să permită formularea de concluzii, în raport de toate motivele invocate în susţinerea excepţiei.

Or, în speţă, pe lângă faptul că excepţia nu a fost invocată de niciuna dintre părţile interesate şi nici de instanţa de fond, din oficiu, urmează a se observa că aceasta nici nu a fost motivată. Dezbaterile orale de la ultimul termen de judecată au avut caracter general şi au vizat faptul că în procedura de verificare a fost emisă Nota Raport din 287.10.2020, fără ca pârâţii ori instanţa să argumenteze în fapt şi în drept de ce existenţa acestei Note Raport este de natură a influenţa momentul la care ia naştere dreptul reclamantei de a acţiona în justiţie.

Pe cale de consecinţă, în lipsa unei argumentări cu privire la această chestiune, nu se poate susţine că instanţa ar fi fost investită în mod valid cu soluţionarea unei excepţii, în sensul art. 245 C. proc. civ.: "Excepţia procesuală este mijlocul prin care, în condiţiile legii, partea interesată, procurorul sau instanţa invocă, fără să pună în discuţie fondul dreptului, neregularităţi procedurale privitoare la compunerea completului sau constituirea instanţei, competenţa instanţei ori la procedura de judecată sau lipsuri referitoare la dreptul la acţiune urmărind, după caz, declinarea competenţei, amânarea judecăţii, refacerea unor acte ori anularea, respingerea sau perimarea cererii.(...)".

Se constată aşadar incienţa cazului de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Suplimentar, se va reţine şi faptul că soluţia instanţei de fond, prin care a admis excepţia prematurităţii, este pronunţată în baza unor considerente străine de natura pricinii/contradictorii, precum şi cu nerespectarea puterii de lucru judecat a hotărârii definitive pronunţate în dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Olt, ceea ce atrage incidenţa cazurilor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ.

Astfel, prin sentinţa atacată se arată că procedura de concurs implică mai multe etape (art. 38 din Ordinul MAI nr. 665/2008), că în procedura de verificare a legalităţii concursului s-a emis Nota raport nr. x/22.10.2020 prin care s-a propus sesizarea instanţei de contencios în vederea anulării concursului şi că existenţa acestei Note raport atestă că nu au fost parcurse toate etapele reglementate legal de Ordinul nr. 665/2008, fără a se indica însă, în concret, care sunt următoarele etape care ar fi trebui parcurse, de natură a întârzia naşterea în patrimoniul reclamantei a dreptului material la acţiune.

Totodată, în legătură cu Nota raport nr. x/22.10.2020 la care instanţa de fond a făcut referire, se constată că aceasta a fost emisă în etapa verificării dosarelor candidaţilor şi a verificării procedurii de concurs, actul dispunând măsuri în procedura de verificare a legalităţii concursului, respectiv sesizarea instanţei de contencios administrativ.

În scopul punerii în aplicare a Notei Raport, o altă instanţă de contencios administrativ a fost deja sesizată cu acţiune în anulare, sens în care a fost format dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Olt, în care în mod definitiv acţiunea în anulare a procesului-verbal de consemnare a rezultatelor finale obţinute de candidaţi la concurs şi a tabelului cu rezultatele finale obţinute la concursul pentru ocuparea postului de subofiţer tehnic principal a fost respinsă, ca tardiv formulată.

Instanţa de fond se afla în posesia tuturor acestor informaţii la momentul pronunţării sentinţei atacate, dat fiind că în timpul soluţionării cauzei în fond a dispus în temeiul art. 413 alin. (1) C. proc. civ. suspendarea judecăţii până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2020, care avea ca obiect "constatarea legalităţii procedurii de organizare a concursului a cărei validare se solicită în prezenta cauză" (extras din încheierea de suspendare din 13.01.2021).

Aşadar, în urma repunerii cauzei pe rol, ca efect al soluţionării definitive a dsosarului Tribunalului Olt nr. 1813/104/2020, instanţa de fond avea obligaţia de a ţine cont de puterea de lucru judecat a soluţiei pronunţate în acest dosar, care se opune părţilor în prezenta cauză şi care atestă că măsurile dispuse prin Nota Raport nr. x/22.10.2020 au fost duse la îndeplinire întocmai, verificarea legalităţii concursului pe calea acţiunii în anulare fiind finalizată prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive, care împiedica iniţierea unui nou demers procesual de aceeaşi natură, în baza aceleiaşi Note Raport.

Cu toate acestea, în motivarea excepţiei prematurităţii instanţa fondului a ignorat soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2020, făcând în continuare referire la necesitatea respectării Notei Raport nr. x/22.10.2020, ca etapă premergătoare finalizării procedurii de concurs şi de natură a împiedica naşterea dreptului material la acţiune, deşi măsurile din această Notă Raport fuseseră deja adoptate de pârâţi, procedura fiind integral parcursă şi finalizată în instanţă.

Se constată aşadar lipsa unei justificări pertinente, întemeiate în drept din partea instanţei de fond asupra etapelor următoare necesar a fi parcurse anterior validării rezultatelor finale, din considerentele sentinţei recurate nerezultând care ar fi fost demersurile care ar mai fi trebuit întreprinse de pârâţi anterior validării şi care justifică constatarea prematurităţii cererii de chemare în judecată, ceea ce este de natură a atrage incidenţa cazului de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 20 din legea nr. 554/2004 rap. la art. 498 alin. (2) C. proc. civ., observând Înalta Curte că instanţa de fond a soluţionat capetele 2 şi 3 ale acţiunii în temeiul unei excepţii procesuale şi fără a intra în cercetarea fondului, urmează a casa în parte hotărârea, cu consecinţa trimiterii spre rejudecare în fond inclusiv cererile având ca obiect validarea concursului, emiterea actului de numire în funcţie a reclamantei şi plata drepturilor salariale începând cu data de 14.08.2020.

Observând soluţia de casare cu trimitere anterior dispusă, de natură a conduce la rejudecarea fondului tuturor capetelor din cererea introductivă, Înalta Curte va avea în vedere că nu se mai impune analiza excepţiei de nelegalitate invocate în recurs de recurentul pârât ISU Olt, în legătură cu Procesul-verbal nr. x din 24.11.2016 şi cu Tabelul cu rezultatele finale obţinute la concursul desfăşurat la 23.11.2016, înregistrat cu nr. x/24.11.2016, excepţie care va fi analizată pentru prima data în rejudecare, de către instanţa fondului.

În acest sens, urmează a se reţine incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora: "(1) Legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu ori la cererea părţii interesate. (2) Instanţa învestită cu fondul litigiului şi în faţa căreia a fost invocată excepţia de nelegalitate, constatând că de actul administrativ cu caracter individual depinde soluţionarea litigiului pe fond, este competentă să se pronunţe asupra excepţiei, fie printr-o încheiere interlocutorie, fie prin hotărârea pe care o va pronunţa în cauză. În situaţia în care instanţa se pronunţă asupra excepţiei de nelegalitate prin încheiere nterlocutorie, aceasta poate fi atacată odată cu fondul."

Prin Decizia ÎCCJ nr. 36/2016 – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a reţinut:

"(...) 51. Astfel, chiar dacă recursul reprezintă o cale extraordinară de atac, care implică compararea hotărârilor atacate numai pentru motive de nelegalitate, aceasta nu reprezintă un impediment pentru a constata că instanţa de recurs rezolvă "fondul litigiului", în sensul textului de lege amintit. Verificarea respectării dispoziţiilor legale şi aplicării legii de către instanţa ce a pronunţat hotărârea recurată implică cercetarea "fondului litigiului", fiind în consens, în acord cu dispoziţiile legale în discuţie. (...)"

În aplicarea acestor dezlegări ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, se constată că invocarea excepţiei de nelegalitate în calea de atac a recursului reglementată de art. 20 din Legea nr. 554/2004 este posibilă, însă cercetarea efectivă a acestei excepţii este condiţionată de rejudecarea fondului litigiului de către instanţa de control judiciar.

În cazuri precum cel din speţa de faţă, în care sentinţa recurată a fost pronunţată în temeiul unei excepţii procesuale, iar casarea hotărârii nu atrage rejudecarea fondului, ci trimiterea cauzei spre rejudecare, soluţia ce se impune este cea a trimiterii excepţiei de nelegalitate spre competentă soluţionare aceleiaşi instanţe investite cu rejudecarea fondului, singura în măsură să verifice toate motivele de nelegalitate invocate, precum şi toate apărările formulate, inclusiv pe cele privind neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.

În ceea ce priveşte cererea recurentei -reclamante, de aplicare a amenzii judiciare pârâţilor pentru abuz de drept procesual, Înalta Curte urmează a o respinge, constatând că invocarea excepţiei de nelegalitate reprezintă un drept recunoscut de art. 4 din Legea nr. 554/2004, fiind vorba despre un mijloc de apărare ce poate fi utilizat în scopul combaterii pretenţiilor părţii adverse, iar prin invocarea ei se urmăreşte înlăturarea din proces a unor acte administrative, în scopul respingerii cererii de chemare în judecată.

Nu se poate susţine în mod valid că pârâţii, prin invocarea excepţiei, ar urmări exercitarea cu rea-credinţă a drepturilor procesuale în scopul vătămării intereselor reclamantei, din motivarea excepţiei nerezultând o astfel de atitudine abuzivă. În realitate excepţia a fost corespunzător motivată, iar caracterul fondat ori nefondat al criticilor formulate, cu consecinţele ce rezultă dintr-o astfel de constatare, reprezintă chestiuni ce vor fi analizate de instaţa de fond cu ocazia soluţionării cauzei, în rejudecare.

Va observa instanţa de recurs că aspectele invocate de recurenta-reclamantă în cererea de aplicare a amenzii judiciare nu au legătură cu exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale, ci privesc fondul litigiului, astfel că în aplicarea dispoziţiilor art. 187 C. proc. civ., constatând că nu a fost probată reaua-credinţă a recurenţilor-pârâţi, cererea formulată se impune a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul principal declarat de reclamanta A. şi recursurile incidente declarate de pârâţii Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Matei Basarab al Judeţului Olt împotriva sentinţei nr. 391 din 08 decembrie 2021 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează, în parte, sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Menţine soluţia asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi asupra excepţiei prescripţiei primului capăt de cerere.

Respinge cererea recurentei-reclamante de aplicare a unei amenzi judiciare recurenţilor-pârâţi.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 29 iunie 2023.