Judicial Merit Diplomas for auxiliary court staff: discretionary eligibility versus automatic right under the CSM regulation.

Şedinţa publică din data de 26 ianuarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 21.10.2020 sub nr. x/2020, reclamantul Sindicatul Naţional al Grefei Judiciare Dicasterial, afiliat la Federaţia Publisind, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună:

1. Obligarea pârâtului să realizeze selecţia finală şi să transmită propunerile pentru acordarea distincţiei Diploma Meritul judiciar clasele II şi III pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul C.A. Timişoara şi al instanţelor arondate, pe baza listei întocmite de aceste instanţe, ataşate acţiunii;

2. Obligarea pârâtului să transmită propunerile pentru acordarea distincţiei pentru personalul prevăzut la pct. 1 către Preşedinţia României, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sentinţei;

3. Obligarea pârâtului să demareze procedura de acordare a Diplomei Meritul judiciar clasele II şi III pentru personalul auxiliar de specialitate din instanţele şi parchetele din întreaga ţară, care îndeplineşte condiţiile de acordare a distincţiei.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 68 din 17 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara – secţia contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul Sindicatul Naţional al Grefei Judiciare Dicasterial, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamantul, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia şi, rejudecând cauza, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului, recurentul a arătat că instanţa de fond a interpretat greşit atunci când a considerat că normele care reglementează acordarea Diplomei Meritul Judiciar clasele II şi III personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea conferă doar o vocaţie în sensul acordării distincţiei dacă sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 4 sau 5 din regulament, fără a crea în mod automat un drept în favoarea personalului auxiliar ce îndeplineşte respectivele condiţii şi o obligaţie corelativă a Consiliului în sensul acordării diplomelor.

A apreciat recurentul că, din interpretarea gramaticală, logică şi juridică a prevederilor art. 4, 5, 7 din Regulamentul privind condiţiile de acordare a diplomei, precum şi din faptul că însuşi pârâtul recunoaşte în cadrul întâmpinării, rezultă că normele care reglementează acordarea diplomei sunt norme cu caracter supletiv, adică sunt normele din categoria normelor dispozitive, subcategoria normelor supletive deoarece stabilesc o anumită conduită care este obligatorie pentru părţi numai în cazul în care acestea nu au prevăzut, prin voinţa lor, o altă conduită.

A arătat recurentul că, raportat la acest aspect, nu poate fi primită interpretarea şi aplicarea greşită a acestor prevederi de către prima instanţă în sensul că aceste norme juridice conferă doar o vocaţie în sensul acordării distincţiei, ci este vorba despre o obligaţie în sarcina pârâtului pe care trebuie să o îndeplinească anual. În acest sens, art. 6 din regulament prevede că numărul de diplome acordat în fiecare an este propus de Consiliul Superior al Magistraturii, iar dacă nu ar exista această obligaţie în sarcina pârâtului în fiecare an, această prevedere nu ar fi existat.

A concluzionat recurentul că toate dispoziţiile din regulament sunt în sensul de a conduce la acordarea dreptului, CSM neputând decide dacă se vor acorda distincţiile, ci va propune numărul de diplome acordat în fiecare an şi va realiza selecţia finală pe baza listelor, iar ulterior, va transmite propunerile către Preşedinţia României. A susţinut recurentul că soluţia de apreciere ca inoportună a procedurii de acordare a distincţiei goleşte de conţinut norma de drept prevăzută de art. 71 din Legea nr. 567/2004.

4. Apărările intimatului

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamantul a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, obligarea pârâtului să realizeze selecţia finală şi să transmită propunerile pentru acordarea distincţiei Diploma Meritul judiciar clasele II şi III pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul Curţii de Apel Timişoara şi al instanţelor arondate, pe baza listei întocmite de aceste instanţe, ataşate acţiunii; obligarea pârâtului să transmită propunerile pentru acordarea distincţiei pentru personalul prevăzut la pct. 1 către Preşedinţia României, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sentinţei; obligarea pârâtului să demareze procedura de acordare a Diplomei Meritul judiciar clasele II şi III pentru personalul auxiliar de specialitate din instanţele şi parchetele din întreaga ţară, care îndeplineşte condiţiile de acordare a distincţiei.

Soluţionând cauza, curtea de apel a respins acţiunea ca neîntemeiată.

Recurentul-reclamant a formulat critici subsumate motivului de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., susţinând că instanţa de fond a aplicat în mod eronat dispoziţiile din Regulamentul privind condiţiile de acordare a diplomei Meritul Judiciar clasele II şi III, atunci când a considerat că aceste norme ar conferi doar o vocaţie în sensul acordării distincţiei. În opinia recurentului, este vorba despre o obligaţie în sarcina pârâtului, pe care acesta trebuie să o îndeplinească anual, întrucât soluţia de apreciere ca inoportună a procedurii de acordare a distincţiei goleşte de conţinut norma de drept prevăzută de art. 71 din Legea nr. 567/2004.

Înalta Curte apreciază că aceste critici sunt nefondate.

Potrivit prevederilor art. 71 alin. (1) din Legea nr. 567/2004 "(1) Personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, în activitate, cu o vechime de 25 de ani şi, respectiv, 20 de ani, poate fi distins cu Diploma Meritul judiciar clasele II şi III, prevăzută de Legea nr. 303/2004, pentru merite deosebite în activitate, respectarea în mod exemplar a îndatoririlor de serviciu şi obţinerea în decursul întregii activităţi numai a calificativului "foarte bine ".

(2)Modalitatea de propunere şi condiţiile concrete pentru acordarea Diplomei Meritul judiciar clasele II şi III se stabilesc prin regulament aprobat de Consiliul Superior al Magistraturii."

Prin Hotărârea nr. 96/2005 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a fost aprobat Regulamentul privind condiţiile de acordare a Diplomei Meritul Judiciar clasele II şi III personalului auxiliar de specialitate din instanţe judecătoreşti şi parchete, care prevede:

"Art. 4 - Diploma Meritul Judiciar clasa II pentru merite deosebite în activitate se poate acorda persoanelor din cadrul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi parchetelor, care îndeplinesc următoarele condiţii:

a) au o vechime de 25 de ani în activitate;

b) au obţinut în decursul întregii activităţi numai calificativul "foarte bine";

c) şi-au îndeplinit în mod exemplar îndatoririle de serviciu, respectând dispoziţiile legilor, regulamentelor şi ale codului deontologic.

Art. 5 - Diploma Meritul Judiciar clasa III se poate acorda pentru merite deosebite în activitate persoanelor din cadrul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi parchetelor, care îndeplinesc următoarele condiţii:

a) au o vechime de 20 de ani în activitate;

b) au obţinut în decursul întregii activităţi numai calificativul "foarte bine";

c) şi-au îndeplinit în mod exemplar îndatoririle de serviciu, respectând dispoziţiile legilor, regulamentelor şi ale codului deontologic.

Art. 6 - Numărul de diplome acordat în fiecare an este propus de Consiliul Superior al Magistraturii.

Art. 7 - (1) În vederea nominalizării persoanelor care vor fi propuse pentru acordarea Diplomei Meritul Judiciar clasele II şi III, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedintele curţii de apel, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, procurând general al Parchetului Naţional Anticorupţie şi procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel transmit Consiliului Superior al Magistraturii lista nominală a persoanelor care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 4 sau 5.

(2) Listele cuprinzând persoanele care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 5 vor fi întocmite de către colegiile de conducere ale instanţelor şi parchetelor, cu consultarea prim-grefierului sau grefierului-şef de la judecătorii sau de la parchetele de pe lângă acestea.

(3) Consiliul Superior al Magistraturii realizează selecţia finală şi transmite propunerile pentru acordarea distincţiilor către Preşedinţia României".

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 71 alin. (1) din Legea nr. 567/2004, personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, în activitate, cu o vechime de 25 de ani şi, respectiv, 20 de ani, poate fi distins cu Diploma Meritul judiciar clasele II şi III.

Totodată, dispoziţiile art. 4 şi 5 din Regulamentul privind condiţiile de acordare a Diplomei Meritul Judiciar clasele II şi III personalului auxiliar de specialitate din instanţe judecătoreşti şi parchete prevăd faptul că distincţia se poate acorda persoanelor din cadrul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi parchetelor, care îndeplinesc condiţiile menţionate.

Prin urmare, judecătorul fondului a reţinut în mod corect că, din interpretarea coroborată a normelor aplicabile, rezultă că acestea conferă doar o vocaţie în sensul acordării distincţiei dacă sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 4 sau art. 5 din regulament, fără a crea în mod automat un drept în favoarea personalului auxiliar ce îndeplineşte respectivele condiţii şi o obligaţie corelativă Consiliului în sensul acordării diplomelor.

Nu se identifică niciun temei de drept şi nici recurentul nu a indicat un astfel de text legal care să justifice instituirea automată a unui drept la îndeplinirea condiţiilor impuse de Regulament şi acordarea distincţiei cu înlăturarea dreptului Consiliului în aprecierea pe care însuşi legiuitorul i-a conferit-o, Consiliul Superior al Magistraturii putând aprecia asupra oportunităţii acordării acestei distincţii.

Recurentul a indicat dispoziţiile art. 4, 5, 6 şi 7 din Regulament în susţinerea punctului său de vedere că ar fi vorba despre o obligaţie în sarcina pârâtului pe care acesta trebuie să o îndeplinească anual, însă chiar art. 4 şi 5 invocate prevăd că distincţia se poate acorda persoanelor din cadrul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi parchetelor, care îndeplinesc condiţiile menţionate.

Înalta Curte reţine că în cuprinsul art. 71 alin. (1) din Legea nr. 567/2004, normă juridică de ordin superior, legiuitorul a folosit sintagma "poate fi distins", iar în art. 4 şi art. 5 din regulament s-a folosit sintagma "se poate acorda" cu privire la diplomele Meritul Judiciar clasele II şi III, astfel că sunt nefondate susţinerile recurentului, întrucât acestea ar duce la transformarea reglementării cuprinse într-o normă ce conferă doar o vocaţie în sensul acordării distincţiei dacă sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de legiuitor, într-o reglementare care să creeze în mod obligatoriu drepturi şi obligaţii conexe.

Consiliul Superior al Magistraturii beneficiază de un drept de apreciere conferit însuşi de legiuitor, putând aprecia asupra oportunităţii acordării distincţiei, iar în speţă, oportunitatea luării deciziei de acordare a Diplomei Meritul judiciar clasele II şi III a fost analizată de Consiliu prin prisma situaţiei şi necesităţilor concrete ale întregului sistem judiciar, astfel încât nu se poate vorbi de un exces de putere în sensul art. 2 din Legea nr. 554/2004.

Concluzionând, instanţa de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi că instanţa de fond a realizat o corectă aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Sindicatul Naţional al Grefei Judiciare Dicasterial împotriva sentinţei civile nr. 68 din 17 februarie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara – secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Sindicatul Naţional al Grefei Judiciare Dicasterial împotriva sentinţei civile nr. 68 din 17 februarie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara – secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 26 ianuarie 2023.