Salary claim jurisdiction set by first competence ruling despite post-severance challenge
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative jurisdictional conflict in favor of the Prahova Tribunal (Section II Civil and Administrative-Fiscal), establishing it as the competent court to hear the case; the case involved a union claiming, on behalf of its member, recalculation and payment of salary differences for annual leave from 01.01.2019 to 28.09.2021, with legal interest and inflation adjustment, against the women's penitentiary employer. The dispute arose because the Prahova Tribunal initially declared itself territorially competent at the first hearing on 21.11.2022, then later severed the claim and declined jurisdiction to the Bacău Tribunal based on the claimant's domicile under Article 10(3) of Law 554/2004, while Bacău declined back, citing the binding effect of the prior competence determination. Applying Article 131(1) and 132(3) of the Civil Procedure Code, as interpreted in the High Court's RIL Decision No. 31/2019, the Court held that the first court must verify competence at the first hearing, and the severance of a claim cannot allow it to revisit its territorial competence later; therefore, the earlier finding of competence at Prahova Tribunal is binding and final.
Legislator headnote
AI generatedart. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 87 din C. civ, art. 131 alin. (1) C. proc. civ, Art. 132 alin. (1) C. proc. civ, art. 131 din C. proc. civ, art. 131 alin. (1) din C. proc. civ; Salary claim jurisdiction set by first competence ruling despite post-severance challenge: The dispute arose because the Prahova Tribunal initially declared itself territorially competent at the first hearing on 21.11.2022, then later severed the claim and declined jurisdiction to the Bacău Tribunal based on the claimant's domicile under Article 10(3) of Law 554/2004, while Bacău declined back, citing the binding effect of the prior competence determination. Applying Article 131(1) and 132(3) of the Civil Procedure Code, as interpreted in the High Court's RIL Decision No. 31/2019, the Court held that the first court must verify competence at the first hearing, and the severance of a claim cannot allow it to revisit its territorial competence later; therefore, the earlier finding of competence at Prahova Tribunal is binding and final.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for the High Court to settle the negative conflict of competence between the two tribunals.
Full text
Şedinţa publică din data de 28 iunie 2023
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prima instanţă învestită.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova – secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2022 reclamantul Sindicatul Equitas din Penitenciatul de femei Ploieşti, în contradictoriu cu pârâta Penitenciarul de femei Ploieşti - Târgşorul Nou, a solicitat:
1. Recalcularea diferenţelor rezultate din neacordarea drepturilor salariale pe perioada concediilor de odihnă de la data de 01.01.2019 până la 28.09.2021 şi acordarea în continuare, pe toată perioada raporturilor de muncă;
2. Calcularea şi plata diferenţelor salariale rezultate dintre suma plătită în perioada efectuării concediului şi cea cuvenită în mod legal, ca urmare a recalculării drepturilor salariale pentru perioada concediului, actualizate cu rata dobânzii legale până la data efectivă a plătii;
3. Obligarea pârâtei la actualizarea sumelor datorate potrivit petitelor 1+2 cu rata inflaţiei de la data scadenţei fiecăreia până la data efectuării plăţii;
4. Plata eventualelor cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 65 din data de 02.02.2023, Tribunalul Prahova – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Prahova, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii având ca obiect calcul drepturi salariale, formulata de reclamantul Sindicatul Equitas din Penitenciatul de femei Ploieşti în numele membrului A., în contradictoriu cu pârâta Penitenciarul de femei Ploieşti - Târgşorul Nou, în favoarea Tribunalului Bacău.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Prahova a reţinut că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2018, "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său..."
Competenta stabilită de textul de lege mai sus menţionat este una teritorială exclusivă, ceea ce înseamnă că reclamantul trebuie să se adreseze instanţei de la domiciliul sau sediul său, neavând un drept de opţiune între mai multe instanţe.
Potrivit înscrierilor depuse la dosarul cauzei reclamanta A. are domiciliul în raza teritorială a Judeţului Bacău.
Potrivit art. 87 din C. civ., prin "domiciliu" se înţelege locul unde persoana fizică declară că are locuinţa principală, iar "reşedinţa" este locul unde persoana fizică are locuinţa secundară. Cele două noţiuni nu se suprapun din punct de vedere al evidenţei populaţiei, iar dovada fiecăreia se realizează prin menţiuni diferite în actul de identitate.
De asemenea, în cuprinsul C. proc. civ. se regăseşte utilizarea alternativă a celor două sintagme, însă doar în scopul asigurării legalităţii procedurii de citare, respectiv înştiinţării corespunzătoare a părţilor aflate în litigiu, cu privire la existenţa şi obiectul pricinii.
În ceea ce priveşte înţelesul noţiunii de "domiciliu" în sens procedural, a diferenţei juridice dintre această noţiune şi aceea de "reşedinţă", precum şi a efectului pe care această distincţie îl produce asupra competenţei instanţei de judecată, astfel cum s-a reţinut şi de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 3744/17.06.2021 pronunţată într-un regulator de competenţă: "în materia contenciosului administrativ, legiuitorul nu a utilizat alternativ, ca în cazul procedurii de citare, cele două sintagme, textul de lege prevăzut de art. 10 alin. (3) referindu-se expres la domiciliul reclamantului şi nu la reşedinţa acestuia. Cum dispoziţiile art. 10 alin. (3) anterior menţionate sunt de strictă interpretare, nu se poate deroga de la competenţa teritorială exclusivă astfel reglementată, iar reclamantul trebuie să se adreseze instanţei de la domiciliul său, neavând un drept de opţiune între mai multe instanţe."
Întrucât în cauza de faţă domiciliul reclamantei A. este în Judeţul Bacău, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Prahova şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea Tribunalului Bacău.
2. A doua instanţă învestită.
Cauza a fost înregistrată la data de 28.02.2023 pe rolul Tribunalului Bacău – secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2023.
Prin sentinţa civilă nr. 233 din data de 07.04.2023, Tribunalul Bacău – secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii având ca obiect calcul drepturi salariale, formulata de reclamantul Sindicatul Equitas din Penitenciatul de femei Ploieşti, în numele membrului A., în contradictoriu cu pârâta Penitenciarul de femei Ploieşti - Târgşorul Nou, în favoarea Tribunalului Prahova – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Bacău a reţinut că potrivit art. 131 alin. (1) C. proc. civ., la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu.
Art. 132 alin. (1) C. proc. civ., prevede că atunci când în fata instanţei de judecată se pune în discuţie competenţa acesteia, din oficiu sau la cererea părţilor, ea este obligată să stabilească instanţa judecătorească competentă sau organul cu activitate jurisdicţională competent. Conform alin. (3) din acelaşi articol daca instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei judecătoreşti competente sau organului cu activitate jurisdicţională competent.
Prin Decizia nr. 31/2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov, stabilindu-se că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 131 din C. proc. civ., instanţa învestită prin hotărârea de declinare a competenţei poate invoca necompetenţa materială procesuală dacă instanţa care şi-a declinat competenţa în favoarea sa nu a invocat excepţia de necompetenţă în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanţă se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunţată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.
La termenul de judecată din data de 21.11.2022 în dosarul nr. x/2022, din care a fost disjunsă prezenta cauză, Tribunalul Prahova s-a declarat competent general, material şi teritorial să soluţioneze prezenta cerere şi a încuviinţat pentru părţi proba cu înscrisurile aflate la dosar.
La termenul de judecată din data de 02.02.2023 Tribunalul Prahova a disjuns capătul de cerere privind pe reclamanta A. şi formarea unui nou dosar, fiind înregistrat sub nr. x/2023.
Având în vedere faptul că, la termenul de judecată din data de 21.11.2022 la Tribunalul Prahova, fiind primul termen de judecată şi cu procedura legal îndeplinită, părţile putând pune concluzii, a constat că este competent general, material şi teritorial cu privire la soluţionarea cauzei, inclusiv cu privire la membru de sindicat A., cu privire la care s-a dispus disjungerea la termenul din data de 02.02.2023, Tribunalul Prahova era obligat să-şi verifice competenţa, prin urmare să invoce excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Prahova, trebuia invocată şi soluţionată cel mai târziu la termenul din data de 21.11.2022, nu ulterior după ce se declarare deja competent teritorial să soluţioneze dosarul, având în vedere şi caracterul interlocutoriu, conform art. 13 alin. (1) teza finală C. proc. civ.
Faţă de cele de mai sus, în baza textului legal sus-menţionat şi a dispoziţiilor art. 132 alin. (3) C. proc. civ., instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bacău - secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru ca aceasta să hotărască asupra conflictului ivit.
3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalului Prahova – secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal.
În ceea ce priveşte cadrul procesual se constată că, cererea de chemare în judecată vizează recalcularea diferenţelor rezultate din neacordarea drepturilor salariale pe perioada concediilor de odihnă de la data de 01.01.2019 până la 28.09.2021 şi acordarea în continuare, pe toată perioada raporturilor de muncă, calcularea şi plata diferenţelor salariale rezultate dintre suma plătită în perioada efectuării concediului şi cea cuvenită în mod legal, ca urmare a recalculării drepturilor salariale pentru perioada concediului, actualizate cu rata dobânzii legale până la data efectivă a plătii, precum şi actualizarea sumelor datorate cu rata inflaţiei de la data scadenţei fiecăreia până la data efectuării plăţii.
Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe se referă la stabilirea competenţei teritoriale, în raport cu prevederile legale incidente în materie.
Sub acest aspect, Înalta Curte constată că în mod corect a reţinut Tribunalul Bacău dispoziţiile obligatorii ale Deciziei nr. 31/2019 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin care s-a stabilit că, "în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 131 din C. proc. civ., instanţa învestită prin hotărârea de declinare a competenţei poate invoca necompetenţa materială procesuală dacă instanţa care şi-a declinat competenţa în favoarea sa nu a invocat excepţia de necompetenţă în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanţă se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunţată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.."
În raport de aceste dispoziţii, Înalta Curte constată că potrivit art. 131 alin. (1) C. proc. civ., la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu.
Art. 132 alin. (1) C. proc. civ., prevede că atunci când în fata instanţei de judecată se pune în discuţie competenţa acesteia, din oficiu sau la cererea părţilor, ea este obligată să stabilească instanţa judecătorească competentă sau organul cu activitate jurisdicţională competent. Conform alin. (3) din acelaşi articol daca instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei judecătoreşti competente sau organului cu activitate jurisdicţională competent.
Or, în cauza dedusă judecăţii, Tribunalul Prahova, la termenul de judecată din data de 21.11.2022, s-a declarat competent general, material şi teritorial să soluţioneze dosarul nr. x/2022.
Faptul că, la termenul de judecată din data de 02.02.2023 Tribunalul Prahova a disjuns capătul de cerere privind pe reclamanta A. şi a dispus formarea unui nou dosar, ce a fost înregistrat sub nr. x/2023, nu-i poate conferi posibilitatea de a se mai pronunţa cu privire la competenţa teritorială a instanţei, atât timp cât această verificare a competenţei trebuia invocată şi a fost soluţionată la termenul din data de 21.11.2022, indiferent de măsura disjungerii unui capăt de cerere.
În consecinţă, pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova – secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Equitas din Penitenciarul de Femei Ploieşti în numele membrului A. şi pârâtul Penitenciarul de Femei Ploieşti Târgşorul Nou în favoarea Tribunalului Prahova – secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 28 iunie 2023.