Appeal against Insureds' Guarantee Fund's moral damages calculation for corporate insolvency dismissed as unfounded

Şedinţa publică din data de 26 ianuarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 7.08.2019, sub nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se dispună anularea în parte a Deciziei Fondului de Garantare a Asiguraţilor nr. 20605/04.07.2019 şi obligarea pârâtei la plata sumei de 50.000 euro cu titlu de daune morale, reprezentând despăgubiri garantate ca urmare a falimentului B. S.A..

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 700 din 24 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamantul, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia.

În motivarea recursului, recurentul a arătat că hotărârea atacată este pronunţată cu încălcarea normelor de drept material, întrucât instanţa de fond a reţinut că este corectă raportarea pârâtei la sumele stabilite prin procedura de soluţionare pe cale amiabilă a pretenţiilor pecuniare, această interpretare fiind de natură să conducă la încălcarea dispoziţiilor art. 1349, 1385, 1391 din C. civ.

A susţinut recurentul că stabilirea în abstract a prejudiciului moral prin raportare la metodologii, acte interne şi, în general, la documente a căror temeinicie nu poate fi verificată nu pot fi izvoare de cuantificare a acestuia, întrucât este necesar a se verifica în concret prejudiciul moral încercat de creditorul obligaţiei de reparare.

Stabilirea daunelor morale constituie atributul exclusiv al instanţei judecătoreşti care, în lipsa unor criterii legale, urmează a efectua o judecată în echitate, potrivit propriei aprecieri subiective a circumstanţelor particulare ale cauzei.

A mai arătat recurentul că hotărârea instanţei de fond cuprinde motive contradictorii. Astfel, deşi prima instanţă evidenţiază în cuprinsul motivării că pentru determinarea cuantumului moral trebuie avute în vedere o serie de criterii, consideră totuşi că FGA a stabilit corect cuantumul daunelor morale raportându-se la un criteriu obiectiv şi rezonabil, respectiv numărul de zile de îngrijiri medicale stabilite în actele medico-legale.

A apreciat recurentul că acest raţionament este contradictoriu celui afirmat anterior, în care instanţa a enunţat anumite criterii ce trebuie avute în vedere pentru determinarea cuantumului daunelor morale.

A mai susţinut recurentul că hotărârea instanţei de fond cuprinde motive străine de natura cauzei, întrucât aceasta a argumentat că, deşi contestă valoarea despăgubirilor morale, reclamanta nu critică legalitatea acesteia decât prin raportare la faptul că se acordă despăgubiri mai mari în cadrul jurisprudenţei româneşti, şi nu prin arătarea concretă a consecinţelor suferite.

A arătat recurentul că în speţa de faţă este vorba despre un reclamant, iar nu despre o reclamantă, precum şi faptul că în cuprinsul motivării au fost enunţate consecinţele negative concrete asupra stării fizice a reclamantului şi a stării psihice, toate aceste aspecte fiind probate prin audierea martorului.

4. Apărările intimatului

Intimatul-pârât a depus concluzii scrise prin care invocat nulitatea recursului, solicitând în subsidiar respingerea acestuia.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-pârât, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează să o respingă, având în vedere că motivele de nelegalitate invocate de recurent pot fi circumscrise motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a formulat contestaţie împotriva Deciziei Fondului de Garantare a Asiguraţilor nr. 20605/04.07.2019, solicitând anularea acesteia şi obligarea pârâtei la plata sumei de 50.000 euro cu titlu de daune morale, reprezentând despăgubiri garantate ca urmare a falimentului B. S.A..

Soluţia primei instanţe de respingere a acţiunii este legală, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar pentru că reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Recurentul-reclamant a criticat sentinţa instanţei de fond, invocând motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.: ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei")

În cadrul acestui motiv, a susţinut recurentul că hotărârea instanţei de fond cuprinde motive contradictorii şi motive străine de natura cauzei.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

De asemenea, Înalta Curte constată faptul că în cadrul sentinţei atacate nu se regăsesc considerente contradictorii.

Acest motiv de nelegalitate are în vedere atât situaţia în care între considerentele instanţei de fond există contradictorialitate, în sensul că unele susţin dispozitivul hotărârii, iar altele îl contrazic, cât şi cazul în care considerentele instanţei converg spre o anumită soluţie, însă prin dispozitivul hotărârii se concretizează o altă soluţie.

În cadrul acestui motiv, recurentul a susţinut că, deşi prima instanţă evidenţiază în cuprinsul motivării că pentru determinarea cuantumului moral trebuie avute în vedere o serie de criterii, consideră totuşi că FGA a stabilit corect cuantumul daunelor morale raportându-se la un criteriu obiectiv şi rezonabil, respectiv numărul de zile de îngrijiri medicale stabilite în actele medico-legale.

A apreciat că acest raţionament este contradictoriu celui afirmat anterior, în care instanţa a enunţat anumite criterii ce trebuie avute în vedere pentru determinarea cuantumului daunelor morale.

Analizând aceste critici, Înalta Curte reţine că ceea ce îl nemulţumeşte pe recurent este de fapt soluţia pronunţată de instanţa de fond, modul în care a interpretat şi aplicat legea la situaţia de fapt, acest motiv fiind încadrat la prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Referitor la susţinerile recurentului cu privire la faptul că sentinţa recurată conţine motive străine de natura cauzei, este de observat că acest motiv conduce la casarea hotărârii atunci când aceasta cuprinde numai motive străine de natura cauzei, situaţie care nu se regăseşte în prezentul dosar. De fapt, şi din această perspectivă, criticile recurentului se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În consecinţă, nu este fondat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte daunele morale, Înalta Curte constată că în mod corect s-a reţinut că stabilirea cuantumului acestora nu poate fi realizată prin raportare la parametri exacţi, astfel că determinarea acestui cuantum implică o marjă de apreciere a autorităţii învestite cu cererea petenţilor, ce poate fi analizată în concret prin prisma consecinţelor negative suferite de cel vătămat în plan fizic şi/sau psihic, precum şi de importanţa valorilor sociale lezate, măsura în care au fost lezate şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, iar în lipsa unor criterii şi limite legale, intimatul-pârât a stabilit corect cuantumul daunelor morale, raportându-se la un criteriu obiectiv şi rezonabil, respectiv numărul de zile de îngrijiri medicale stabilite printr-un certificat medico-legal.

Astfel, s-au avut în vedere consecinţele negative suferite de reclamant, atât pe plan fizic, cât şi pe plan psihic, importanţa valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care i-au fost afectate viaţa socială şi familială, criteriul echităţii, care presupune existenţa unei corespondenţe între prejudiciul încercat şi dimensiunea despăgubirii.

Cât priveşte cuantumul daunelor morale acordate, pe care recurentul-reclamant îl consideră insuficient, Înalta Curte reţine că, spre deosebire de prejudiciul material, a cărui întindere nu poate fi stabilită decât pe baza unui suport probator, în privinţa daunelor morale nu pot fi produse probe materiale în vederea cuantificării pierderii suferite. De aceea, judecătorul are dreptul să aprecieze, în raport cu toate circumstanţele cauzei, asupra unei sume globale, care să constituie o reparaţie echitabilă în raport cu efectele faptei generatoare de prejudicii. Daunele morale corespund atingerii aduse cinstei, onoarei, imaginii publice ori prestigiului profesional al persoanei, scopul lor fiind unul compensatoriu, care să nu constituie însă o penalitate excesivă pentru cel care a produs dauna.

În mod evident, nu se poate pretinde că acordarea de despăgubiri morale, oricare ar fi cuantumul acestora, este în măsură să conducă la înlăturarea suferinţei produse recurentului-reclamant, o astfel de pierdere neputând fi cuantificată în bani. Ceea ce se intenţionează prin acordarea daunelor morale este în primul rând recunoaşterea caracterului vătămător al faptei, precum şi recunoaşterea faptului că aceasta a fost de natură a produce persoanelor vătămate suferinţe psihice/emoţionale imposibil de cuantificat.

Aşadar, scopul acordării daunelor morale este acela de a oferi o compensaţie persoanelor vătămate pentru pierderea suferită, fără a avea pretenţia însă ca despăgubirile morale să înlăture integral urmările faptei cauzatoare de prejudicii, acesta fiind motivul pentru care regulile de evaluare a cuantumului acestora sunt diferite de modalitatea de stabilire a daunelor materiale.

De asemenea, se reţine că în procedura de evaluare a despăgubirilor morale, intimatul-pârât FGA a procedat la aplicarea Procedurii de soluţionare pe cale amiabilă a pretenţiilor pecuniare (morale şi materiale) izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese, aprobată prin Decizia nr. 258/16.11.2016 pentru amendarea şi completarea Deciziei FGA nr. 142/26.05.2016, dat fiind că nu există dispoziţii legale exprese cu privire la modalitatea în care trebuie evaluat cuantumul despăgubirilor morale, iar această procedură utilizată de intimatul-pârât FGA în evaluarea daunelor morale reprezintă un criteriu obiectiv de evaluare a prejudiciului, în condiţiile în care acest act intern a fost elaborat la rândul său prin raportare la evoluţia practicii judiciare în materie.

Înalta Curte reţine şi dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 213/2015 potrivit cărora: "Fondul garantează plata de indemnizaţii/despăgubiri rezultate din contractele de asigurare facultative şi obligatorii, încheiate, în condiţiile legii, în cazul falimentului unui asigurător, cu respectarea plafonului de garantare prevăzut în prezenta lege şi în limita resurselor financiare disponibile la momentul plăţii, aşa cum sunt definite la art. 5"

Rezultă aşadar, din textul legii, că în aplicarea dispoziţiilor legale, intimatul-pârât FGA are dreptul de a stabili proceduri interne privind modul de cuantificare a daunelor morale şi, dat fiind că aceste proceduri reprezintă rezultatul cercetării jurisprudenţei în materie, Înalta Curte observă că Procedura aprobată prin Decizia nr. 258/16.11.2016 pentru amendarea şi completarea Deciziei FGA nr. 142/26.05.2016 reprezintă un criteriu obiectiv în stabilirea cuantumului daunelor morale.

Din această perspectivă, nu se poate stabili, în prezenta cauză, vreun motiv de nelegalitate în ceea ce priveşte sentinţa recurată sau actul administrativ atacat, prin care s-au stabilit despăgubiri morale în cuantumul menţionat, având în vedere că din cererea de plată depusă de reclamant şi înscrisurile doveditoare depuse nu rezultă că acesta s-ar afla într-o situaţie diferită de petenţi cărora li s-au acordat despăgubiri în cuantum similar şi nu poate pretinde o situaţie mai favorabilă faţă de alte persoane îndreptăţite la despăgubiri din partea FGA.

Înalta Curte reţine că, potrivit art. 49 pct. 1) din Normele aprobate prin Ordinul C.S.A. nr. 14/2011, stabilirea despăgubirilor pentru daune morale se face în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din România.

În ceea ce priveşte legislaţia din România, astfel cum reiese din art. 1381 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind C. civ., orice prejudiciu dă dreptul la reparaţie, iar potrivit art. 1385 alin. (1) din C. civ., repararea prejudiciului trebuie să fie integrală, fără însă ca acordarea despăgubirii să ducă la îmbogăţirea fără justă cauză a victimei.

Astfel, faptul că pârâtul a elaborat o procedură internă de cuantificare a daunelor morale, pentru a realiza o stabilire echitabilă raportat la alte persoane vătămate în incidente similare nu conduce nici la obligativitatea acestei proceduri în faţa instanţei de judecată, dar nici la considerarea ca fiind derizorii a sumelor stabilite prin aplicarea acestei proceduri. Având în vedere, din perspectiva autorităţii administrative, necesitatea existenţei unor repere care să poată fi cuantificate raportat la multitudinea şi varietatea cererilor de despăgubiri, Înalta Curte nu poate însă să dea întâietate sumelor stabilite automat şi formalist conform acestei proceduri, în măsura în care într-o anumită cauză se aduc argumente solide ce antamează criterii din practica judiciară relevantă a stabilirii şi acordării daunelor morale şi denotă greşita stabilire a acestui cuantum.

Însă, în cauza de faţă, Înalta Curte nu poate reţine existenţa unei astfel de situaţii, aspectele teoretice invocate de către reclamant privind rigiditatea procedurii în cuantificarea daunelor morale nereprezentând un argument solid care să determine destabilizarea finului echilibru pe care autoritatea pârâtă încearcă să îl stabilească în cadrul soluţiilor date multiplelor cereri cu care este învestită.

Cu alte cuvinte, practica internă administrativă a pârâtului este un reper de avut în vedere, care, chiar dacă este un reper relativ, nu a fost răsturnat prin administrarea de probe în faţa instanţei de judecată, în sensul că în mod evident şi neîndoielnic, sumele stabilite de pârât sunt derizorii, recurentul-reclamant susţinând doar că procedura utilizată de FGA care are în vedere doar numărul de zile de îngrijiri medicale este una rigidă şi nu operează cu criterii de natură să conducă la individualizarea în concret a prejudiciului moral încercat de recurent.

În cauza de faţă pârâtul a apreciat că este suficientă acordarea către reclamant a sumei 450 RON/zi de îngrijire medicală, aceasta fiind justificată prin raportare la prevederile Anexei nr. 2 la Procedura de soluţionare pe cale amiabilă a pretenţiilor pecuniare (morale şi materiale) izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese, aprobată prin Decizia nr. 258/16.11.2016 pentru amendarea şi completarea Deciziei FGA nr. 142/26.05.2016, act emis chiar de pârât. Astfel, în raport de prevederile stabilite chiar de pârât, reclamantul, care a suferit o vătămare corporală gravă, leziunile traumatice necesitând 75-80 zile de îngrijire medicală, perioadă ce include şi recuperarea funcţională şi extragerea materialului de osteosinteză, este îndreptăţit la despăgubiri morale în valoare de 210-500 RON/zi de îngrijire medicală (pragul 2).

Aşadar, nu pot fi avute în vedere criticile recurentului-reclamant potrivit cărora despăgubirile primite au fost stabilite de către intimatul-pârât Fondul de Garantare al Asiguraţilor făcându-se abstracţie de individualizarea în concret a prejudiciului moral încercat şi că această procedură internă reprezintă un punct de vedere arbitrar care nu ţine seama de jurisprudenţa şi practica instanţelor, cu atât mai mult cu cât modul de stabilire nu a fost exercitat discreţionar, ci în baza unor reguli concrete, cu aplicabilitate generală, ce asigură respectarea unui tratament egal şi nediscriminatoriu faţă de orice creditor de asigurare. Astfel, tocmai pentru a nu lăsa loc arbitrariului, Directorul General al FGA a emis Decizia nr. 142/2016, prin care a determinat o medie a cuantumului despăgubirilor acordate cu titlu de daune morale, prin raportare nu doar la jurisprudenţă, ci şi la modalitatea de soluţionare pe cale amiabilă, în trecut, a unor astfel de situaţii de către asigurătorul în insolvenţă.

Tocmai pentru că recurentul-reclamant nu a făcut dovada acesta s-ar afla într-o situaţie diferită de petenţi cărora li s-au acordat despăgubiri în cuantum similar, a reţinut instanţa de fond că suma stabilită de pârât, de 450 RON/zi de îngrijire medicală, este rezonabilă în raport cu suferinţele acestuia.

Concluzionând, instanţa de control judiciar apreciază că nu este fondat nici motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi că instanţa de fond a realizat o corectă aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 700 din 24 iulie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 700 din 24 iulie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 26 ianuarie 2023.