Discrimination sanction challenge; appeal nullity for failure to formulate specific grounds of illegality
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice annulled the appellant's appeal for nullity, thereby leaving in force the first-instance judgment that dismissed the claim and upholding the disciplinary fine imposed by the National Council for Combating Discrimination (CNCD). The dispute centered on a civil action challenging a CNCD decision that sanctioned a private school for discrimination against a minor student with disabilities, where the school argued the dismissal was based on academic performance rather than disability; however, the appeal was not examined on the merits. The court determined that the appeal was procedurally null because the appellant failed to articulate specific grounds of illegality as required by Article 488(1)(8) of the Civil Procedure Code, merely re-asserting factual arguments and contesting the lower court's assessment of evidence without identifying the specific legal norms allegedly violated or misapplied, in violation of the mandatory requirements of Articles 486 and 489 of the Civil Procedure Code.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 494 C. proc. civ, art. 488 C. proc. civ, art. 489 C. proc. civ; Discrimination sanction challenge; appeal nullity for failure to formulate specific grounds of illegality: Astfel, Înalta Curte apreciază incident în cauză art. 248 alin. (1) C. proc. civ. conform căruia "Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură (...) care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei", aplicabil în virtutea normei de trimitere de la art. 494 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 23 iunie 2023
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul litigiului dedus judecăţii
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal la data de 22.02.2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. of Bucharest a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD), anularea hotărârii CNCD nr. 799/11.11.2020, ca fiind netemeinică, şi exonerarea reclamantei de la plata amenzii contravenţionale aplicate.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 1583 pronunţată la data de 5 noiembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. of Bucharest, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi petentul Centrul European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilităţi, reprezentant al d-nei B., în calitate de ocrotitor legal al minorei C., ca neîntemeiată.
3. Recursul formulat în cauză şi motivele de casare invocate
Împotriva sentinţei menţionate cu nr. 1583/2021, a formulat cerere de recurs reclamanta A. of Bucharest, solicitând în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., admiterea căii de atac, casarea soluţiei primei instanţe şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
A reluat recurenta - reclamantă, în cadrul motivelor de recurs, o serie de consideraţii subsumatei situaţiei de fapt expuse şi la fondul cauzei. Totodată, a precizat recurenta – reclamantă că sentinţa civilă atacată este nelegală din perspectiva manierei de apreciere a probelor de către prima instanţă de judecată.
În cuprinsul motivelor de recurs, recurenta-reclamantă a indicat, dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., pct. 8 al acestuia articol, cu precizarea că sentinţa civilă recurată a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.
4. Apărări formulate în cauză
Părţile intimate din prezenta cauză, respectiv Consiliul National pentru Combaterea Discriminării şi petentul Centrul European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilităţi, nu au formulat întâmpinare în cauză.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cererea de recurs din perspectiva excepţiei de nemotivare a acesteia, invocate din oficiu, Înalta Curte o apreciază ca fiind întemeiată pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Astfel, Înalta Curte apreciază incident în cauză art. 248 alin. (1) C. proc. civ. conform căruia "Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură (...) care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei", aplicabil în virtutea normei de trimitere de la art. 494 C. proc. civ.
Având în vedere norma de drept anterior expusă precum şi excepţia de nulitate a recursului, invocată din oficiu, la termenul de judecată de la data de 23.06.2023, Înalta Curte se va pronunţa, cu prioritate, asupra acesteia.
Înalta Curte, pornind la analiza excepţiei anterior amintite, observă că recurenta - reclamantă nu a indicat în cererea de recurs decât în mod formal motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin susţinerile din cererea de recurs nefiind menţionate textele de lege pe care prima instanţă le-a aplicat sau le-a interpretat greşit atunci când a analizat pe fond cererea de chemare în judecată.
Astfel, recurenta-reclamantă în cuprinsul celor 6 pagini pe care se derulează cererea de recurs a reluat elemente subsumate situaţiei de fapt precum şi a criticat modul de apreciere a probelor realizat de prima instanţă.
Reţine Înalta Curte că nulitatea recursului se relevă nu numai atunci când motivele sale lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul unei motivări necorespunzătoare, chiar amplă fiind.
Din moment ce nu este o problemă ce ţine de volum, o motivare care nu dezvoltă motive de nelegalitate, ci doar cuprinde temeinicia afirmată a pretenţiilor sau contestarea soluţiei primei instanţe, nu reprezintă o motivare în sensul procedural al recursului.
Se observă că instanţa de fond a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de recurenta - reclamantă.
A reţinut prima instanţă, în esenţă, că reclamanta A. of Bucharest nu a dovedit faptul că incapacitatea oricărui elev de a obţine anumite rezultate minimale la programa parcursă în cadrul materiilor studiate avea ca rezultat previzibil încetarea/neprelungirea contractului de şcolarizare pentru viitor. De altfel, un astfel de efect apare şi incompatibil cu acel principiu afirmat ca fiind specific sistemului de învăţământ britanic - «niciun copil nu este lăsat în urmă (no child left behind)», aplicabil chiar dacă elevul are rezultate slabe la învăţătură.
În aceste condiţii, imposibilitatea minorei de a progresa peste un anumit nivel pretins de instituţia de învăţământ sau dificultăţile sale în însuşirea de cunoştinţe apar a fi în legătură cu starea sa medicală, diferenţiind decizia părţii reclamante de a refuza prestarea în continuare de servicii de şcolarizare în cazul elevei C., câtă vreme în cazul altor elevi, fără a excela în vreun fel la învăţătură, nu reiese că Şcoala le-ar fi refuzat prestarea în continuare a serviciilor educaţionale.
Deşi recurentul nu este ţinut de ordinea în care sunt prevăzute motivele de casare în cuprinsul art. 488, este însă necesară exprimarea unor critici de nelegalitate faţă de argumentele şi raţionamentul urmat în cuprinsul hotărârii atacate, nefiind suficientă relatarea în calea de atac a faptelor procesului în condiţiile în care motivele de recurs nu vizează situaţia de fapt.
Altfel spus, criticile formulate trebuie să se refere la cele motivate de instanţa de fond, nu la împrejurări străine raţionamentului juridic urmat, şi aceasta într-o manieră concretă, care să permită posibilitatea exercitării controlului de legalitate pe baza apărărilor formulate de parte, iar nu deduse de instanţa de recurs.
În speţă, în cuprinsul cererii de recurs formulate de recurenta-reclamantă nu se regăsesc critici aplicate considerentelor sentinţei de fond, prin care a reţinut că acţiunea reclamantei este neîntemeiată. Prin urmare, s-ar fi impus indicarea punctuală a motivelor de casare prin raportare la soluţia pronunţată, la argumentele folosite de instanţă în fundamentarea acesteia şi la normele de drept procesual sau material pretins încălcate sau aplicate greşit.
Succesiunea de fapte şi afirmaţii din cuprinsul cererii nu este structurată din punct de vedere juridic în sensul celor expuse anterior şi nu conţine vreo critică susceptibilă de a fi încadrată în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
Totodată, Înalta Curte constată că, până la termenul de judecată a recursului, recurenta-reclamantă nu a depus motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi nici dezvoltarea acestora.
În aceste condiţii, sunt incidente prevederile art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) şi art. 489 C. proc. civ., conform cărora:
"Art. 486. - (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: (...)
d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat; ()
(3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii. Dispoziţiile art. 82 alin. (1), art. 83 alin. (3) şi ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile.
Art. 489. - (1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).
(2) Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.
(3) Dacă legea nu dispune altfel, motivele de casare care sunt de ordine publică pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului, fie în procedura de filtrare, fie în şedinţă publică".
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte reţine că este întemeiată excepţia nulităţii recursului invocată, din oficiu, de instanţă, astfel că, în temeiul art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) şi art. 489 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., va anula recursul declarat de reclamanta A. of Bucharest împotriva sentinţei civile nr. 1583 din 05 noiembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nemotivat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia nulităţii recursului învocată, din oficiu.
Constată nul recursul declarat de recurenta-reclamantă A. of Bucharest împotriva sentinţei civile nr. 1583 din 05 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 iunie 2023.