Competence for damages from unconstitutional health contribution on pensions: central authority rank overrides amount threshold

Şedinţa publică din data de 22 iunie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul litigiului

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi – secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantele A. şi B. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României au solicitat repararea prejudiciului care le-a fost cauzat prin punerea în aplicare, începând cu data de 01.01.2022 a dispoziţiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 prin care s-a introdus în Codul fiscal o taxă nouă sub forma contribuţiilor sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4000 RON, respectiv obligarea pârâtului la despăgubiri constând în plata către reclamante a unor sume egale cu sumele reţinute începând cu luna ianuarie 2022 din pensiile lor, despăgubirile urmând a fi calculate începând cu prima reţinere din pensia fiecăreia şi până la acoperirea integrală a prejudiciului, indexate cu rata inflaţiei; obligarea pârâtului la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale aferente; obligarea pârâtului să emită un act administrativ prin care să dispună încetarea reţinerilor din pensiile reclamantelor; sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. XXIV din O.U.G. nr. 130/2021; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 44 din 14 martie 2023 a Curţii de Apel Iaşi– secţia contencios administrativ şi fiscal s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamante în favoarea Tribunalului Iaşi – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Iaşi s-a raportat la dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ., făcând o dublă distincţie pentru stabilirea competenţei instanţelor de contencios administrativ: în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

Totodată, a reţinut că reclamantele se prevalează de prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004, scopul urmărit fiind recuperarea sumelor achitate cu titlu de contribuţie de asigurări sociale de sănătate, cuantumul acestora nedepăşind suma de 3.000.000 RON, motiv pentru care competenţa aparţine Tribunalului Iaşi.

Prin sentinţa civilă nr. 321/2023/c.a. din 5 mai 2023 pronunţată de Tribunalul Iaşi – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a instanţei, invocată din oficiu, cauza fiind declinată în favoarea Curţii de Apel Iaşi – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, s-a suspendat judecata cauzei şi s-a sesizat Înalta Curte de Casaţie si Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal, în vederea pronunţării unui regulator de competenţă.

În motivarea acestei soluţii, tribunalul, raportându-se la rangul central al autorităţii pârâte faţă de care reclamantele au solicitat acordarea de despăgubiri şi obligarea la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării cauzată printr-o Ordonanţă a Guvernului, a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a cauzei revine Curţii de Apel.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

2.1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu obiectul dedus judecăţii şi prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reţine că obiectul cererii introductive îl reprezintă acordarea de despăgubiri de către pârâtul Guvernul României, ca urmare a punerii în aplicare a dispoziţiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021, declarată neconstituţională.

Având în vedere cererea de chemare în judecată promovată de reclamante prin care acestea se consideră vătămate printr-o ordonanţă a Guvernului, devin incidente dispoziţiile art. 126 alin. (6) teza finală din Constituţia României care stabilesc că instanţele de contencios administrativ sunt competente să soluţioneze cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau prin dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale.

Totodată, faţă de dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 invocate expres ca şi temei juridic al cererii de chemare în judecată potrivit cărora persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (1) din acelaşi act normativ, care stabilesc două criterii pentru determinarea instanţei de contencios administrativ, respectiv pozitionarea autorităţii publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) şi valoarea impozitului, taxei, contribuţiei care face obiectul actului administrativ, Înalta Curtea constată că, în speţă, este determinant criteriul rangului central al autorităţii pârâte faţă de care reclamantele au solicitat acordarea de despăgubiri şi obligarea la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării.

Pentru toate aceste considerente, în raport şi de dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform dovezilor de la dosar reclamantele având domiciliul în circumscripţia teritorială a Curţii de Apel Iaşi, Înalta Curte reţine că instanţa competentă material şi teritorial să soluţioneze cauza în prima instanţă este Curtea de Apel Iaşi – secţia contencios administrativ şi fiscal.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

În temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Iaşi – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantele A. şi B. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României în favoarea Curţii de Apel Iaşi – secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 22 iunie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.