Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 3475/2023 AI generated

Delay petition dismissed where party challenged suspension for unpaid expert fees instead of filing appeal on merits

Case Number Decizia nr. 3475/2023
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice dismissed the petition for delay in proceedings and rejected the defendant’s exception of lack of passive standing, upholding the lower court’s suspension of the trial. The dispute involved a challenge to a trial court order that suspended a civil proceeding regarding property rights and fiscal taxation because the plaintiff failed to deposit a mandatory expert fee, with the plaintiff arguing the delay resulted from the court’s failure to address allegations of forged documents and improper procedure rather than its own inaction. Citing Article 522 of the Code of Civil Procedure, the court held that a petition for delay is limited to instances of judicial passivity or failure to take statutory measures, not grounds for appeal against the merits of a procedural order such as suspension for non-compliance, which are reserved for appellate review; consequently, the suspension order remains in force and the plaintiff’s procedural objections were deemed inadmissible in this specific remedy.

Legislator headnote

AI generated

art. 242 alin. (1) C. proc. civ, art. 304 C. proc. civ, art. 13 din Legea nr. 554/2004, art. 522 din C. proc. civ, art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 488 alin. (1) din C. proc. civ; Delay petition dismissed where party challenged suspension for unpaid expert fees instead of filing appeal on merits: Prin urmare, ceea ce caracterizează toate cazurile prevăzute de art. 522 din C. proc. civ. este pasivitatea instanţei de judecată, care are mijloacele necesare pentru corijarea conduitelor necorespunzătoare şi nu le foloseşte sau, mai grav, nesocoteşte ea însăşi dispoziţiile legale care-i impun o anumită conduită, rezultatul fiind tergiversarea soluţionării cauzei.

Keywords

AI generated
procedural delays civil dispute standing to appeal judicial expert fee grounds for cassation judicial review

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 22 iunie 2023

Asupra contestaţiei privind tergiversarea procesului;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost înregistrat la data de 04.04.2023, dosarul nr. x/2021, având ca obiect recursul declarat de A. împotriva încheierii din 01.02.2023 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal prin care s-a suspendat judecarea cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Primăria Tetoiu din Judeţul Vâlcea, Comuna Tetoiu prin Primar, Primarul Comunei Tetoiu B. şi C..

Măsura suspendării a fost dispusă de Tribunalul Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ., motivat de împrejurarea că reclamantul nu şi-a îndeplinit obligaţia stabilită de instanţă în sarcina sa, respectiv să depună la dosar dovada achitării onorariului provizoriu pentru efectuarea expertizei în cuantum de 2000 RON.

La data de 17.05.2023, recurentul-reclamant a formulat contestaţie privind tergiversarea procesului întemeiată pe dispoziţiile art. 522 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.

În motivare, după reluarea unor aspecte ale situaţiei de fapt prin care a invocat refuzul pârâţilor de reconstituire a dreptului de proprietate şi de punere a sa în posesie, contestatorul a arătat că prima instanţă a nesocotit obligaţia de soluţionare a cauzei într-un termen optim şi previzibil prin consultarea părţilor aflate în proces, deoarece:

1. probele factuale dovedesc faptul că până la data de 01.02.2023 pârâtele au folosit în proces documente falsificate prin scriere şi semnătură, denunţate în procedura civilă potrivit dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ., iar instanţa a hotărât în numele pârâtelor că nu renunţă la folosirea în proces a actelor juridice falsificate;

2. prima instanţă, suspendă judecarea procesului, refuzând în formă de replică cele cinci obiective asupra cărora a fost sesizată să se pronunţe cu sau fără consultarea expertului;

3. în cuprinsul celor cinci obiective, cercetarea pe cale de excepţie privind obligarea pârâtelor să vină în proces cu acte juridice potrivit art. 13 din Legea nr. 554/2004, prin care să justifice baza de impozitare a Deciziei fiscale nr. 812/20.04.2021, nu este în competenţa expertului având în vedere dispoziţiile legiuitorului;

4. cercetarea actelor falsificate prin scriere şi semnătură, denunţate potrivit art. 304 C. proc. civ. nu este de competenţa expertului;

Prin memoriu depus la dosarul cauzei la data de 15.06.2023, intimata C. a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, apreciind că în mod eronat s-a formulat acţiune împotriva sa, aceasta fiind doar un angajat la Compartimentul impozite şi taxe din cadrul Primăriei Comunei Tetoiu.

II. Preliminar, Înalta Curte va respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei C., ca neîntemeiată, constatând că toate părţile conceptate în cauza în legătură cu care se invocă tergiversarea judecăţii au calitate procesuală în contestaţia la tergiversarea procesului, în condiţiile în care aceasta (contestaţia) reprezintă un remediu oferit de normele de procedură cu privire la pasivitatea instanţei de judecată.

Prin urmare, câtă vreme cadrul procesual din punct de vedere al obiectului pricinii şi al părţilor a fost stabilit de către reclamant prin cererea de chemare în judecată, analiza excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei C. revine instanţei competente să soluţioneze fondul cauzei în legătură cu care se invocă tergiversarea, Înalta Curte neputând oferi dezlegări asupra acestei chestiuni.

III. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei

Examinând contestaţia privind tergiversarea procesului, prin prisma criticilor formulate de contestator şi faţă de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestaţie este neîntemeiată.

Potrivit art. 522 din C. proc. civ. privind Subiectele contestaţiei şi motivele ei "(1) Oricare dintre părţi, precum şi procurorul care participă la judecată pot face contestaţie prin care, invocând încălcarea dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situaţie să fie înlăturată."

La alin. (2) al aceluiaşi articol sunt prevăzute cazurile în care poate fi făcută respectiva contestaţie, motivele vizând atât culpa instanţei, cât şi atitudinea ei faţă de neglijenţa sau abuzul părţilor, a altor participanţi în proces, ori a terţilor propriu-zişi, care aveau obligaţii legale sau judiciare, respectiv:

"1. când legea stabileşte un termen de finalizare a unei proceduri, de pronunţare ori de motivare a unei hotărâri, însă acest termen s-a împlinit fără rezultat;

2. când instanţa a stabilit un termen în care un participant la proces trebuia să îndeplinească un act de procedură, iar acest termen s-a împlinit, însă instanţa nu a luat, faţă de cel care nu şi-a îndeplinit obligaţia, măsurile prevăzute de lege;

3. când o persoană ori o autoritate care nu are calitatea de parte a fost obligată să comunice instanţei, într-un anumit termen, un înscris sau date ori alte informaţii rezultate din evidenţele ei şi care erau necesare soluţionării procesului, iar acest termen s-a împlinit, însă instanţa nu a luat, faţă de cel care nu şi-a îndeplinit obligaţia, măsurile prevăzute de lege;

4. când instanţa şi-a nesocotit obligaţia de a soluţiona cauza într-un termen optim şi previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, a unui act de procedură necesar soluţionării cauzei, deşi timpul scurs de la ultimul său act de procedură ar fi fost suficient pentru luarea măsurii sau îndeplinirea actului."

Astfel, se constată că dispoziţiile articolului 522 alin. (2) C. proc. civ. reglementează în mod expres situaţiile în care părţile sau/şi procurorul pot face contestaţia privind tergiversarea procesului.

Prin urmare, ceea ce caracterizează toate cazurile prevăzute de art. 522 din C. proc. civ. este pasivitatea instanţei de judecată, care are mijloacele necesare pentru corijarea conduitelor necorespunzătoare şi nu le foloseşte sau, mai grav, nesocoteşte ea însăşi dispoziţiile legale care-i impun o anumită conduită, rezultatul fiind tergiversarea soluţionării cauzei.

Analizând motivele invocate de contestator în susţinerea cererii sale, Înalta Curte apreciază că acestea nu se încadrează în niciunul dintre cazurile expres prevăzute de textul legal menţionat anterior, întrucât nemulţumirile exprimate de contestator pot face obiectul unei eventuale căi de atac.

Contestatorul invocă faptul că prima instanţă a nesocotit obligaţia de soluţionare a cauzei într-un termen optim şi previzibil, reluând practic criticile de nelegalitate formulate prin recursul declarat împotriva încheierii din 01.02.2023 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal prin care s-a dispus suspendarea judecăţii, în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ., motivat de împrejurarea că reclamantul nu şi-a îndeplinit obligaţia stabilită de instanţă în sarcina sa, respectiv să depună la dosar dovada achitării onorariului provizoriu pentru efectuarea expertizei în cuantum de 2000 RON.

Or, criticile contestatorului privesc chestiuni rezervate de art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. exclusiv controlului instanţei de recurs, în cadrul unei eventuale căi de atac formulate de parte.

Aşadar, contestatorul poate valorifica aceste împrejurări într-un alt cadru procesual, nu pe calea contestaţiei la tergiversare, nefiind posibil ca printr-un astfel de mijloc procesual instanţa să aprecieze asupra unor chestiuni care ar determina o imixtiune nepermisă în activitatea de judecată a unui complet legal învestit şi competent să judece un dosar.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 525 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia privind tergiversarea procesului formulată de A., cu privire la dosarul nr. x/2021.1 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de intimata C..

Respinge contestaţia privind tergiversarea procesului formulată de A. în dosarul nr. x/2021.1, ca neîntemeiată.

Fără cale de atac.

Pronunţată astăzi, 22 iunie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.