Tardiness of administrative appeal: rejection of self-attested mailing date and strict application of statutory deadline for filing

Şedinţa publică din data de 22 iunie 2023

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2017, la data de 15.02.2017, reclamantul Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Chimie şi Petrochimie – ICECHIM Bucureşti a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Cercetării şi Inovării (fost Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice) – Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică şi Inovare – Direcţia Generală - Organismul Intermediar pentru Cercetare, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Deciziei nr. 9025/17.11.2016 de respingere a contestaţiei formulate de ICECHIM, anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului de convergenţă nr. 8259/19.09.2016, exonerarea ICECHIM de la plata sumei de 1.783.802 RON, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 4077 din 1 noiembrie 2017 pronunţată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Chimie şi Petrochimie – ICECHIM Bucureşti, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Cercetării şi Inovării (fost Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice) – Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică şi Inovare – Direcţia Generală - Organismul Intermediar pentru Cercetare, a anulat Decizia nr. 9025/17.11.2016 de respingere a contestaţiei, a anulat Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. 8259/19.09.2016 şi a obligat pârâtul la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 7190 RON.

Prin decizia nr. 4953 din 7 octombrie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării împotriva sentinţei civile nr. 4077/01.11.2017 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

În rejudecare, după casarea cu trimitere, prin sentinţa nr. 231 din 30 iunie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Chimie şi Petrochimie - ICECHIM Bucureşti, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării - Direcţia Generală Organism Intermediar pentru Cercetare, s-a anulat Decizia nr. 9025/17.11.2016 de respingere a contestaţiei, s-a anulat Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. 8259/19.09.2016 şi a fost exonerat reclamantul de la plata sumei de 1.783.802 RON. Totodată, a fost obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 11.355 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 231 din 30 iunie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării - Direcţia Generală Organism Intermediar pentru Cercetare, invocând incidenţa motivelor de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

A solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea în totalitate a acţiunii formulate de reclamant.

1.4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă la dosarul instanţei de recurs, intimatul-reclamant a invocat excepţia tardivităţii recursului pentru nerespectarea termenului prevăzut de dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi excepţia nulităţii recursului.

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei atacate.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486 şi art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 22 iunie 2023, cu citarea părţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate excepţia tardivităţii recursului dedus judecăţii în prezenta cauză, conform dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este tardiv, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004: "Hotărârea pronunţată în prima instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare".

Conform art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., republicat, "când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte", iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, "când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungeşte până în prima zi lucrătoare care urmează".

Totodată, dispoziţiile art. 183 alin. (3) C. proc. civ. prevăd că: "În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), recipisa oficiului poştal, precum şi înregistrarea ori atestarea făcută, după caz, de serviciul de curierat rapid, de serviciul specializat de comunicare, de unitatea militară sau de administraţia locului de deţinere, pe actul depus, precum şi menţiunea datei şi orei primirii faxului sau a e-mail-ului, astfel cum acestea sunt atestate de către calculatorul sau faxul de primire al instanţei, servesc ca dovadă a datei depunerii actului de către partea interesată."

În ceea ce priveşte recursul formulat de pârâtul Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării - Direcţia Generală Organism Intermediar pentru Cercetare, se constată că sentinţa atacată a fost comunicată acestuia la data de 14 februarie 2022, iar recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 3 martie 2022, astfel cum reiese din menţiunea atestată de ştampila instanţei, aplicată la dosarului de recurs.

Înalta Curte reţine că excepţia tardivităţii recursului a fost invocată prin întâmpinarea formulată de către intimatul-reclamant, întâmpinarea fiind comunicată recurentului-pârât la data de 06.05.2022, astfel cum reiese din dovada de înmânare aţaşată la dosar.

Deşi a avut cunoştinţă de excepţia tardivităţii recursului invocată prin întâmpinare, recurentul-pârât nu a formulată o cerere de repunere în termen, astfel cum permit dispoziţiile art. 186 C. proc. civ., şi nici nu a contestat sau justificat depunerea tardivă a cererii de recurs.

Chiar dacă pe cererea de recurs şi pe plicul ataşat acesteia apare menţiunea olografă a recurentului-pârât "SG 100636/1.03.2022", Înalta Curte nu poate raporta la data de 01.03.2022 pentru calcularea termenului de declarare a recursului, câtă vreme atestarea acestei date aparţine recurentului-pârât şi nu unui serviciu poştal sau unui serviciu specializat de comunicare a actelor procedurale, astfel cum prevăd dispoziţiile legale anterior redate.

În aceste condiţii, Înalta Curte se va raporta la data înregistrării cererii de recurs pe rolul instanţei, respectiv la data de 3 martie 2022, astfel cum reiese din menţiunea atestată de ştampila instanţei, aplicată la dosarului de recurs.

Aşadar, în raport cu data comunicării sentinţei atacate, respectiv 14 februarie 2022, se constată că recursul formulat de pârât a fost declarat cu nerespectarea termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii recurate, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, termen care s-a împlinit pentru recurentul-pârât la data de 2 martie 2022, zi lucrătoare.

În temeiul dispoziţiilor art. 496 raportate la art. 248 C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite excepţia tardivităţii recursului, invocată de intimatul-reclamant prin întâmpinare, şi respinge recursul formulat de pârât ca fiind tardiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia tardivităţii recursului invocată de intimatul-reclamant. Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării - Direcţia Generală Organism Intermediar pentru Cercetare împotriva sentinţei civile nr. 231 din 30 iunie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a (veche) contencios administrativ şi fiscal, ca fiind tardiv.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 22 iunie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.