Lease rent due despite fraudulent signature on delivery protocol; admissibility of new nullity claim in appeal

Şedinţa publică din data de 14 iunie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată 15.11.2017 pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 15.11.2017, reclamanta Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură a solicitat obligarea pârâtei S.C. A. S.R.L. la plata sumei de 131139,67 RON, reprezentând debit restant ca urmare a neplăţii arendei anuale datorate în temeiul art. 4 şi art. 23 din contractul de arendare nr. x/12.01.2012 încheiat între reclamantă şi pârâtă, sumă actualizată cu rata inflaţiei şi cu dobânda legală, conform prevederilor art. 1 alin. (3) din O.G. nr. 13/2011.

Pârâta-reclamantă A. S.R.L., a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională prin care a solicitat respingerea cererii principale şi constatarea faptului că reclamanta-pârâtă nu şi-a respectat obligaţiile contractuale, contractul fiind reziliat de drept conform art. 22.

Reclamanta-pârâtă Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultura a formulat cerere modificatoare prin care a solicitat obligarea pârâte-reclamante şi la plata sumei de 173.850,77 RON reprezentând penalităţi de întârziere calculate până la data rezilierii.

Prin sentinţa civilă nr. 1574/14.03.2018, tribunalul a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 04.04.2018 sub numărul x/2017.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin încheierea nr. 137 din 29 mai 2020 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis în parte cererea principală, astfel cum a fost modificată de reclamanta-pârâtă Agentia Nationala pentru Pescuit şi Acvacultura, în contradictoriu cu pârâta-reclamantă S.C. A. S.R.L..

A fost obligată pârâta-reclamantă la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 122.231,50 RON reprezentând redevenţă aferentă perioadei 2012-2017, actualizată cu rata inflaţiei.

A fost obligată pârâta-reclamantă la plata către reclamanta-pârâtă a penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,15% aferente sumei de 122.231 RON, calculate de la data scadenţei fiecare tranşe de redevenţă stabilită conform art. 13 şi 14 din contract, şi până la 21.09.2017, data rezilierii contractului.

S-a respins în rest cererea principală, astfel cum a fost modificată, ca neîntemeiată.

S-a respins cererea reconvenţională, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs pârâta – reclamantă S.C. A. S.R.L., în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

În susţinerea motivelor de recurs s-a arătat că instanţa de fond nu a acţionat conform legii si normelor de competenta specifice pentru clarificarea situaţiei juridice/situaţiei procesuale în ceea ce priveşte Procesul-verbal de punere în posesie încheiat la data de 12.07.2012, înscris realizat prin falsificarea semnăturii administratorului B., fapt dovedit prin Raportul de expertiza criminalistica nr. 353/20.12.2019, care a concluzionat ca: «semnăturile asociate numitului B., aflate pe cele doua exemplare ale procesului-verbal de punere în posesie nr. x/12.07.2012, la rubrica «Din partea S.C. A. S.R.L., Administrator» nu au fost executate de persoana ce figurează ca titular.».

În plus, recurenta a arătat că a indicat persoana care a falsificat semnătura, respectiv numitul C., care are calitatea de asociat în cadrul societăţii, însă nu si drept de semnătură.

Prin eliminarea acestui înscris ca mijloc de probă reclamanta – pârâtă se află în imposibilitatea de a proba se predarea-primirea, luarea în posesie si exploatarea bunului ce face obiectul contractului de arenda, precum şi data certa privind punerea în practica a acestor activităţi conexe contractului. Corelativ cu cele de mai sus, nu se poate realiza nici dovada stării în care a fost predat bunul în cauză, respectiv cu o corecta individualizare/menţionare a situaţiei existente la fata locului.

Instanţa de fond a interpretat în mod eronat prevederile în cauză, stabilind în sarcina recurentei necesitatea realizării unei acţiuni de notificare în scris a Declaraţiei privind rezilierea Contractului de arenda, demers care în fapt are caracter opţional, pur facultativ, câtă vreme părţile nu au convenit o astfel de procedura de notificare în scris în conţinutul Contractului de arendă.

Bunul nu a fost predat efectiv si cu respectarea prevederilor legale în vigoare, astfel că există implicaţii si cu privire la momentul de la care ar exista obligaţia de plata a redevenţei si, implicit, a penalităţilor aferente.

În mod greşit instanţa a dispus completarea probatoriului cu doua noi înscrisuri, care atestă fapte care nu corespund realităţii.

Prin motivele de recurs s-a invocat, pe cale de excepţie, nulitatea absolută totala a Contractului de arendare nr. x/12.01.2012, ce a fost perfectat între ANPA si recurentă.

S-a arătat că acţiunea de predare a bunului ce constituie obiectul arendei, aparent corecta la o simpla evaluare, devine ilicita, deoarece în cazul particular al Contractului de arendare nr. x/12.01.2012 este afectat de vicii ascunse, referitoare la suprafaţa reala a acestuia, vicii care îi afectează (in sensul micşorării) întrebuinţarea si, implicit, valoarea de exploatare. S-a subliniat că o operaţiune de măsurare exacta a unei suprafeţe de teren ce depăşeşte 15000 mp nu este la îndemâna oricui, aceasta necesitând pregătire de specialitate în domeniul topo- cadastral. Mai mult, în cazul de fata, bunul imobil ce făcea obiectul acţiunii de predare nici măcar nu era acoperit de luciu de apa, ori una dintre obligaţiile arendatorului este tocmai ca acesta sa fie menţinut în stare corespunzătoare de folosinţă.

În concluzie, s-a arătat că, prin hotărârea atacata, instanţa de fond a constatat o situaţie ce nu corespunde adevărului, aceasta fiind nefondata, deoarece are la baza neîndeplinirea rolului activ si a unor activităţi procedurale specifice, interpretări eronate ale prevederilor legale sau contractuale incidente si înscrisuri dovedit false ori care conţin afirmaţii mincinoase. De asemenea, au existat situaţii în care au fost admise înscrisuri cu un conţinut neconcludent, neconfirmat din surse alternative (furnizate chiar de către angajaţii ANPA) sau care prezintă în conţinut date contradictorii, context în care nu a luat masurile necesare de clarificare.

Totodată, s-a apreciat că, date fiind modalitatile/iregularitatile prezentate, hotărârea atacata este afectata de subiectivism si atitudine părtinitoare în defavoarea recurentei, astfel că în sarcina sa nu pot fi imputate obligaţii conform contractului de arendare, deoarece pe fondul neîndeplinirii obligaţiilor de predare efectiva a bunului de către arendator, a survenit rezilierea de drept a acestuia.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

5.1. Preliminar analizei motivelor de recurs, Înalta Curte constată că în cadrul cererii de recurs, recurenta a invocat, pe cale de excepţie, nulitatea absolută totala a Contractului de arendă nr. x/12.01.2012, ce a fost perfectat între ANPA si recurentă.

Cu privire la aceste aspecte, Înalta Curte reţine că, astfel cum s-a arătat la pct. 1 din prezenta hotărâre, pârâta-reclamantă A. S.R.L. a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat să se constate faptul că reclamanta-pârâtă nu şi-a respectat obligaţiile contractuale, contractul fiind reziliat de drept conform art. 22.

În aceste condiţii, cerere de constatare a nulităţii contractului de arendare, reprezintă în fapt o cerere de modificare a cererii reconvenţionale, interzisă în calea de atac a recursului, astfel cum rezultă din coroborarea prevederilor art. 478 alin. (2) şi 494 din C. proc. civ.

Înalta Curte constată astfel inadmisibilitatea cererii de modificare a cererii reconvenţionale formulate în recurs, inadmisibilitatea reprezentând sancţiunea procedurală care vizează formularea unei cereri prohibite, în mod expres sau implicit, de o normă legală imperativă ori care presupune nerespectarea unei condiţii de validitate a căii procedurale alese de parte.

5.2. În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că sub imperiul acestei norme de drept se pot include mai multe neregularităţi de ordin procedural, începând de la nesemnarea cererii de chemare în judecată, nelegala citare a uneia dintre părţi, nesemnarea cererii reconvenţionale, nesocotirea principiilor publicităţii, oralităţii, contradictorialităţii etc.

Recurenta critică prin motivele de recurs împrejurarea că prima instanţă ar încuviinţat ca probe, înscrisuri care nu reflectă adevărul, însă Înalta Curte nu poate reţine încălcarea vreunei norme de procedură care să poată fi încadrată în cerinţa cazului de casare indicat.

5.3. Analizând sentinţa atacată prin prisma aplicării de către prima instanţă a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că motivele invocate de recurenta – pârâtă – reclamantă sunt neîntemeiate.

În fapt, la data de 12.01.2012, între reclamanta-pârâtă Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură – în calitate de arendator şi pârâta-reclamantă S.C. A. S.R.L. - în calitate de în calitate de arendaş, a fost încheiat contractul de arendă nr. x având ca obiect terenul pe care se află amplasată amenajarea piscicolă Iaz Tomuleşti III în suprafaţă de 24 ha, din care 24 ha teren aflat sub luciul de apă, aflat pe teritoriul administrativ al comunei Toporu, jud. Giurgiu.

Având în vedere că pârâta nu şi-a respectat obligaţiile contractuale constând în plata redevenţei anuale în cuantum de 5001 euro conform art. 4, reclamanta-pârâtă a demarat procedura de reziliere a contractului fiind întocmită notificarea nr. x/25.04.2017 Potrivit notificării nr. x/25.04.2017 i s-a adus la cunoştinţă pârâtei-reclamante că are obligaţia de a achita sumele restante în cuantum de 121.955,48 RON, în termen de 15 zile de la data primirii notificării, în caz contrar contractul urmând să fie reziliat

În condiţiile în care pârâta-reclamantă nu a dat curs solicitării de achitare a debitului restant, reclamanta-pârâtă a continuat procedura de reziliere fiind întocmită declaraţia de reziliere nr. 8555/21.09.2017.

Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură a solicitat instanţei de contencios administrativ obligarea pârâtei S.C. A. S.R.L. la plata sumei de 131139,67 RON, reprezentând debit restant ca urmare a neplăţii arendei anuale datorate în temeiul art. 4 şi art. 23 din contractul de arendare nr. x/12.01.2012 încheiat între reclamantă şi pârâtă, sumă actualizată cu rata inflaţiei şi cu dobânda legală, conform prevederilor art. 1 alin. (3) din O.G. nr. 13/2011.

Potrivit prevederilor contractuale se reţine că:

Art. 4 Nivelul arendei anuale datorată arendatorului este echivalentul în RON a 5001 euro/an.

Art. 8 Plata arendei se va face în RON la cursul leu/euro la BNR din data facturării în contul arendatorului.

Art. 11 Pentru executarea cu întârziere a obligaţiei de plată a redevenţei, arendaşul datorează penalităţi de 0,15% pentru fiecare zi de întârziere, calculate la valoarea arendei restante.

Art. 12 Arenda se datorează începând cu data de 01.01.2012.

Art. 13 Sumele datorate pentru primul an în care se încheie contactul de arendă se vor plăti integral în termen de 7 zile de la data punerii în posesie

Art. 14 Pentru anii calendaristici următori, plata arendei se va face în tranşe trimestriale, termenele scadente fiind: 10% până la data de 30 martie; 10% până la data de 30 iunie; 30% până la data de 30 septembrie; 50% până la data de 30 noiembrie.

Art. 20 lit. a) Arendatorul are obligaţia să predea terenul cu destinaţie piscicolă arendaşului la termen şi în condiţiile stabilite în prezentul contract

Art. 21 lit. a) Arendaşul are dreptul să primească terenul cu destinaţie piscicolă la termen(până la 15 ianuarie 2012) şi în condiţiile stabilite în prezentul contract, iar la lit. e) s-a menţionat că arendaşul are obligaţia să plătească arenda la termenele şi în condiţiile prevăzute în cap. V

Art. 22 În caz de neexecutare culpabilă a obligaţiilor de către una dintre părţi, contractul se consideră reziliat de drept fără intervenţia instanţei.

Art. 23 Pentru neplata la timp a arendei, arendaşul va plăti penalităţi de întârziere în procent de 0.15 % pe zi de întârziere, calculate la valoarea arendei restante,

În interpretarea clauzelor contractuale arătate, curtea de apel a constat că obligaţia de plată a arendei anuale datorate în temeiul art. 4 din contract nu a fost îndeplinită, fiind astfel întemeiată cererea intimatei – reclamante – pârâte, împrejurare care, de altfel, nu este contestată.

Recurenta – pârâtă- reclamantă a invocat, în apărarea sa, rezilierea de drept a contractului de arendă la data de 15.01.2012, însă, în acord cu soluţia primei instanţe, Înalta Curte constată că nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 1552 din C. civ., în sensul formulării unei declaraţii de reziliere unilaterală, comunicată reclamantei-pârâte prin care să se invoce neexecutarea obligaţiei de predare a bunului ce formează obiectul contractului de arendă.

În ceea ce priveşte împrejurarea că procesul-verbal de punere în posesie din 12.07.2012 nu poartă semnătura administratorului (împrejurare confirmată prin expertiză grafică efectuată în cauză – dosar Curte de Apel existent la dosar), în mod corect s-a apreciat că acesta nu prezintă relevanţă din perspectiva obligaţiei societăţii recurente de plată a arendei, întrucât ceea ce este relevant este posesia efectivă.

În acest sens, se reţine că administratorul societăţii susţine că persoana care a semnat procesul-verbal, este un asociat, menţionat în actul constitutiv al societăţii, dar fără drept de semnătură, însă această împrejurare nu vine să combată faptul că punerea în posesie a luciului de apă a avut loc, şi nu exonerează recurenta de la plata arendei.

Faţă de aceste considerente, soluţia pronunţată de curtea de apel în ceea ce priveşte cererea reconvenţională, este rezultatul aplicării corecte a prevederilor dispoziţiilor C. civ. (art. 1549 şi urm.), ce reprezintă dreptul comun în materia rezilierii, neprezentând relevanţă, din perspectiva prevederilor contractuale, nici susţinerile privind golirea iazului de apă, şi nici cele privind punerea în posesie în fapt a unei suprafeţe mai mici decât suprafaţa prevăzută în contract.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, va respinge ca inadmisibilă cererea de modificare a cererii reconvenţionale şi în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de modificare a cererii reconvenţionale formulată în recurs.

Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii nr. 137 din 29 mai 2020 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 14 iunie 2022.