Jurisdictional conflict over legal challenge to public sector recruitment competition and secondment termination: labor versus administrative competence for contractual civil servants

Şedinţa publică din data de 22 iunie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Bucureşti – secţia a VII-a civilă, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Institutul Cultural Român, anularea concursului organizat de pârâtă la data de 17.06.2022 pentru ocuparea postului de expert gradul I A departamentul EUNIC-Direcţia Relaţii Internaţionale, obligarea pârâtei la reluarea concursului şi la primirea reclamantei la concursul astfel reluat.

Ulterior, reclamanta a formulat cerere completatoare şi modificatoare, solicitând anularea Ordinului nr. 219/29.06.2022 privind încetarea detaşării în cadrul MAE şi încetarea suspendării contractului individual de muncă, obligarea pârâtei la plata diferenţei dintre salariul încasat la ICR şi salariul pe care l-ar fi încasat la MAE în perioada 29.06.2022-29.03.2023, obligarea pârâtei la plata salariului pentru zilele 27,28, 29.06.2022 pentru care a refuzat să îi plătească drepturile salariale. A arătat că prin Ordinul nr. 162/29.03.2022, reclamanta a fost detaşată din ICR la MAE pentru o perioadă de 12 luni. Prin Ordinul nr. 219/29.06.2022 s-a dispus încetarea detaşării în cadrul MAE şi încetarea suspendării contractului individual de muncă. A învederat că ordinul contestat este nul deoarece modifică unilateral contractul individual de muncă, contrar art. 41 alin. (1) Codul muncii, precum şi pentru caracterul său retroactiv, deoarece este emis la 29.06.2022 dar încetarea suspendării este de la 25.06.2022. A arătat că actele emise de angajator îşi produc efectele doar după comunicare iar dacă încalcă principiul neretroactivităţii, sancţiunea este nulitatea absolută. A mai susţinut că nu a fost plătită pentru zilele de 27 28, 29 iunie 2022, ordinul contestat fiind emis la data de 29.06.2022, retroactiv.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Tribunalul Bucureşti – secţia a VII-a civilă, prin sentinţa nr. 5808 din 26 septembrie 2022, a disjuns cererea completatoare şi a dispus formarea unui nou dosar cu termen de judecată la data de 07.11.2022.

Totodată, a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Institutul Cultural Român, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, reţinând, în raport cu obiectul cauzei, incidenţa în cauză a prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reţinând că controlul de legalitate în materia îndeplinirii condiţiilor de participare la un concurs, organizat pentru ocuparea unui post vacant de către personalul bugetar contractual, revine instanţei de contencios administrativ.

2.2. Prin sentinţa nr. 311 din 17 februarie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială a cauzei, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă şi a sesizat instanţa competentă pentru pronunţarea regulatorului de competenţă, suspendând judecata cauzei.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut incidenţa în cauză a prevederilor art. 538 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 57/2019 care, în ceea ce priveşte personalul contractual din autorităţile şi instituţiile publice, nu atribuie instanţei de contencios competenţa de soluţionare a litigiilor privind raportul de muncă al personalului contractual.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Obiectul cererii deduse judecăţii vizează un litigiu privind raportul de muncă al personalului contractual, respectiv anulare unui concurs pentru ocuparea unui post vacant de către personalul bugetar contractual şi obligarea pârâtei la reluarea concursului şi la primirea reclamantei la concursul astfel reluat.

Din această perspectivă sunt relevante prevederile art. 538 din O.U.G. nr. 57/2019 care prevede expres că:

"(1) Dispoziţiile prezentului titlu se aplică personalului din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, încadrat în temeiul unui contract individual de muncă sau contract de management şi al cărui rol este definit conform art. 541, denumit în continuare personal contractual.

(2) Dispoziţiile prezentului titlu se completează cu prevederile Legii nr. 53/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi cu alte legi speciale care reglementează regimul aplicabil anumitor categorii de personal sau contractului de management, după caz".

Totodată, potrivit art. 266 din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii: "Jurisdicţia muncii are ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum şi a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod". Conform art. 267 lit. a) din acelaşi Cod: "Pot fi părţi în conflictele de muncă: a) salariaţii, precum şi orice altă persoană titulară a unui drept sau a unei obligaţii în temeiul prezentului cod, al altor legi sau al contractelor colective de muncă".

De asemenea, în art. 278 alin. (2) din Codul muncii se prevede:

(2) Prevederile prezentului cod se aplică cu titlu de drept comun şi acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete şi aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective.

Aşadar, litigiul dedus judecăţii este un litigiu de muncă, guvernat de dispoziţiile art. 538 din O.U.G. nr. 57/2019 astfel cum se completează cu Legea nr. 53/2003, întrucât are ca obiect legalitatea organizării unui concurs a cărui finalitate o reprezintă ocuparea unor funcţii contractuale în cadrul Institutului Cultural Român prin încheierea unor contracte individuale de muncă.

Prin urmare, art. 267 din Codul muncii recunoaşte şi altor persoane calitatea de parte în conflictele de muncă, în măsura în care este titularul unui drept sau obligaţii în temeiul Codului muncii or al altor legi, iar prin participarea la concurs reclamanta a dobândit astfel de drepturi şi obligaţii.

În aceste condiţii, nu există nicio dispoziţie legală care să atribuie curţii de apel în primă instanţă competenţa de soluţionare a unui astfel de litigiu atunci când contractul de muncă nu este încă încheiat între părţile din prezenta cauză.

Fiind în discuţie un litigiu de muncă, se reţine că competenţa de soluţionare a cauzei aparţine instanţei de conflicte de muncă, potrivit prevederilor art. 208 din Legea nr. 62/2011, dar şi art. 1, art. 278 alin. (2), art. 170-171, art. 266 şi art. 269 din Legea nr. 53/2003.

2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului - Bucureşti – secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A.

A. în contradictoriu cu pârâtul Institutul Cultural Român în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 22 iunie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.