Judicial disciplinary jurisdiction barred from reviewing procedural recusal defects and pre-judgment claims in civil litigation.

Şedinţa publică din data de 14 iunie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2020, reclamanta BNP Paribas B. IFN S.A. a chemat în judecată pârâta Inspecţia Judiciară, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună: desfiinţarea rezoluţiei nr. C20-1369 din data de 26 octombrie 2020, pronunţata de către Inspectorul Sef din cadrul Inspecţiei Judiciare şi a Rezoluţiei de clasare nr. 1420A, pronunţata de Inspecţia Judiciara, Direcţia de inspecţie pentru judecători, la data 29 aprilie 2020 în dosarul nr. x; admiterea sesizării formulate de B. si constatarea încălcării de către d-nele judecător C. si D. a îndatoririlor de serviciu prin săvârşirea abaterilor disciplinare indicate în cele doua sesizări conexate, a îndatoririlor de serviciu prin săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de dispoziţiile art. 99 din Legea nr. 303/2004; începerea cercetării disciplinare prealabile faţă de d-nele judecător, cu consecinţa admiterii sesizării, prin exercitarea acţiunii disciplinare faţă de d-nele judecător si sesizarea secţiei de Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 262 din 20 aprilie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal s-a respins acţiunea formulată de reclamanta BNP Paribas B. IFN S.A. în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs reclamanta, criticând-o pentru următoarele motive circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.:

- faţă de împrejurarea ca dna judecător E. nu a mai făcut parte din completul de judecata învestit cu judecarea dosarului, întrucât la termenul din data de 9 septembrie 2019 aceasta se afla în concediu de odihna, instanţa de fond a reţinut în mod greşit ca aceasta împrejurare ar corespunde realităţii.

- Inspecţia Judiciara avea obligaţia sa clarifice si nu a clarificat aceasta situaţie incertă, având în vedere că dosarul nu s-a soluţionat la termenul de judecată din data de 09 septembrie 2019, ci în data de 18 mai 2020;

- contrar celor reţinute de instanţa de fond, împrejurarea că aplicabilitatea în cauza a C. proc. civ. din anul 1865, a fost stabilita prin încheierea de şedinţa din data de 18 septembrie 2019, constituie o veritabilă antepronunţare a instanţei de judecată;

- instanţa de fond a reţinut în mod greşit ca doamnele judecător ar fi procedat corect si legal atunci când au soluţionat cererea de recuzare, cu respectarea dispoziţiilor art. 31 alin. (1) din C. proc. civ. din anul 1865;

- soluţionarea cererii de recuzare nu s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale anterior citate, întrucât pe timpul judecării cererii de recuzare, dna Judecător C. nu a părăsit sala de judecata si nu a fost audiată;

- existenta unei practici la nivelul Curţii de Apel Bucureşti privind neaudierea judecătorilor recuzaţi nu poate sa înlocuiască o dispoziţie legală stabilită printr-o lege organica si nu este în măsura sa garanteze dreptul B. la un proces echitabil;

- cu privire la abaterea disciplinara prevăzuta de art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004, instanţa de fond în mod greşit nu a constatat că tonul si exprimarea dnei Judecător C. rezultă din interesul direct si personal pe care doamna judecător îl are în soluţionarea dosarului (având în vedere că a făcut parte din completul de judecată care a pronunţat decizia), dar si a relaţiei apropiate pe care o are cu notarii publici F. si G..

- instanţa de fond a reţinut că trecerea dosarului ultimul pe lista de şedinţe din data de 28 octombrie 2019 nu este relevantă, deşi aceasta s-a făcut contrar ordinii de înscriere a dosarelor pe lista de şedinţe.

Faţă de motivele de fapt si de drept indicate, s-a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinţei şi, în rejudecarea pe fond a cauzei, admiterea contestaţiei, desfiinţarea Rezoluţiei si a Rezoluţiei de Clasare, cu cheltuieli de judecata.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata- pârâtă Inspecţia Judiciară a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

A apreciat pârâta că argumentele reiterate în susţinerea recursului nu pot fi reţinute ca motive de nelegalitate ale sentinţei recurate, dată fiind situaţia de fapt expusă, în extenso, în cuprinsul hotărârii 626/2021, precum şi a dispoziţiilor legale reţinute de către instanţa de fond ca fiind incidente.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin sesizările înregistrate la Direcţia de inspecţie pentru judecători sub nr. x, conexate, reclamanta a solicitat cercetarea disciplinară a judecătorilor C. şi D. din cadrul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă, în legătură cu activitatea desfăşurată în cadrul soluţionării dosarului nr. x/2019

Prin rezoluţia nr. 1420/A din data de 29 aprilie 2020, s-a dispus clasarea sesizării, în temeiul art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată.

Reclamanta a formulat plângere împotriva soluţiei de clasare.

Prin rezoluţia Inspectorului - şef nr. C20-1369 din data de 26 octombrie 2020, plângerea a fost respinsă.

Astfel, examinând Rezoluţia de clasare nr. 1420/A din data de 29 aprilie 2020 curtea de apel a reţinut că aceasta cuprinde expunerea în detaliu a faptelor sesizate de reclamantă şi că analiza efectuată de inspectorul judiciar s-a realizat în raport cu fiecare faptă sesizată, dar cu respectarea principiilor expuse.

În ceea ce priveşte critica referitoare la schimbarea membrului completului de judecată, în urma verificărilor a reieşit că începând cu data de 9.09.2019, unul dintre membrii completului s-a aflat în concediu medical, astfel că, prin procesul-verbal din aceeaşi dată, în procedura prevăzută de art. 110 alin. (8) raportat la alin. (6), cât şi de art. 101 alin. (6) şi (7) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, s-a dispus înlocuirea sa.

Deşi nu s-au invocat expres, ca motiv de recurs, dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. Înalta Curte reţine că recurenta reclamantă a susţinut că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază fiind doar reluate argumentele intimatei – pârâte.

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că instanţa de fond şi-a motivat sentinţa în acord cu dispoziţiile art. 425 din C. proc. civ. şi cu respectarea garanţiile implicite ale art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, răspunzând fiecărui argument de nelegalitate invocat de reclamantă.

Înalta Curte aminteşte că, în înţelesul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., încălcarea normelor de drept material se poate face prin aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt, extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică sau restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor legale, precum şi prin violarea unor principii generale de drept. Altfel spus, textul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. se referă fie la nesocotirea unei norme de drept material, fie la interpretarea ei eronată, în sensul că instanţa a dat o greşită interpretare a acesteia sau faptele au fost reţinute greşit în raport de exigenţele textului de lege.

În concluzie, reiterarea în mod exhaustiv a criticilor formulate în faţa inspectorului judiciar, referitor la normele de procedură încălcate de judecători cu ocazia soluţionării cauzei civile, nu se încadrează în acest caz de casare.

Astfel, potrivit art. 97 din Legea 303/2004:

"(1) Orice persoană poate sesiza Consiliul Superior al Magistraturii, direct sau prin conducătorii instanţelor ori ai parchetelor, în legătură cu activitatea sau conduita necorespunzătoare a judecătorilor sau procurorilor, încălcarea obligaţiilor profesionale în raporturile cu justiţiabilii ori săvârşirea de către aceştia a unor abateri disciplinare.

(2) Exercitarea dreptului prevăzut la alin. (1) nu poate pune în discuţie soluţiile pronunţate prin hotărârile judecătoreşti, care sunt supuse căilor legale de atac".

Soluţiile pronunţate prin hotărârile judecătoreşti pot fi modificate doar prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege, aşa cum rezultă şi din dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată şi modificată.

Prin urmare, modul în care au fost aplicate dispoziţiile art. 31 din C. proc. civ. din în anul 1865, precum şi modalitatea de soluţionare a unei cereri de recuzare, poate face doar obiectul unei căi de atac in condiţiile dispoziţiilor procedurale.

În ceea ce priveşte antepronunţarea magistratului, este evident că acesta vizează interdicţia ca judecătorul să-şi formeze şi să exprime, o idee preconcepută despre o cauză pe care o are de soluţionat, pe când constatarea legii aplicabile unei speţe, pe lângă împrejurarea că aceasta este dată chiar de principiile generale ale C. proc. civ. fiind stabilite chiar de la depunerea cererii de chemare în judecată, nu se încadrează în această noţiune.

La fel şi poziţia unui dosar pe lista de şedinţă nu poate constitui, nici coroborat cu celelalte critici, vreo vătămare a interesului vreunei părţi, cu atât mai mult cu cât, aşa cum a arătat prima instanţă, lista de şedinţă se întocmeşte de grefierul de şedinţă, intrând în atribuţiile acestuia.

În ceea ce priveşte abaterea cuprinsă la art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004 privind atitudinile nedemne în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu faţă de (...), avocaţi, experţi, martori, justiţiabili, corect s-a stabilit de inspectorul judiciar, în urma audierii înregistrării şedinţei de judecată, că expresia sau tonul folosit nu a depăşit limitele impuse de solemnitatea şedinţei de judecată şi de dorinţa asigurării celerităţii în raport de formularea de către parte a unor cereri succesive de amânare.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă BNP Paribas B. IFN S.A. împotriva sentinţei civile nr. 262 din 20 aprilie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 14 iunie 2022.