Challenge to joint ministerial order permitting in-person schooling; limits of administrative review over superior acts and excess of power.

Şedinţa publică din data de 14 iunie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX a contencios administrativ şi fiscal reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei Naţionale şi Ministerul Sănătăţii a solicitat anularea Ordinului Comun al Ministrului Educaţiei si al Ministrului Sănătaţii nr. 5338/1082/01.10.2021 publicat în Monitorul Oficial Partea I nr. 942.

Totodată, în conformitate cu art. 14 si 15 din Legea nr. 554/2004 a solicitat ca pana la soluţionarea definitiva a cauzei sa se dispună suspendarea executării ordinului menţionat precum şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecata (onorariu de avocat si taxa judiciara de timbru).

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1885 din 10 decembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare.

S-a respins cererea de suspendare a actului administrativ ca inadmisibilă.

S-a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de anulare ca neîntemeiată.

S-a respins excepţia lipsei de interes ca neîntemeiată.

S-a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei Naţionale şi Ministerul Sănătăţii, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs reclamanta criticând-o pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.:

- nepublicarea în Monitorul Oficial a hotărârii care a stat la baza emiterii ordinului contestat, respectiv a Hotărârii CNSU nr. 76/2021, atrage ca si consecinţă inexistenţa acesteia. Astfel hotărârea primei instanţe a fost dată cu aplicarea normelor de drept material, în ceea ce priveşte publicarea hotărârilor CNSU;

- greşit instanţa de fond reţine că ordinul instituie doar o posibilitate în ceea ce priveşte prezenţa fizică şi nu o obligaţie, neputând fi ignorată forţa juridică a Hotărârii CNSU;

- ordinul atacat trebuie să îndeplinească criteriile de claritate, predictibilitate, eficienţă practică şi legalitate, ceea ce nu este cazul în speţă, astfel cum rezultă din numeroasele completări ale acestuia;

- instanţa de judecată, în mod greşit a dat eficientă juridică superioară dreptului la educaţie reţinând un just echilibru cu cel la sănătate în ciuda realităţii relevate în cauză, respectiv că măsura testării în scoli a fost aplicată doar după ce numeroşi copii au fost infectaţi.

Pentru aceste considerente s-a apreciat că hotărârea primei instanţe este dată cu încălcarea prevederilor legale, solicitându-se admiterea recursului, casarea sentinţei şi anularea Ordinului Comun nr. 5338/2015/2021.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul pârât Ministerul Sănătăţii a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei de interes a recursului, în raport de adoptarea Ordinului comun ME/MS nr. 3343/707/2022 prin care s-a abrogat expres Ordinul Comun nr. 5338/2015/2021.

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

5.1. Referitor la excepţia lipsei de interes a recursului invocată de intimatul pârât Ministerul Sănătăţi, în raport de adoptarea Ordinului comun ME/MS nr. 3343/707/2022, prin care s-a abrogat expres Ordinul comun nr. 5338/2015/2021, Înalta Curte reţine că nu rămâne lipsită de interes acţiunea în anulare a unui act administrativ chiar dacă acesta a fost abrogat, în măsura în care, până la momentul ieşirii din vigoare, a produs efecte ce afectează interesul unei persoane, iar abrogarea nu are efecte asupra drepturilor recunoscute sau a obligaţiilor stabilie prin actul normativ anterior abrogării.

Pentru aceste motive, excepţia lipsei de interes urmează a fi respinsă

5.2. Cu privire la motivele de nelegalitate ale sentinţei, instanţa de control judiciar constată că, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, când hotărârea pronunţată este dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, textul normativ în discuţie vizând esenţialmente o potenţială neconcordanţă a hotărârii primei instanţe cu prevederile legale aplicabile cauzei.

Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente.

În raport de situaţiile limitative în care trebuie să se încadreze motivele de recurs, Înalta Curte nu poate analiza nelegalitatea hotărârii atacate doar pentru simplul fapt că recurenta - reclamantă susţine cu caracter general o atare nelegalitate, fără a se arăta, în mod clar şi concret, care prevederi legale ar fi nesocotite de către instanţa de fond.

Astfel, deşi se invocă de către recurentele reclamante încălcarea dispoziţiilor art. 71 alin. (2) din Legea nr. 55/2020 coroborate cu dispoziţiile art. 421 din O.U.G. nr. 63/2001, în ceea ce priveşte nepublicarea în Monitorul Oficial a hotărârii CNSU nr. 76/2021, Înalta Curte constată că aceste dispoziţii nu sunt incidente speţei, în raport de limitele învestirii instanţei de contencios administrativ. Or cererea recurentei – reclamante vizează anularea Ordinului Comun nr. 5338/2015/2021, ordin publicat în Monitorul Oficial, iar pe calea unei acţini formulate în temeiul art. 8 şi 18 din Legea nr. 554/2004 instanţa poate verifica doar actul administrativ atacat precum şi operaţiunile administrative care au stat la baza emiterii actului, nu şi un act administrativ cu forţă superioară în baza căruia a fost emis, pentru care recurenta – reclamantă are la dispoziţie alte remedii procesuale.

Nici critica privind depăşirea limitelor competenţei celor doi pârâţi, nu este întemeiată, întrucât art. 1 şi 2 din Hotărârea nr. 76/2021 a Comitetului National pentru Situaţii de Urgenţă stabilesc transferul către cele două ministere a competenţei de a decide modalitatea în care se vor desfăşura cursurile, inclusiv posibilitatea de a stabili ca acestea să se desfăşoare cu prezenţa fizică independent de nivelul ratei de incidenţă. Totodată, în mod corect, prima instanţă a reţinut că ordinul doar a permis desfăşurarea cursurilor cu prezenţa fizică şi nu a instituit o obligaţie.

În ceea ce priveşte celelalte critici de nelegalitate formulate cu caracter general, privind acordarea unei ponderi sporite activităţii de învăţământ, în detrimentul siguranţei sanitare, Înalta Curte constată că acestea nu pot sta la baza anulării actului administrativ. În acest sens se reţine că în controlul exercitat asupra actelor administrative deduse judecăţii, instanţa de contencios administrativ are de verificat conformitatea acestora cu legea şi respectarea, în conduita autorităţilor emitente, a justului echilibru public pe care autorităţile sunt chemate să îl ocrotească. Numai în măsura în care probele cauzei conduc către concluzia ruperii acestui just echilibru, printr-o exercitare abuzivă, excesivă a dreptului de apreciere a autorităţilor publice, se poate vorbi despre un exces de putere, sau de depăşirea limitelor de apreciere.

Totodată, Înalta Curte nu poate constata, nici lipsa de predictibilitate sau claritate, în absenţa unor critici concrete din partea recurentei-reclamante.

Instanţa de fond a efectuat o analiză pertinentă a ordinului, raportat la toate susţinerile recurentei – reclamante, reţinând şi că, din punct de vedere al conţinutului, acesta prezintă garanţii şi măsuri complementare, cum ar fi suspendarea cursurilor cu prezenţă fizică pentru o perioadă de 14 zile, la apariţia unui caz confirmat de îmbolnăvire cu virusul SARS-CoV-2 într-o grupă de învăţământ, posibilitatea elevilor diagnosticaţi cu anumite afecţiuni sau care locuiesc cu persoane diagnosticate afecţiuni de risc, de a fi scutiţi de prezenţa fizică la şcoală şi de a desfăşura activitatea şcolară online, stabilirea pin Instrucţiunea nr. 2.503 din 19 noiembrie 2021, a testării elevilor.

Pentru aceste considerente se constată că prima instanţă, în mod judicios, a respins cererea de anulare a Ordinului Comun al Ministrului Educaţiei si al Ministrului Sănătăţii nr. 5338/1082/01.10.2021 publicat in Monitorul Oficial Partea I nr. 942.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia lipsei de interes a recursului invocată de intimatul –pârât Ministerul Sănătăţii.

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 1885 din 10 decembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 14 iunie 2022.