In-kind restitution upheld for church; county's appeal dismissed, damages claim inadmissible

Şedinţa publică din data de 14 iunie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub numărul x/2020, reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Judeţul Braşov a contestat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României – Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România şi Biserica Evanghelică CA Bartolomeu Braşov, Decizia nr. 8834/04.10.2019 a Comisiei Speciale de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România şi a solicitat: anularea acestei decizii; emiterea unei noi decizii prin care să se acorde Bisericii Evanghelice CA Bartolomeu măsurile reparatorii în echivalent prevăzute de legea specială, pentru imobilul compus din construcţii şi teren aferent acestora, situat în municipiul Braşov, strada x nr. 4.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 29 din 11 iunie 2020 a Curţii de Apel Braşov – secţia contencios administrativ şi fiscal s-a respins excepţia tardivităţii depunerii contestaţiei, invocată de pârâta Biserica Evanghelică CA Bartolomeu Braşov.

S-a respins contestaţia formulată de reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Judeţul Braşov împotriva Deciziei Comisiei Speciale de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România nr. 8834/04.10.2019, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României – Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România şi Biserica Evanghelică CA Bartolomeu Braşov.

A fost obligată pe reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Judeţul Braşov la plata către pârâta Biserica Evanghelică CA Bartolomeu Braşov a sumei de 2000 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs reclamanta criticând-o pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

S-a considerat că hotărârea instanţei de fond a fost pronunţată cu încălcarea prevederilor art. 1 alin. (3) teza a 2-a şi a 3-a, alin. (4) şi alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000 republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi pct. 6-7 (art. 1) din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000 aprobate prin H.G. nr. 270/2005 cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu aplicarea greşită a normelor de drept material prevăzute de art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 94/2000 şi pct. 7 (art. 1) din Normele metologice de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000.

In conformitate cu prevederile pct. 6 (art. 1) din Normele metologice de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000 aprobate prin H.G. nr. 270/2005 cu modificările şi completările ulterioare, prin imobil nou, în raport cu cel preluat de stat, se înţelege acea construcţie căreia, în raport cu forma iniţială, i s-au adăugat corpuri de zidărie sau volume din alte materiale, ce reprezintă peste 50% din aria desfăşurată actuală (etajări sau/şi adăugiri de corpuri noi pe orizontală).

Raportat la situaţia de fapt prezentată, în mod nelegal instanţa de fond face aplicarea prevederilor art. 1 alin. (3) teza 1 şi nu a prevederilor art. 1 alin. (3) teza a 2-a şi a 3-a din O.U.G. nr. 94/2000 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora adăugirile aduse construcţiilor se preiau cu plata numai dacă acestea nu depăşesc 50% din aria desfăşurată actuală. în caz contrar, nu se va dispune retrocedarea, considerându-se imobil nou în raport cu cel preluat.

De asemenea, s-a arătat că din suprafaţa totală a terenului, de 1827 mp (şi nu de 2171 mp), suprafaţa care nu este ocupată de construcţii este afectată de lucrări şi amenajări de utilitate publică, destinate desfăşurării activităţii Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă "Ţara Bârsei" Braşov, respectiv, platforme betonate şi asfaltate care asigură accesul auto în incinta instituţiei, drumul de servitute la lotul cu nr. top x - proprietatea Bisericii Evanghelice CA. Bartolomeu, parcări, alei şi trotuare pietonale, reţele de iluminat (amplasate pe clădirile existente în incinta Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă "Ţara Bârsei" Braşov), hidrant de apă, magistralele de apă, de canalizare şi de gaz, reţea specială de telecomunicaţii.

Raportat la prevederile pct. 7 (Art. l) din Normele metologice de aplicare O.U.G. nr. 94/2000 aprobate prin H.G. nr. 270/2005 cu modificările şi completările ulterioare şi art. 1 alin. (4) din O.U.G. nr. 94/2000 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în mod nelegal instanţa de fond a pronunţat o soluţie privind restituirea în natură a imobilelor

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi admiterea acţiunii.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata – pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. S-a arătat că, din analiza actelor aflate la dosarul administrativ a rezultat că adăugirile efectuate ulterior momentului preluării abuzive nu depăşesc 50 % din supra faţa construită.

Totodată, lucrările şi amenajările invocate de recurenta – reclamantă ca fiind de utilitate publică nu se încadrează în această noţiune, astfel cum este definită de pct. 7 din Normele metodologice de aplicare a art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000, aprobate prin H.G. nr. 1164/2002.

Intimata – pârâtă Biserica Evanghelică C.A. Bartolomeu-Braşov a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia tardivităţii contestaţiei formulate împotriva deciziei nr. 8834/04.10.2019, solicitând şi obligarea recurentei la plata folosului nerealizat reprezentând chiria stabilită conform art. 45 alin. (6)1 – (6)4 din Legea nr. 165/2013, de la data introducerii cererii şi până la soluţionarea cauzei printr-o hotărâre definitivă.

5. Soluţia instanţei de recurs

Prealabil analizării motivelor de recurs Înalta Curte reţine că prin întâmpinarea depusă la dosar, şi concluziile scrise, intimata – pârâtă Biserica Evanghelică CA Bartolomeu – Braşov a reiterat excepţia tardivităţii contestaţiei pentru motivele susţinute şi în faţa instanţei de fond.

Dispoziţiile art. 430 din C. proc. civ. prevăd că hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată.

Astfel, împotriva soluţiei instanţei de fond prin care se respinge o excepţie, partea are deschisă calea recursului, potrivit dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, coroborate cu dispoziţiile art. 483 şi următoarele din C. proc. civ., sau în condiţiile art. 491 din C. proc. civ., referitoare la recursul incident. Cum partea nu a exercitat niciuna dintre aceste căi de atac, raportat la limitele învestirii Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, hotărârea primei instanţe a intrat sub autoritate de lucru judecat, din perspectiva soluţiei de respingere a excepţiei tardivităţii.

Cererii de daune formulate de intimata – pârâtă Biserica Evanghelică C.A. Bartolomeu – Braşov, referitor la plata chiriei lunare de la data înregistrării contestaţiei, i se aplică aceleaşi considerente, în condiţiile în care prima instanţă a respins-o pe motiv că partea nu a uzat de procedura formulării unei cereri reconvenţionale, în condiţiile prevăzute de art. 574 din C. proc. civ.

Similar, Înalta Curte constată inadmisibilitatea formulării unei cereri de despăgubiri direct în calea de atac a recursului, inadmisibilitatea reprezentând sancţiunea procedurală care vizează formularea unei cereri prohibite, în mod expres sau implicit, de o normă legală imperativă ori care presupune nerespectarea unei condiţii de validitate a căii procedurale alese de parte, implicând contestarea dreptului părţii interesate de a sesiza instanţa, în recurs nefiind permisă modificarea cadrului procesual, ci doar analiza conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile prin prisma cazurilor de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin Decizia nr. 8834/04.102019, Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România a dispus retrocedarea către Parohia Evanghelică C.A. Bartolomeu, judeţul Braşov, a imobilului compus din construcţii şi terenul aferent acestora situat în municipiul Braşov, înscris în CF nr. x Braşov nr. top. x şi în CF nr. x Braşov nr. top. x. Potrivit aceleiaşi decizii, predarea efectivă a imobilului se va face prin protocol de predare-primire între deţinătorul actual şi titularul retrocedării, titularului dreptului de proprietate revenindu-i obligaţia de a menţine afectaţiunea de interes public a imobilului, de Inspectorat pentru Situaţii de Urgenţă, pe o perioadă de 10 ani de la data emiterii deciziei. Pentru perioada menţinerii afectaţiunii de interes public s-a dispus, prin aceeaşi decizie, obligaţia utilizatorului actual de a plăti proprietarului o chirie lunară, care se stabileşte potrivit art. 45 din Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare. Totodată, s-a stabilit obligaţia titularului deciziei de a plăti fostului deţinător contravaloarea adăugirilor efectuate ulterior preluării abuzive, potrivit prevederilor art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru partea din imobilul menţionat.

Pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România a analizat actele din dosarul aferent cererii de retrocedare şi a constatat următoarele: imobilul identificat cu nr. top. x şi nr. top. x a fost în proprietatea Bisericii Evanghelice C.A. Bartolome; potrivit CF nr. x a localităţii Braşov, imobilul identificat cu nr. top. x a trecut în proprietatea Statului Român în mod abuziv, în temeiul Decretului nr. 176/1948; ulterior acestei preluări, Statul Român a edificat o construcţie P+E în suprafaţă de 114 m.p., neînscrisă în cartea funciară, având destinaţia de Inspectorat pentru Situaţii de Urgenţă "Ţara Bîrsei", reprezentând sub 50% din aria desfăşurată actuală a imobilului; prin adresa nr. x/27.09.2019, Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă "Ţara Bîrsei" al judeţului Braşov a solicitat pentru imobilul înscris în CF nr. x a localităţii Braşov, nr. top. x şi în CF nr. x a localităţii Braşov, nr. top. x, menţinerea afectaţiunii de interes public pe o perioadă de 10 ani; imobilul identificat cu nr. top. x se află în proprietatea Judeţului Braşov, domeniu public, iar imobilul identificat cu nr. top. x se află în proprietatea Statului Român; la data soluţionării cererii de retrocedare, imobilul compus din construcţii şi terenul aferent acestora, are destinaţia de Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă "Ţara Bîrsei" Braşov.

În drept, potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, "Imobilele care au aparţinut cultelor religioase din România şi au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcaşele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2, se retrocedează foştilor proprietari, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă";

potrivit art. 1 alin. (3) din acelaşi act normativ, "Sunt imobile, în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, construcţiile existente în natură, împreună cu terenurile aferente lor, situate în intravilanul localităţilor, cu oricare dintre destinaţiile avute la data preluării în mod abuziv, precum şi terenurile aflate la data preluării abuzive în intravilanul localităţilor, nerestituite până la data intrării în vigoare a prezentei legi. Adăugirile aduse construcţiilor se preiau cu plată, numai dacă acestea nu depăşesc 50% din aria desfăşurată actuală. În caz contrar, nu se va dispune retrocedarea, considerându-se imobil nou în raport cu cel preluat. Nu se includ în această categorie lucrările de reparaţii curente, capitale, consolidări, modificări ale compartimentării iniţiale, îmbunătăţiri funcţionale şi altele asemenea".

Totodată, potrivit art. 1 alin. (4) din O.U.G. nr. 94/2000, "În cazul în care terenul este ocupat parţial, persoana îndreptăţită poate obţine restituirea în natură a părţii de teren rămase libere, pentru cea ocupată de construcţii noi, pentru cea necesară în vederea bunei utilizări a acestora şi pentru cea afectată unor amenajări de utilitate publică, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent. În cazul în care terenul este ocupat în totalitate, pentru acesta se vor stabili măsuri reparatorii în echivalent. De asemenea, se retrocedează în natură terenurile pe care s-au ridicat construcţii uşoare sau demontabile", iar potrivit art. 1 alin. (6), "Pentru situaţiile prevăzute la alin. (4) în care nu se poate dispune retrocedarea în natură, se vor acorda măsuri reparatorii în echivalent potrivit legii speciale care va reglementa tipul şi procedura de acordare a despăgubirilor".

Înalta Curte reţine că, prin actul administrativ atacat, prin aplicarea corectă a dispoziţiilor legale mai sus arătate, s-a dispus restituirea în natură a imobilului preluat abuziv din proprietatea cultelor religioase.

În ceea ce priveşte excepţia prevăzută la art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 94/2000, se contrată că recurenta – reclamantă nu a făcut dovada că adăugirile aduse după preluarea imobilului de către Statul Român depăşesc 50% din suprafaţa actuală, reţinându-se că în prezent construcţiile de pe teren au suprafaţa desfăşurată totală de 542,6 m.p., faţă de 338 m.p. cât aveau la data preluării abuzive, adăugirile reprezentând mai puţin de 50% din suprafaţa desfăşurată actuală a construcţiilor.

În ceea ce priveşte susţinerea recurentei – reclamante în sensul că suprafaţa construcţiilor noi edificate de Statul Român depăşeşte cu 73 % suprafaţa construcţiilor existente la data preluării, aminteşte Inalta Curte că, prin intermediul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi greşita reţine a stării de fapt, prin reaprecierea materialului probator. În speţă recurenta – reclamantă susţine o modalitate de calcul proprie a suprafeţei totale a adăugirilor, nereuşind însă să contrazică concluzia reţinută prin Decizia nr. 8834/04.10.2019 a Comisiei Speciale de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România, în sensul că adăugirile reprezintă mai puţin de 50% din suprafaţa desfăşurată actuală a construcţiilor, în raport de materialul probator administrat în faza administrativă, extrasele de carte funciar şi raportul de expertiză tehnică.

În ceea ce priveşte motivul susţinut potrivită căruia pe terenul liber de construcţii există amenajări de utilitate publică, efectuate în vederea bunei funcţionări a instituţiei publice Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă "Ţara Bîrsei" Braşov, Înalta Curte reţine că autoritatea pârâtă a avut în vedere această situaţie de drept, procedând potrivit art. 45 din Legea nr. 165/2013 la menţinerea afectaţiunii de interes public de Inspectorat pentru Situaţii de Urgenţă pentru o perioadă de 10 ani de la emiterea deciziei.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat, urmând a obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată în favoarea intimatei – pârâte, prin reducerea proporţională a acestora, în raport de gradul de complexitatea a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de daune formulată de intimata – pârâtă Biserica Evanghelică C.A. Bartolomeu – Braşov direct în faza procesuală a recursului.

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Braşov împotriva sentinţei nr. 29 din 11 iunie 2020 a Curţii de Apel Braşov – secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta la plata sumei de 1500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatei – pârâte Biserica Evanghelică C.A. Bartolomeu – Braşov, cu aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 14 iunie 2022.