Moral damages quantum for traffic accident victims: individualized equitable assessment versus insurer guaranty fund's fixed standardized scale

Şedinţa publică din data de 14 iunie 2022

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a la data de 02.08.2018 sub nr. x/2018, reclamanta A. a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 13261/26.02.2018 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraţilor, solicitând anularea în parte a Deciziei nr. 15982 emisă de către Fondul de Garantare a Asiguraţilor la data de 17.07.2018 prin care s-a admis în parte cererea de plată înregistrată sub nr. x/01.11.2016 la F.G.A.; obligarea pârâtului FGA la diferenţa neachitată, respectiv la suma de 72.400 euro cu titlu de daune morale, ca echivalent în RON la cursul Băncii Naţionale a României de la data plăţii efective a acestora; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu promovarea şi susţinerea prezentei acţiuni.

Prin sentinţa civilă nr. 1079/20.03.2019, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a a respins acţiunea, ca neîntemeiată.

La data de 13.08.2019, reclamanta a formulat recurs împotriva sentinţei civile nr. 1079/20.03.2019, solicitând admiterea recursului, respectiv casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, precum şi obligarea intimatului-pârât la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Prin decizia nr. 3741/22.07.2020, ÎCCJ – secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de reclamantă, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a la data de 07.04.2021, sub nr. x/2018*.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 240 din 6 iulie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a contestaţia, în parte, formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

S-a anulat, în parte, Decizia nr. 15982 din 17.07.2018 emisă de pârât în ceea ce o priveşte pe reclamantă în sensul că suma admisă la plată cu titlu de daune morale este 50.000 de RON şi nu 12.150 de RON.

A fost obligat pârâtul la plata sumei de 37.850 RON către reclamantă.

A fost obligat pârâtul la plata sumei de 2.135 de RON cheltuieli de judecată, către reclamantă.

S-a respins acţiunea, în rest, ca neîntemeiată.

3. Căile de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 au formulat recursuri recurenta-reclamantă A. şi recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor:

3.1. Prin recursul întemeiat pe cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta – reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi admiterea în totalitate a acţiunii, pentru următoarele critici:

- totodată, că instanţa de contencios, prin silogismul său juridic eronat, a pronunţat o hotărâre nelegală nu numai prin încălcarea principiului reparării integrale a prejudiciului instituit prin articolul 1385 din Noul C. civ., ci şi prin încălcarea principiului proporţionalităţii între suma despăgubită, pe de-o parte, şi durata şi intensitatea suferinţei, pe de altă parte, principiu instituit inclusiv de Curtea Europeană prin deciziile sale, decizii care constituie izvor de drept, făcând parte din legislaţia internă odată cu ratificarea Convenţiei;

- chiar dacă valorile morale nu pot fi evaluate în bani, atingerile aduse acestora îmbracă forme concrete de manifestare, iar instanţa de judecată are astfel posibilitatea să aprecieze gravitatea şi durata lor în timp şi să dispună repararea întregului prejudiciu moral produs;

- cu privire la durata în timp, s-a considerat că evaluarea daunelor morale trebuie să se raporteze la suferinţa ce se întinde pe întreaga viaţă a reclamantei;

Prin urmare, instanţa de contencios ar fi trebuit ca, în lumina prevederilor articolelor 1.385 şi 1.391 alin. (1) din Noul C. civ., care instituie principiul reparării integrale a prejudiciului, adică inclusiv prejudiciul rezultat din activitatea profesională, să ia în considerare la stabilirea cuantumului daunelor morale existenţa tuturor prejudiciilor dezvoltate prin toate lucrările depuse la dosarul cauzei, inclusiv prin cele cu caracter ştiinţific, lucru pe care nu l-a efectuat atunci când a stabilit că suma de 50.000 RON este acoperitoare.

3.2. Recurentul – pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a solicitat prin cererea de recurs admiterea recursului astfel cum este formulat casarea sentinţei atacate si, pe cale de consecinţă, respingerea contestaţiei formulate de intimata-reclamantă împotriva deciziei F.G.A. nr. 15982/17.07.2018.

În motivarea cererii au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.:

- instanţa de fond a soluţionat cauza cu încălcarea art. 2 alin. (1) şi (3) şi 13 alin. (3) din Legea nr. 213/2015 si art. 49 lit. d) din Ordinul CSA 14/2011 si aplicarea greşită a art. 1531 alin. (1) C. civ. - motiv de recurs prevăzute de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ.

- Fondul protejează creditorii de asigurări de consecinţele insolvenţei şi nu se substituie asigurătorilor, obligaţiile fondului fiind obligaţii proprii, noi, si nu o continuare/preluare a obligaţiilor asigurătorilor faliţi, aceste obligaţii fiind limitate atât în timp - la falimentul unui asigurator cat si ca plafon de garantare;

- dreptul de apreciere de care dispune recurentul - pârât nu a fost exercitat discreţionar sau prin abuz/exces de putere, ci în baza unor reguli clare şi concrete, cu aplicabilitate generală, ce asigura respectarea unui tratament egal şi nediscriminatoriu faţă de oricare victimă a accidentelor rutiere;

- nu se poate retine un eventual refuz nejustificat de acordare integrala a daunelor morale solicitate de intimata-reclamanta, având în vedere ca dreptul de apreciere conferit de legiuitor în sarcina Comisiei Speciale din cadrul FGA fin lipsa criteriilor si limitelor legale de stabilire a cuantumului daunelor morale nu a fost exercitat discreţionar sau cu superficialitate, ci în baza unor reguli concrete, cu aplicabilitate generală, ce asigură respectarea unui tratament egal si nediscriminatoriu fata de orice victima a unui accident rutier.

- recurentul – pârât a analizat cererea de plata depusa de reclamantă raportându-se la criterii proprii de determinare a prejudiciului suferit, criterii precum certificatul medico-legal, procedura de soluţionare pe cale amiabila a pretenţiilor pecuniare izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese, precum si raportat la jurisprudenţa în materie, pentru a se evita săvârşirea unor discriminări într-un domeniu atât de sensibil în care nu există criterii legale de individualizare a sumelor, cu atât mai mult cu cat FGA a fost însărcinat sa gestioneze fonduri publice, care trebuie repartizate cu toata responsabilitatea pe care situaţia o impune;

- pentru a exclude arbitrariul în evaluarea cuantumului indemnizaţiei reparatorii acordate, FGA utilizează un barem pe baza căruia sa fie stabilita suma concretă, pornind în mod obiectiv de la situaţii de fapt similare sau asemănătoare, în care în perioada relevantă persoanele care au suferit atingeri de intensitate apropriata au beneficiat de un anumit cuantum al reparaţiilor, fie ca rezultat al soluţionării amiabile a cauzelor, fie ca efect al unor acte de jurisdicţie. Un astfel de barem corespunde principiului fundamental de drept al egalităţii, presupunând instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite, fără a exclude, ci dimpotrivă implicând soluţii juridice diferite pentru situaţii diferite.

- este obiectivă si rezonabila necesitatea de a recurge la criterii precise, cu aplicabilitate generală, pentru a diferenţia fiecare situaţie particulară dintre multiplele situaţii care se pot ivi în realitate, procedura utilizata de parat cuprinzând mai multe criterii si reglementând ipoteze diverse care fac posibila încadrarea cat mai obiectiva si corespunzătoare a situaţiei reale si a împrejurărilor specifice fiecărei cereri de acordare a daunelor morale.

4. Apărările formulate în cauză

Recurenta – reclamantă A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, respinsă în şedinţa publică, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că ambele recursuri sunt nefondate, urmând a fi grupate criticile comune şi soluţionate unitar, în măsura în care constatarea legalităţii hotărârii primei instanţe în ceea ce priveşte individualizarea cuantumului despăgubirilor, exclude în mod logic argumentele contrare susţinute de ambele părţi prin motivele de recurs.

Argumente de fapt relevante

La data de 19.08.2012 a avut loc un accident de circulatie din vina conducatorului autovehiculului cu nr. de inmatriculare x, care circula pe DN2 dinspre Tulcea catre Constanta, si, cand a ajuns la km 242+900m, a patruns pe contrasens si a intrat în coliziune cu autovehiculul cu nr. de inmatriculare x, condus regulamentar din directia opusa. Din impact a rezultat decesul numitilor B., C. si D., vatamarea corporala a numitilor E., F., G., A., H., I., J..

La data evenimentului, autovehiculul cu nr. de inmatriculare x era asigurat RCA la S.C. K. S.A., conform politei de asigurare nr. x.

Reclamanta a formulat o serie de cereri de plata la FGA, atat în nume propriu cat si în numele minorilor.

Prin Rechizitoriul emis în dosarul penal nr. x/2012 la data de 13.05.2014, a fost trimis în judecata inculpatul E..

Prin cererea ce face obiectul dosarului de dauna nr. x, reclamanta A. a solicitat despagubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a decesului sotului, respectiv surorii acesteia în baza hotărârilor judecătoreşti pronunţate în dosarul nr. x/2014.

Prin decizia penala nr. 539/2017 din 16.05.2017, pronuntata în dosarul nr. x/2014, Curtea de Apel Constanta a admis apelurile partilor civile si a majorat cuantumul daunelor morale, fiind obligat asiguratorul să le achite părţii civile A. 100.000 RON (victimă soţul său B.) şi 30.000 RON (victimă sora sa C.), precum şi celorlalte părţi civile.-

Prin Decizia nr. 13200/21.02.2018 FGA a aprobat cererea de plata formulata de reclamanta privind acordarea de daune morale pentru prejudiciul resimtit în urma restrângerii posibilităţilor de viata familiala prin decesul sotului si a surorii, respectiv i-a fost acordata acesteia suma de 13.340,95 RON daune materiale, 100.000 RON daune morale pentru decesul sotului B., 30.000 RON pentru decesul surorii C. si 2300 RON onorariu avocat.

Totodată, prin Decizia nr. 15982/17.07.2018 a fost solutionata cererea de plata formulata de reclamanta prin care, suplimentar fata de sumele acordate de instanta, i s-a acordat suma de 12.572,5 RON, cu titlu de daune morale şi materiale pentru vătămarea corporala suferita.

Curtea de apel, în aprecierea cuantumului daunelor morale, a constatat că pârâtul F.G.A. a utilizat elemente concrete în stabilirea despăgubirilor, raportându-se la rezultatul unui studiu dedicat tocmai evaluării în concret a despăgubirilor ce pot fi acordate pentru prejudiciul moral suferit de diverse persoane în urma accidentelor de circulaţie, însă, ţinând cont de particularităţile cauzei, ajutorul de care aceasta a avut nevoie de la terţe persoane pentru a părăsi locuinţ, ceea ce i-a produs o scădere a simei de sine, la prejudiciul de agrement, precum şi la prejudiciul de menaj, a apreciat că suma de 50.000 de RON se ridică la un cuantum just pentru repararea prejudiciului în discuţie, în loc de 12.150 de RON.

Cu privire la motivele de recurs prin care se invocă dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanţă a dat-o dispoziţiilor legale este corectă.

De principiu, cuantumul despăgubirilor morale stabilit de prima instanţă, conform circumstanţelor particulare, reprezintă o chestiune ce tine de temeinicia hotărârii şi nu de nelegalitate şi este necenzurabilă pe calea de atac a recursului.

Cu toate acestea, analizând recursul din perspectiva normelor de drept apreciate a fi fost încălcate, Înalta Curte reţine că rolul Fondului, în conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 213/2015, este acela de protejare a creditorilor de asigurări de consecinţele insolvenţei unui asigurător, acesta garantând, potrivit art. 2 alin. (3) din lege, plata de indemnizaţii/despăgubiri rezultate din contractele de asigurare facultative şi obligatorii, încheiate în condiţiile legii, în cazul falimentului unui asigurător, cu respectarea plafonului de garantare prevăzut în lege şi în limita resurselor financiare disponibile la momentul plăţii, potrivit art. 5 din lege.

În ceea ce priveşte cuantificarea şi acordarea daunelor morale solicitate de creditorii de asigurare este important a se reţine, că fiecare cauză comportă particularităţile sale din perspectiva gradului de severitate al atingerilor aduse drepturilor nepatrimoniale protejate de lege şi de aceea nu poate fi stabilit un cuantum fix, general valabil pentru orice situaţie în care sunt vătămate drepturile cu conţinut nepatrimonial.

Întinderea prejudiciului cauzat prin încălcarea drepturilor nepatrimoniale nu poate fi cuantificat potrivit unor criterii matematice sau economice, astfel încât, în funcţie de împrejurările concrete ale speţei, instanţa acordă despăgubiri apte să constituie o indemnizaţie pentru satisfacţie echitabilă. În materia daunelor morale, principiul reparării integrale a prejudiciului nu poate avea decât un caracter aproximativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil a fi echivalate material.

Aşadar, scopul acordării daunelor morale este acela de a oferi o compensaţie persoanelor vătămate pentru pierderea suferită, fără a avea pretenţia însă ca despăgubirile morale să înlăture integral urmările faptei cauzatoare de prejudicii, acesta fiind motivul pentru care regulile de evaluare a cuantumului acestora este diferit de modalitatea de stabilire a daunelor materiale.

În cauză, prima instanţă a făcut o corectă apreciere a cuantumului lor, în raport de circumstanţele particulare relevate de probatoriul administrat în speţă.

În literatura de specialitate, dar şi în practica judecătorească, s-a reţinut constant că, în absenţa unor criterii legale pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a acestora, daunele morale sunt stabilite în raport cu consecinţele negative suferite de victima accidentului, importanţa valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea şi consecinţele traumei fizice şi psihice suferite ori în ce măsură a fost afectată situaţia familială, socială şi profesională.

Recurentul-pârât a contestat despăgubirile stabilite de instanţă pentru prejudiciul moral, invocând faptul că s-a raportat la situaţiile similare, conform procedurii de soluţionare pe cale amiabila a pretenţiilor pecuniare izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese.

Nu reprezintă o motivare contradictorie împrejurarea că instanţa de fond, deşi a constatat că pârâtul FGA s-a raportat la un criteriu obiectiv şi rezonabil, a considerat că, date fiind suferinţele psihice de durată survenite, se impune majorarea cuantumului daunelor morale.

Înalta Curte constată că în cauză nu poate fi identificat vreun motiv de nelegalitate a soluţiei de fond prin care s-a dispus plata unei despăgubiri în sumă de 50.000 RON daune morale, pentru prejudiciul moral suferit de reclamantă.

Astfel, s-a reţinut şi în raport şi de declaraţia testimonială administrată consecinţele negative suferite în plan psihic, importanţa valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care păgubitei i-a fost afectată situaţia familială, şi socială.

Instanţa trebuie să stabilească un anumit echilibru între prejudiciul moral suferit şi despăgubirile acordate, în măsură să permită celui prejudiciat anumite avantaje care să atenueze suferinţele morale, fără a se ajunge însă în situaţia îmbogăţirii fără just temei.

Principiul ce se degajă din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia daunelor morale (Hotărârea din 13 iulie 1995, pronunţată în Cauza Tolstoy Miloslovsky împotriva Regatului Unit al Marii Britanii) pe care instanţele naţionale sunt obligate să îl aplice, este acela al statuării în echitate asupra despăgubirii acordate victimei, în raport de circumstanţele particulare ale fiecărui caz în parte. De asemenea, conform aceleiaşi jurisprudenţe, despăgubirile acordate trebuie să păstreze un raport rezonabil de proporţionalitate cu dauna suferită, sens în care a fost consacrat principiul proporţionalităţii daunei cu despăgubirea acordată.

Suma de bani acordată cu titlu de daune morale nu trebuie să devină o sursă de îmbogăţire pentru victimă, dar nici să aibă numai un caracter pur simbolic, ci ea trebuie să reprezinte doar atât cât este necesar pentru a-i uşura ori compensa, în măsura posibilă, suferinţele pe care le-a îndurat sau eventual mai trebuie să le îndure.

Despăgubirea bănească pentru repararea unui prejudiciu nepatrimonial fiind, prin însăşi destinaţia ei – aceea de a uşura situaţia persoanei lezate, de a-i acorda o satisfacţie – o categorie juridică cu caracter special, ea trebuie să fie rezultatul unei analize atente a împrejurărilor concrete ale cauzei (intensitatea şi durata suferinţelor psihice încercate de persoana păgubită şi altele asemenea), deci a unor elemente obiective, care înlătură posibilitatea ca despăgubirea bănească acordată să constituie un mijloc imoral de îmbogăţire a victimei.

Având în vedere aceste criterii, Înalta Curte constată că prima instanţă în mod corect, ţinând seama în evaluarea gravităţii suferinţei produse de importanţa valorilor nepatrimoniale lezate, de intensitatea şi durata suferinţelor psihice încercate, a stabilit cuantumul daunelor morale.

În ceea ce priveşte recursul reclamantei, Înalta Curte, în cadrul motivului de casare prevăzut de pct. 8 al art. 488 din C. proc. civ., nu este îndreptăţită a reanaliza probatoriul administrat, decât în măsura în care o astfel de analiză se impune prin prisma aplicării greşite de către instanţa de fond a unor dispoziţii legale, cum ar fi regulile procedurale referitoare la modalitatea de administrare a probatoriilor sau la forţa probantă a unor asemenea mijloace administrate, aspecte care nu au fost invocate de către recurentă.

Este lipsită de suport şi afirmaţia recurentei -reclamante în sensul că prima instanţă nu a ţinut cont de practica judiciară în materie, întrucât acordarea daunelor morale în conformitate cu jurisprudenţa relevanţă în materia despăgubirilor morale implică şi o doză de aproximare, prin raportare la un complex de împrejurări, despăgubirile ce se plătesc trebuind, aşadar, să ţină seama de prejudiciul concret produs fiecărei persoane vătămate şi de principiul acoperirii integrale a acestuia, prin analizarea situaţiei specifice a acesteia, jurisprudenţa fiind una de speţă, precedentul judiciar neavând valoare de izvor de drept, pentru a fi aplicat.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. şi recursul declarat de recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 240 din 6 iulie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 14 iunie 2022.