Improper suspension of proceedings: Distinct discrimination claims lack prejudicial dependency under Art. 413(1)(1) CPC

Şedinţa publică din data de 22 iunie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Încheierea atacată

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din data de 9 aprilie 2021, a dispus, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., suspendarea judecăţii cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi Consiliul Superior al Magistraturii, până la soluţionarea definitivă a Dosarului nr. x/2020 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

2. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, prin două memorii distincte, reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate.

2.1. În motivarea recursului iniţial (primul memoriu), recurentul a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că încheierea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material privind suspendarea, respectiv a dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

Astfel, a arătat că obiectul judecăţii din Dosarul nr. x/2020 este diferit de obiectul din prezenta cauză, aşa încât soluţia pronunţată în acel dosar nu poate influenţa soluţia pe care instanţa trebuie să o dea în prezenta cauză. Dosarul nr. x/2020 vizează anularea Hotărârii CNCD nr. 264/25.03.2020, în timp ce prezentul dosar vizează anularea Hotărârii CNCD nr. 678/30.09.2020.

Potrivit recurentului dezlegarea prezentei cauze nu depinde, în tot sau în parte, de existenţa sau inexistenţa unui drept care să facă obiectul unei alte judecăţi.

Nici obiectul acestei cauze şi nici obiectul Dosarului nr. x/2020 nu vizează existenţa unui drept, ci vizează comiterea unor contravenţii prevăzute de O.G. nr. 137/2000, respectiv refacerea unor investigaţii, iar Consiliul Superior al Magistraturii, prin cererea formulată, a urmărit tergiversarea cauzei şi evitarea răspunderii pentru contravenţiile comise.

În prezentul dosar se pune problema anulării unei hotărâri a CNCD, existenţei unei contravenţii, precum şi refacerea unei investigaţii.

Contravenţia sesizată prin petiţia care face obiectul hotărârii CNCD nr. 264/2020 şi a dosarului nr. x/2020 şi respectiv constatarea acesteia de către CNCD nu are nicio înrâurire sau influenţă asupra contravenţiei sesizate prin petiţia care formează obiectul prezentului dosar.

În continuare, recurentul a invocat greşita aplicare a art. 413 alin. (1) pct. 1 şi art. 124 alin. (1) din C. proc. civ.

Astfel, a arătat că pentru a ne afla în premisa prevăzută de art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., invocată de pârât, ar trebui ca problema de drept care face obiectul Dosarului nr. x/2020 să reprezinte o chestiune prejudicială pentru obiectul prezentului dosar, respectiv ca în dosarul nr. x/2020 să se urmărească stabilirea existenţei uni drept, ceea ce nu este cazul, întrucât ambele dosare vizează încălcarea unor drepturi, şi nu existenţa acestora.

Natura juridică a instituţiei prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. nu poate fi decât una specific prejudicială, or, în prezenta cauză nu se poate discuta despre o chestiune prejudicială, ci eventual despre litigii distincte care se desfăşoară în faţa unor instanţe diferite, litigii care nu se intercondiţionează.

Recurentul a invocat, totodată, puterea de lucru judecat rezultată din Decizia nr. 6725/10.12.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, în ceea ce priveşte calificarea Hotărârii Plenului CSM nr. 1050/2017 ca fiind un act administrativ cu caracter normativ, care la art. 2 a introdus regula duratei maxime cumulate, şi faptul că pârâtul CSM a schimbat ordinea juridică a detaşărilor, schimbare care a generat practica discriminatorie.

În fine, recurentul a invocat încălcarea dreptului său de acces la justiţie, făcând trimitere la jurisprudenţa comunitară (cauza Koveşi contra României privind protecţia efectivă a statutului magistraţilor).

În concluzie, a apreciat că, în cauză, nu există niciun motiv întemeiat să se aştepte soluţia din Dosarul nr. x/2020, având în vedere că prezentul dosar are ca obiect nelegalitatea investigaţiei efectuate de pârâtul CNCD în dosarul nr. x/2020, format ca urmare petiţiei nr. 1307/2020, investigaţie care este în mod evident distinctă şi diferită de orice altă investigaţie.

2.2. În motivarea recursului formulat în cadrul răspunsului la întâmpinare (cel de-al doilea memoriu), recurentul a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., recurentul a invocat încălcarea regulilor de procedură prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 şi art. 124 alin. (1) din C. proc. civ., a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

În opinia recurentului, pentru a ne afla în situaţia reglementată de art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., ar trebui ca problema de drept, care face obiectul Dosarului nr. x/2020, să reprezinte o chestiune prejudicială pentru obiectul prezentului dosar, respectiv ca în dosarul menţionat să se urmărească stabilirea existenţei unui drept, ceea ce nu este cazul întrucât ambele dosare vizează constarea încălcării unor drepturi.

Referitor la motivul de casare întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., partea a reiterat argumentele expuse în cererea de recurs iniţială, în care a invocat acelaşi motiv de casare.

3. Apărările intimatului-pârât Consiliul Superior al Magistraturii

Prin întâmpinările formulate, atât la motivele iniţial, cât şi faţă de motivele noi invocate, intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea recursului şi menţinerea încheierii atacate, răspunzând punctual criticilor formulate.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurent şi în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Recurentul-reclamant A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu soluţionarea acţiunii având ca obiect anularea Hotărârii CNCD nr. 678/30.09.2020, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi Consiliul Superior al Magistraturii.

Prin încheierea de şedinţă din data de 9 aprilie 2021, Curtea de Apel Bucureşti a dispus, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., suspendarea judecăţii cauzei până la soluţionarea definitivă a Dosarului nr. x/2020 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Instanţa de control judiciar constată că soluţia Curţii de apel este nelegală, pentru motivele arătate în continuare.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură se reţine că acesta se referă fie la nesocotirea unei norme de drept material, fie la interpretarea ei eronată, în sensul că instanţa a dat o greşită interpretare a acesteia sau faptele au fost reţinute greşit în raport cu exigenţele textului de lege şi, de asemenea, prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale, aşa încât criticile formulate urmează să fie analizate din perspectiva motivului de casare întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Acest motiv de recurs include toate neregularităţile procedurale care atrag sancţiunea nulităţii, cu excepţia celor menţionate la punctele 1-4, precum şi nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

În doctrină s-a arătat, cu titlu de exemplu, că hotărârea poate fi casată pentru acest motiv atunci când se invocă: nesemnarea minutei de către judecători; nerespectarea principiului oralităţii, al publicităţii şedinţelor de judecată; încălcarea dreptului de apărare urmare a nelegalei citări a părţii pentru ultimul termen de judecată; efectuarea expertizei cu nesocotirea prevederilor art. 335 alin. (1) şi art. 338 C. proc. civ. încălcarea dreptului de apărare dacă instanţa a admis apelul şi s-a pronunţat şi asupra fondului, fără ca părţile să fi pus concluzii şi asupra fondului; încălcarea principiului contradictorialităţii şi al nemijlocirii prin pronunţarea soluţiei în baza unor dovezi care nu au fost administrate în cursul procesului şi nu au fost puse în dezbaterea părţilor; decăderea din administrarea unei probe cu nesocotirea prevederilor art. 254 din C. proc. civ. lipsa încheierii de dezbateri sau nesemnarea acesteia; respingerea cererii de recuzare dacă a fost cauzată o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii; aplicarea greşită a unor texte de lege.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs recurentul a apreciat că s-au încălcat regulile de procedură care atrag sancţiunea nulităţii prevăzută de prevederile legale invocate.

Încălcarea principiilor procesului civil este asimilată unor norme prevăzute sub sancţiunea nulităţii, pricinuindu-se astfel vătămarea reclamantului prin încălcarea unor drepturi.

În acest sens, se impune a fi menţionat unul dintre principiile fundamentale ale dreptului, respectiv rolul judecătorului în aflarea adevărului reglementat de art. 22 din C. proc. civ., potrivit căruia:

"(1) Judecătorul soluţionează litigiul conform normelor de drept aplicabile";

"(2)Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. În acest scop, cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicaţii, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum şi alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părţile se împotrivesc. (…)";

"(7) Ori de câte ori legea îi rezervă judecătorului puterea de apreciere sau îi cere să ţină seama de toate circumstanţele cauzei, judecătorul va ţine seama, între altele, de principiile generale ale dreptului, de cerinţele echităţii şi de buna-credinţă".

Respectarea acestor dispoziţii procedurale, cu valoare de principiu, se circumscrie obligaţiei instanţei de a garanta părţilor exerciţiul efectiv al dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 din C. proc. civ., art. 21 din Constituţia României şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că dreptul la un proces echitabil implică în sarcina instanţei obligaţia de a proceda la "un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi al elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa" (Cauza Albina împotriva României, Cauza Gheorghe împotriva României).

Instanţa de control judiciar reţine că, în cauză, contrar celor reţinute de prima instanţă, încheierea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a prevederile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., regulă de procedură a cărei nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Astfel, se constată că nu se impunea suspendarea judecăţii prezentei cauze până la soluţionarea definitivă a Dosarului nr. x/2020 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, apreciindu-se în mod greşit că soluţia pronunţată în acea cauză ar avea o înrâurire hotărâtoare, influenţând astfel soluţia ce urmează a fi dată în dosarul de faţă.

Dosarul nr. x/2020 vizează anularea Hotărârii CNCD nr. 264/25.03.2020, în timp ce prezentul dosar vizează anularea Hotărârii CNCD nr. 678/30.09.2020, fiind în discuţie nelegalitatea investigaţiei efectuate de pârâtul CNCD în dosarul nr. x/2020, format ca urmare a petiţiei nr. 1307/2020, prin care a sesizat comiterea de către pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a unor fapte de discriminare, solicitând constatarea şi sancţionarea practicii discriminatorii prin care i-a fost blocat accesul la o funcţie de formator în cadrul Şcolii Naţionale de Grefieri, investigaţie distinctă de orice altă investigaţie.

Aşa fiind, contrar raţionamentului primei instanţe, dezlegarea prezentei cauze nu depinde, în tot sau în parte, de existenţa sau inexistenţa unui drept care să facă obiectul unei alte judecăţi, aşa cum prevede art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Altfel spus, între cele două cauze nu există o dependenţă de natura celei prevăzute de dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., aşa încât aceste prevederi nu au incidenţă în raportul dedus judecăţii.

De altfel fel, potrivit art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., suspendarea judecăţii cauzei este facultativă, neconstituind o obligaţie pentru instanţă. În aceste condiţii, în care recurentul-reclamant s-a opus acestei măsuri, susţinând că nu sunt îndeplinite cerinţele acest text de lege în raport cu obiectul dedus judecăţii în fiecare dintre aceste dosare, se reţine că prima instanţă nu a cercetat toate circumstanţele cauzei, aplicând în mod greşit prevederile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., cu încălcarea principiului aflării adevărului reglementat de art. 22 din acelaşi Cod, şi dreptul părţii la un proces echitabil.

În concluzie, se constată că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., sens în care se impune casarea încheierii atacate şi trimiterea cauzei pentru continuarea judecăţii.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa încheierea atacată şi va trimite cauza pentru continuarea judecăţii aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamantul A. împotriva încheierii din data de 9 aprilie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2020.

Casează încheierea atacată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 22 iunie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.