Suspension of integrity finding quashed; criminal and administrative conflict-of-interest claims held distinct, case remanded.

Şedinţa publică din data de 22 iunie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Încheierea atacată

Curtea de Apel Oradea – secţia contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din data de 13 septembrie 2022, a dispus, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., suspendarea judecăţii cauzei, privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate‚ până la soluţionarea definitivă a Dosarului penal nr. x/2022

2. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Integritate, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă invocă aplicarea greşită a prevederilor art. 413 C. proc. civ., cât şi cele ale prevederilor art. 70, art. 71 şi art. 76 din Legea nr. 161/2003, art. 228 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ şi art. 301 din C. pen.

Se arată de către recurenta-pârâtă existenţa unei distincţii între conflictul de interese de natură administrativă, reglementat de Legea nr. 161/2003 şi săvârşirea infracţiunii de folosire a funcţiei pentru favorizarea unor persoane, prevăzută de art. 301 C. pen.

Astfel, chiar dacă, potrivit art. 19 din Legea nr. 176/2010, Inspecţia de Integritate sesizează organele de urmărire penală, aceasta nu presupune că activitatea de evaluare şi constatare să nu poată fi continuată sub imperiul reglementărilor privind conflictul de interese în materie administrativă.

Conflictul de interese de natură penală are o aplicare mult mai largă decât conflictul de interese administrativ.

Prin hotărârea judecătorească conflictul de interese administrativ este examinat prin raportare la normele administrative, urmând ca în situaţia unei sentinţe definitive să se aplice sancţiunile prevăzute în Legea nr. 176/2010.

Astfel, soluţia laturii penale nu are nicio incidenţă în ceea ce priveşte latura administrativă, în timp ce disp. art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 impun în sarcina primarilor şi viceprimarilor obligaţia de a-şi lua toate măsurile necesare pentru a nu încălca prevederile referitoare la conflictul de interese de natură administrativă.

Reglementările sus-menţionate se coroborează cu cele ale art. 288 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, care lărgesc sfera conflictului de interese şi definesc noţiunea de interes personal într-o anumită problemă, care nu vizează doar aspectele patrimoniale, lucru care conduce la concluzia că soluţia ce se va da în procesul penal nu are o înrâurire "hotărâtoare" asupra prezentei cauze.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analiza motivelor de casare

Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., instanţa poate suspenda judecata când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea dacă legea nu prevede altfel.

Din actele dosarului, respectiv din cuprinsul adresei nr. x/06.04.2022, reiese faptul că sesizarea trimisă de recurentul-pârât către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost înaintată spre competentă soluţionare Parchetului de pe lângă Judecătoria Salonta, fără să se facă menţiunea începerii urmăririi penale.

În acelaşi timp, Înalta Curte constată că legiuitorul a reglementat distinct conflictul de interese de natură administrativă şi infracţiunea de folosire a funcţiei pentru favorizarea unor persoane, iar sancţiunile sunt distincte.

În materie administrativă, conflictul de interese este definit de dispoziţiile art. 70 din Legea nr. 161/2003 şi se înţelege situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică, are un interes personal de natură patrimonială care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative.

Infracţiunea prevăzută de art. 301 C. pen., folosirea funcţiei pentru favorizarea unor persoane, presupune un pericol concret deoarece nu este suficient ca funcţionarul să îndeplinească un act, ci trebuie ca acel act să fi produs direct sau indirect un folos material/patrimonial pentru sune, pentru soţul său, pentru o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv, cum se arată în Deciziile Curţii Constituţionale nr. 34/2019 şi nr. 438/2019, astfel că se delimitează clar cele două fapte.

Prin urmare, de principiu, cele două proceduri sunt distincte şi numai prin pronunţarea unei hotărâri în materie penală, fie că este un act definitiv al procurorului sau o hotărâre a instanţei penale, se poate clarifica ipoteza unei înrâuriri asupra procesului derulat în faţa unei instanţe civile.

În cauza Lungu contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că nu este încălcat art. 6 din Convenţie în situaţia derulării unor proceduri paralele, contestaţie administrativ-fiscală şi o procedură penală.

Situaţia premisă este întrunită şi în prezenta cauză, în ipoteza pronunţării unei hotărâri în materie penală care a analizat aspecte ce se impun cu autoritate de lucru judecat instanţei civile, aspecte care în stadiul actual al ambelor proceduri nu pot fi cunoscute cu certitudine, instanţa civilă va ţine seama de acestea, în conformitate cu prevederile art. 28 alin. (1) din C. proc. pen.

La rândul său, în ipoteza pronunţării unei hotărâri definitive de către instanţa civilă, sunt aplicabile prevederile art. 28 alin. (2) di C. proc. pen., dar şi Hotărârea din cauza Lungu contra României, în vederea respectării dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din Convenţia Drepturilor Omului.

Faţă de acestea, în temeiul disp. art. 497 C. proc. civ., coroborat cu disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, urmează să se admită recursul declarat, să se dispună casarea încheierii şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.

În temeiul disp. art. 453 C. proc. civ., va fi obligat intimatul-reclamant la plata sumei de 100 RON către recurenta-pârâtă cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă de timbru).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate împotriva încheierii din data de 13 septembrie 2022 a Curţii de Apel Oradea – secţia contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2022.

Casează încheierea atacată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.

Obligă intimatul-reclamant la plata sumei de 100 RON către recurenta-pârâtă, reprezentând cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru).

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 22 iunie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.