Competent court for administrative actions by public entities: Exclusive jurisdiction at defendant's domicile under Law 554/2004

Şedinţa publică din data de 04 iunie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Municipiul Oradea prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei a solicitat pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună

- anularea Notei de Neconformitate nr. x/13.12.2019 comunicată reclamantului la data de 17.01.2020 (fax) şi implicit şi a obligaţiei de plată a corecţiei financiare în sumă de 58.000 RON (100% din valoarea contractului);

- anularea Deciziei nr. 108/28.02.2020 comunicată la data de 04.03.2020, număr de înregistrare x şi implicit şi a obligaţiei de plată a corecţiei financiare în sumă de 58.000 RON;

- obligarea pârâtului la restituirea către reclamant a sumei de 28.216,35 RON (5.950,00 RON + 11.077,35 RON + 11.189,00 RON - Cerere Rambursare nr. 6) deja reţinută de către pârât, respectiv plata către reclamant a sumei de 29.783,65 RON, reprezentând diferenţă dintre valoarea totală a corecţiei aplicate, respectiv ceea ce s-a reţinut deja (58.000 RON -28.216,35 RON), valori care pot suferi modificări pe parcursul judecăţii motiv pentru care solicită restituirea oricăror sume reţinute de către pârât în scopul achitării corecţiei financiare (58.000 RON), respectiv plata de către pârât a oricăror sume care nu au fost reţinute în contul achitării corecţiei financiare (58.000 RON);

- plata de despăgubiri către UAT Municipiul Oradea, în cuantumul dobânzii legale pentru corecţia financiară aplicată (58.000 RON) calculate de la scadenţa obligaţiilor de plată aflate în sarcina pârâtului, a cererilor de rambursare şi modificarea cuantumului corecţiei financiare şi reducerea sancţiunii la 25 % din valoarea contractului nr. x/12.02.2019 prin raportare la prevederile Hotărârii nr. 519/2014 Partea 1, pct. 1 şi 2.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 6027 din data de 17.11.2020, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.

A reţinut Tribunalul Bucureşti că având în vedere ansamblul dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011 se constată că în raportul de drept administrativ dedus judecăţii nu Municipiul Oradea are calitatea de autoritate publică în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea 554/2004, acesta fiind beneficiarul contractului de finanţare, ci Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei este organul de stat care acţionează în regim de putere publică, iar în virtutea competenţei legale, de gestionare a fondurilor europene a şi emis actele administrative care sunt contestate în prezenta cauză, Municipiul Oradea având în speţă calitatea de persoană vătămată.

Or, în raport de prevederile art. 10 alin. (3) din Legea 554/2004, în speţă nu autoritatea publică în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 are calitatea de reclamant, ci pe aceea de pârât, astfel că sunt incidente în cauză prevederile art. 10 alin. (3) teza I respectiv este competentă instanţa de la sediul reclamantei, întrucât potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. g) din O.U.G. nr. 66/2011, beneficiar poate fi atât o persoană de drept public cât şi o persoană de drept privat şi nu teza a II-a a art. 10 alin. (3) din legea nr. 554/2004.

2.2. Hotărârea Tribunalului Bihor – secţia contencios administrativ şi fiscal

Prin Sentinţa 261 din 22 martie 2021, Tribunalul Bihor, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive a Tribunalului Bihor, în soluţionarea prezentei acţiuni, invocată de instanţă din oficiu.

A declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul Municipiul Oradea – prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei (MLPDA), în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

A constatat ivit un conflict negativ de competenţă între Tribunalul Bihor şi Tribunalul Bucureşti.

A dispus suspendarea judecării cauzei şi a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea pronunţării asupra conflictului negativ de competenţă.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe îl constituie problema instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reţine că cererea dedusă judecăţii are ca obiect anularea unor acte administrative emise de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice – Direcţia Generală Programul Operaţional Regional, prin care au fost constate nereguli şi stabilite corecţii financiare în sarcina reclamantului în materia accesării de fonduri europene.

Temeiul de drept al acţiunii îl reprezintă, în principal, dispoziţiile O.G. nr. 66/2011, în baza cărora s-a născut raportul de drept administrativ dedus judecăţii.

Reclamantul are calitate de persoană juridică de drept public, potrivit dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale.

În condiţiile în care, din punct de vedere procedural, O.G. nr. 66/2011 face trimitere la dispoziţiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, se constată că sub aspectul competenţei teritoriale sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018 (intrată în vigoare la data de 30 iulie 2018, anterior sesizării instanţei – 16 aprilie 2020), care prevăd expres că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său iar "reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului".

Prin teza a II-a a alin. (3) precitat, se stabileşte competenţa teritorială exclusivă în raport de calitatea reclamantului, cu condiţia ca acesta să facă parte din categoria autorităţilor publice, a instituţiilor publice sau a celor asimilate acestora, într-o atare ipoteză, urmând a se adresa exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.

Rezultă că textul mai sus evocat, prin termenii imperativi pe care îi întrebuinţează a instituit situaţii noi de competenţă teritorială exclusivă care, derogând de la normele de competenţă de drept comun, sunt de strictă interpretare astfel încât părţile nu au posibilitatea de a stabili competenţa altor instanţe decât cele expres indicate de legiuitor .

Astfel, sub aspectul competenţei teritoriale, sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 554/2004, întrucât competenţa stabilită de acest text de lege este una teritorială exclusivă, ceea ce înseamnă că reclamanta trebuie să se adreseze instanţei de la sediul pârâtului, neavând un drept de opţiune între mai multe instanţe.

Prin urmare, în raport cu data înregistrării cererii de chemare în judecată (data de 16.08.2020), ţinând cont de aplicarea în timp a noii reglementări şi de faptul că autoritatea publică pârâtă are sediul în Bucureşti, în cauză sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, intrată în vigoare la data de 02.08.2018, instanţa competentă teritorial fiind Tribunalul Bucureşti, secţia a-II-a de contencios administrativ si fiscal.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a-II-a de contencios administrativ si fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Municipiul Oradea şi pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 04 iunie 2021.