Negative conflict of jurisdiction: administrative litigation of Government's legislative non-compliance regarding pension point value rather than labor social security dispute

Şedinţa publică din data de 04 iunie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj – secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2020, reclamanta A. a chemat în judecată pârâtul Guvernul României, pentru nerespectarea Legii nr. 127/2019, art. 86.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale

Prin sentinţa nr. 136 din 19 ianuarie 2021, Tribunalul Dolj a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu de instanţă.

A declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

A reţinut Tribunalul Dolj că pretenţiile reclamantei, oricare ar fi ele, nu pot excede atribuţiilor şi competenţelor legale ale acestei autorităţi, astfel încât eventuala vătămare a drepturilor sale subiective şi existenţa unei răspunderi administrativ-patrimoniale nu poate fi analizată şi stabilită decât de instanţele specializate de contencios administrativ.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Craiova– secţia contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa nr. 55 din 26 februarie 2021, Curtea de Apel Craiova a admis excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

A declinat competenţa de soluţionare a cauzei, privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, având ca obiect obligaţia de a face, în favoarea Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă.

A dispus suspendarea judecării cauzei şi înaintarea dosarului la ÎCCJ, secţia CAF, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

A reţinut, în esenţă, Curtea de Apel Craiova că, în fapt, reclamanta solicită aplicarea dispoziţiilor art. 86 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 127/2019 dispoziţii legale care consfinţesc valoarea punctului de pensie de 1775 RON începând cu 01.09.2020. Ulterior aceste dispoziţii legale au fost modificate în sensul că valoarea punctului de pensie a scăzut la 1442 RON, ceea ce a însemnat o creştere a pensiei cu doar 14% în loc de 40%, aşa cum fusese iniţial legiferat. În speţă, ne aflăm în faţa unei cereri de chemare în judecată ce are ca temei şi scop ocrotirea unui drept social prin obligarea pârâtei la aplicarea unei dispoziţii legale în materie de asigurări sociale.

Conform dispoziţiilor art. 95 C. proc. civ. şi art. 266 şi următoarele din Codul Muncii Tribunalul are plenitudine de competenţă în judecarea pe fond a cererilor în materia litigiilor de muncă şi asigurări sociale.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reţine că demersul judiciar al reclamantei, în calitate de pensionară, vizează obligarea pârâtului Guvernul României la aplicarea dispoziţiilor art. 86 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 127/2019 dispoziţii legale care consfinţesc valoarea punctului de pensie de 1775 RON, începând cu 01.09.2020, dispoziţii ulterior modificate, în sensul că valoarea punctului de pensie a scăzut la 1442 RON, ceea ce a determinat o creştere a pensiei cu 14% şi nu cu 40% cum se prevăzuse iniţial.

Chestiunea care trebuie dezlegată în speţă şi care a generat conflictul negativ de competenţă constă în a stabili dacă raportul juridic litigios s-a născut pe tărâmul asigurărilor sociale sau pe cel al contenciosului administrativ.

Din conţinutul cererii de chemare în judecată rezultă că reclamanta nu înţelege să conteste actul de stabilire a cuantumului pensiei emis de Casa Teritorială de Pensii, în temeiul legii. Nemulţumirea reclamantei constă în faptul că Guvernul României, în calitate de autoritate a puterii executive nu a aplicat în mod corespunzător o lege, situaţie care a condus la o majorare a pensiei mult mai mică decât cea propusă prin soluţia legislativă, fără însă a fi invocată culpa instituţiei publice competentă să stabilească în favoarea reclamantei pensia cuvenită acesteia.

Prin urmare, în speţă, nu putem vorbi despre existenţa unor raporturi obligaţionale de asigurări sociale născute între reclamantă şi Guvernul României, demersul acesteia având o conotaţie adiacentă protejării unui interes general, public, despre care pretinde că a fost nesocotit de Guvernul României prin neexecutarea corespunzătoare a legii.

În acest context, nu se poate reţine în speţă existenţa unui conflict de asigurări sociale rezultat din Legea nr. 127/2019 privind sistemul de pensii publice, în sensul greşitei aplicări a acesteia de către autoritatea competentă să stabilească cuantumul pensiei cuvenite reclamantei.

Excluzând ipoteza existenţei unui conflict de asigurări sociale, Înalta Curte reţine că în speţă, reclamanta invocă vătămarea sa într-un drept recunoscut de lege prin atitudinea nelegală a unei autorităţi publice constituită la nivel central, exprimată prin neexecutarea corespunzătoare a legii şi modificarea acesteia în sensul diminuării cuantumului majorării punctului de pensie propus de legiuitor.

În acest context, litigiul nu poate fi plasat decât în sfera contenciosului administrativ reglementat de Legea nr. 554/2004, pretenţiile reclamantei putând fi încadrate în ipoteza art. 1 din legea menţionată potrivit căruia: "orice, persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată".

Prin urmare, fiind vorba de un litigiu privind un raport juridic obligaţional născut în regim de putere publică, prin pretinsa nerespectare a legii de către autoritatea executivă competentă să organizeze punerea acesteia în executare, sunt aplicabile regulile de competenţă stabilite de art. 10 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2020 Instanţa competentă:,,(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de Iei se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ si fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

În raport de calitatea de autoritate publică centrală a pârâtului Guvernul României, precum şi de obiectul demersului judiciar iniţiat de reclamantă, Înalta Curte constată că în cauză, competenţa materială de soluţionare revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel în raza căreia îşi are domiciliul reclamanta (art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004), respectiv Curtea de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. şi pârâtul Guvernul României, în favoarea Curţii de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 04 iunie 2021.