Negative jurisdiction conflict resolved: Court of Appeal Iași has exclusive first-instance competence over mandatory administrative act claim.

Şedinţa publică din data de 04 iunie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 29.01.2020 sub nr. x/2020 reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României şi Ministerul Justiţiei, cerere de chemare în judecată, solicitând ca pe baza probelor administrate să se dispună obligarea pârâtei competente să transmită Casei Naţionale de Pensii Bucureşti adeverinţa de actualizare a pensiei de serviciu pentru anul 2019 şi adeverinţa de actualizare a pensiei de serviciu, conform circularelor nr. 17/28038 şi nr. 9/035/17.05.2018 emise de pârâta Ministerul Justiţiei.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Iaşi, secţia I civilă

Prin sentinţa civilă nr. 1523 din data de 26.10.2020, Tribunalul Iaşi – secţia I Civilă a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Iaşi, invocată prin întâmpinare de către pârâtul Ministerul Justiţiei şi a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut că reclamanta A. a solicitat obligarea pârâţilor Ministerul Justiţiei şi Curtea de Conturi la eliberarea unei adeverinţe de actualizare a pensiei de serviciu pentru anul 2019.

Reclamanta nu este salariata nici unuia dintre aceşti doi pârâţi, având calitatea de pensionar.

Făcând trimitere la prevederile art. 10 alin. (1) - (11) din Legea nr. 554/2020 Tribunalul Iaşi a reţinut ca obiectul cererii deduse judecăţii este o obligaţie de a face în materie contencioasă, şi nu recalculare pensie. Ministerul Justiţiei este o autoritate publică centrală, motiv pentru care competenţa aparţine Curţii de Apel Iaşi (având în vedere că domiciliul reclamantei este pe raza teritorială a acestei curţi de apel). 2.2. Hotărârea Curţii de Apel Iaşi – secţia contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa nr. 47 din 17 martie 2021, Curtea de Apel Iaşi – secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Iaşi, excepţie invocată din oficiu de instanţă.

A declinat în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia I civilă (complet specializat în soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurări sociale) competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Conturi a României şi Ministerul Justiţiei.

În baza art. 133 pct. 2 C. proc. civ. a constatat invit conflictul negativ de competenţă.

În baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ. a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

A reţinut Curtea de Apel Iaşi că, având în vedere că finalitatea urmărită de reclamantă prin prezentul demers este acela de a obţine actualizarea pensiei sale de serviciu in acord cu procedura reglementata de dispoziţiile art. 85 alin. (2) din legea nr. 303/2004 si art. 18 din H.G. nr. 1275/2005, ţinând cont si de prevederile art. 153 lit. l) coroborate cu cele ale art. 156 din legea nr. 263/2010 Curtea retine ca revine Tribunalului Iaşi, secţia I civilă (complet specializat în soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurări sociale) competenta de a soluţiona în prima instanţa acţiunea de fata.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reţine că demersul judiciar al reclamantei – magistrat pensionar -vizează obligarea pârâtei competente să transmită Casei Naţionale de Pensii adeverinţa de actualizare a pensiei de serviciu pentru anul 2019 şi adeverinţa de actualizare a pensiei de serviciu, conform circularelor nr. 17/28038/6.06.2018 şi nr. 9/7035/17.05.2018 emise de pârâta Ministerul Justiţiei.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că cele două instituţii pârâte au refuzat să emită adeverinţa solicitată, declinându-şi reciproc responsabilitatea întocmirii unei astfel de adeverinţe necesară actualizării pensiei de serviciu.

În acest context, Înalta Curte reţine că raportul juridic litigios nu constă în nemulţumirea reclamantei faţă de cuantumul pensiei de serviciu, deja stabilită prin Decizia Casei Naţionale de Pensii Bucureşti încă din anul 2001 şi actualizată prin Decizia nr. 215014 din 8 ianuarie 2019, pentru a fi în prezenţa unui litigiu de asigurări sociale.

Scopul urmărit de reclamantă este să obţină în final o nouă decizie de actualizare a pensiei de servicii, iar pentru aceasta trebuie urmată procedura prevăzută de art. 85 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 304/2004 explicitată prin art. 18 din H.G. nr. 1.275 din 18 octombrie 2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată şi ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, referitoare la pensiile de serviciu şi la acordarea indemnizaţiilor pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani: (1) În aplicarea prevederilor art. 85 alin. (2) şi (3) din lege privind actualizarea anuală a pensiei de serviciu, se stabileşte următoarea procedură: a) Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale transmite Consiliului Superior al Magistraturii, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Departamentului Naţional Anticorupţie şi Ministerului Justiţiei listele cu titularii pensiilor de serviciu aflaţi în plată în luna decembrie a fiecărui an; b) instituţiile publice prevăzute la lit. a) transmit adeverinţele nominale, întocmite conform anexelor nr. 4 - 6 la prezentele norme metodologice, cu datele necesare actualizării pensiilor de serviciu, Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, care le comunică caselor teritoriale de pensii în vederea punerii în aplicare. (2) Actualizarea pensiei de serviciu se face la începutul fiecărui an, în raport cu media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni de judecătorii şi procurorii în activitate.

Aşadar, prezentul litigiu vizează o etapă anterioară emiterii de către Casa Naţională de Pensii Bucureşti a deciziei de actualizare a pensiei de serviciu, etapă în care, instituţia care are calitatea de ordonator principal de credite în raport de calitatea de magistrat pensionar a reclamantei şi de instanţa în care şi-a desfăşurat activitatea de magistrat, este competentă să emită adeverinţa necesară actualizării pensiei de serviciu.

Or, având în vedere că reclamanta nu se mai află în raport de serviciu cu instituţia angajatoare, fiind pensionată încă din anul 2001, cererea acesteia de emitere a adeverinţei cu media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni de judecătorii şi procurorii în activitate, excedează sferei dreptului muncii.

În acest context, pretenţiile deduse judecăţii reclamă existenţa unui refuz nejustificat exprimat de autorităţile publice pârâte, în sensul imposibilităţii acestora de a emite adeverinţa solicitată de reclamantă, cu consecinţa vătămării unui drept recunoscut de lege, ceea ce conduce la aplicarea unui regim juridic de drept administrativ reglementat de Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, fiind vorba de un litigiu privind un raport juridic obligaţional născut în regim de putere publică, prin exprimarea unui refuz, considerat nejustificat, de emitere a unui act juridic (act administrativ asimilat, potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Lega nr. 554/2004) sunt aplicabile regulile de competenţă stabilite de art. 10 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2020 Instanţa competentă:,,(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de Iei se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ si fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

În raport de calitatea de autorităţi publice constituite la nivel central a celor două instituţii pârâte, precum şi de obiectul demersului judiciar de contestare a unui refuz nejustificat şi de obligare la emiterea unui act necesar actualizării pensiei de serviciu, Înalta Curte constată că în cauză, competenţa materială de soluţionare revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel în raza căreia îşi are domiciliul reclamanta (art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004), respectiv Curtea de Apel Iaşi – secţia contencios administrativ şi fiscal.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Iaşi – secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. şi pârâţii Curtea de Conturi a României şi Ministerul Justiţiei, în favoarea Curţii de Apel Iaşi – secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 04 iunie 2021.