Negative jurisdictional conflict on work permit refusal assigned to Timișoara Court of Appeal under special competence rule.

Şedinţa publică din data de 20 iunie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Timişoara, sub nr. x/2023 la data de 24.02.2023, reclamanta A. S.R.L, contestată, în contradictoriu cu pârâtul M.A.I. - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia Migraţie - Biroul pentru Imigrări Caraş-Severin, refuzul pârâtei I.G.I. Caraş-Severin nr. x/BICS/OCA din 11.01.2023 privind eliberarea avizului de angajare solicitat de către societate pentru dl. B., posesor al paşaportului nr. x, valabil până la data de 01.04.2028, emis de autorităţile din Nepal, al permisului unic de şedere valabil pana la data de 07.07.2023, solicitând anularea actului emis de către pârât şi obligarea pârâtului de a emite un nou act privind soluţionarea favorabilă a cererii de acordare a avizului de angajare pentru cetăţeanul străin, raportat la înscrisurile în probaţiune depuse la dosarul cauzei.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 230 din data de 26.04.2023 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara– secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei privind acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul M.A.I. - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia Migraţie - Biroul pentru Imigrări Caraş-Severin, în favoarea Tribunalului Timiş, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, s-a considerat că dispoziţiile art. 28 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2014, care instituie competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea curţii de apel printr-o ordonanţă de guvern, nu pot înlătura dispoziţiile legii organice, respectiv ale Legii contenciosului administrativ, care la art. 10 stabilesc competenta după rangul autorităţii, "dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 471PI din 19.05.2023 pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Timiş.

S-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul M.A.I. – Inspectoratul General Pentru Imigrări – Direcţia Migraţie - Biroul Pentru Imigrări Caraş-Severin, în favoarea Curţii de Apel Timişoara – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă.

A fost dispusă suspendarea judecăţii cauzei şi înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal în vederea soluţionării conflictului.

Pentru a pronunţa această soluţie, s-a reţinut că la data de 15.02.2013 a intrat în vigoare Noul C. proc. civ., aprobat prin Legea nr. 134/2010. În acord cu prevederile art. 83 lit. k) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial nr. 365 din 30 mai 2012, "La data intrării în vigoare a C. proc. civ. se abrogă: k) orice alte dispoziţii contrare, chiar dacă sunt cuprinse în legi speciale", astfel că rămâne fără efect sintagma "lege organică" din Legea nr. 554/2004, câtă vreme există o lege specială care nu este contrară Legii de punere în aplicare, şi care stabileşte competenţa în favoarea curţii de apel.

Totodată s-a reţinut că dispoziţiile dintr-o ordonanţă se bucură de prezumţia de constituţionalitate, iar în lipsa constatării de către Curtea Constituţională, potrivit competenţelor care îi revin, a neconstituţionalităţii prevederilor art. 28 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2014, aprobată prin Legea nr. 14/2016, aceste dispoziţii nu pot fi lipsite de efecte juridice.

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Curtea de Apel Timişoara – secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competentă modul diferit în care instanţele aflate în conflict au constatat incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 28 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2014, aprobată prin Legea nr. 14/2016, respectiv, a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin cererea introductivă, reclamanta A. S.R.L. a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia Migraţie - Biroul Pentru Imigrări Caraş-Severin, contestaţie împotriva refuzului nr. x/BICS/OCA din 11.01.2023 pentru angajarea terţului B..

Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 28 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2014, aprobată prin Legea nr. 14/2016 "(5) Refuzul eliberării avizului de angajare/detaşare poate fi contestat la curtea de apel în a cărei rază de competenţă se află formaţiunea teritorială care a dispus această măsură, în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare".

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ: "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Înalta Curte constată că prin Ordonanţa Guvernului nr. 25/2014, aprobată prin Legea nr. 14/2016, s-a instituit o competenţă materială exclusivă, stabilind că revine curţii de apel competenţa de soluţionare în cauzele având ca obiect refuzul pârâtului Inspectoratul General pentru Imigrări de a elibera avizul de angajare.

Se reţine că atunci când se instituie, prin norme speciale, unele derogări de la normele comune (generale) în materie de competenţă, stabilind că judecata anumitor categorii de procese sau cereri aparţine altor instanţe decât cele la care se referă normele de drept comun cuprinse în Legea contenciosului administrativ, respectivele norme speciale, în considerarea caracterului lor de norme de excepţie, se vor aplica în mod prioritar, ca formă de manifestare a regulii specialia generalibus derogant (legea specială derogă de la cea generală).

Întrucât prevederile art. 28 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2014, aprobată prin Legea nr. 14/2016, au caracter de normă specială în materie de competenţă, acestea beneficiază de preeminenţă în aplicare, în raport de norma de drept comun, respectiv dispoziţiile art. 10 din Legea contenciosului administrativ care stabilesc competenţa după rangul autorităţii pârâte.

În ceea ce priveşte raportul lege organică (Legea nr. 554/2004), respectiv ordonanţă de guvern (O.G. nr. 25/2014), Înalta Curte reţine că "ordonanţele Guvernului aprobate de Parlament prin lege, în conformitate cu prevederile art. 115 alin. (7) din Constituţie, încetează să mai fie acte normative de sine stătătoare şi devin, ca efect al aprobării de către autoritatea legiuitoare, acte normative cu caracter de lege" (Decizia Curţii Constituţionale nr. 95/2006)".

Totodată, instanţei de contencios administrativ nu-i este permis să înlăture de la aplicare o normă de competenţă, chiar stabilită printr-o ordonanţă de guvern, pe motivul încălcării de către Guvern a domeniului de reglementare, acest atribut aparţinând doar Curţii Constituţionale, care, însă, nu s-a pronunţat în speţă.

Prin urmare, în considerarea caracterului de normă specială a O.G. nr. 25/2014, Înalta Curte constată că instanţa competentă din punct de vedere material să soluţioneze prezenta cauză, în fond, este curtea de apel.

Pentru aceste considerente, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul MAI – Inspectoratul General pentru Imigrări – Direcţia Migrări – Biroul pentru Imigrări Caraş-Severin în favoarea Curţii de Apel Timişoara – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 20 iunie 2023.