Surrendered suspension of competition fine: procedural nullity from ignoring plaintiff’s statutory basis for indefinite duration

Şedinţa publică din data de 20 iunie 2023

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a solicitat suspendarea executării Deciziei nr. 99/14.12.2021 emisă de Consiliul Concurenţei până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii în contencios administrativ, având ca obiect anularea acestei decizii, ce face obiectul dosarului nr. x/2022 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a-VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1155 din data de 22 iunie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal s-a admis cererea de suspendare formulată de către reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenţei.

S-a suspendat executarea deciziei Consiliului Concurenţei nr. 99/2021 până la pronunţarea instanţei de fond.

A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei 2944,06 RON onorariu de avocat şi 50 RON taxă judiciară de timbru.

Reclamanta a formulat cerere de îndreptare a erorii materiale strecurate în cuprinsul sentinţei, în sensul de a se consemna măsura suspendării până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii în anulare care face obiectul dosarului nr. x/2022

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 19.10.2022 s-a respins cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de petenta reclamantă A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenţei, ca nefondată.

3. Căile de atac exercitate în cauză

3.1. Recurentul – pârât Consiliul Concurenţei a formulat recurs împotriva sentinţei nr. 1155 din data de 22 iunie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei şi respingerea cererii de suspendare.

În esenţă, întemeiat pe cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., s-a invocat nelegalitatea sentinţei faţă de greşita aplicare a dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2005 cu privire la condiţiile cazului bine justificat şi a pagubei iminente.

Totodată, s-a arătat că hotărârea nu respectă cerinţele de motivare prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

3.2. Recurenta – reclamantă A. S.R.L. a formulat recurs împotriva încheierii din Camera de Consiliu data de 19 octombrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii şi admiterea cererii de îndreptare a erorii materiale strecurate în sentinţa nr. 1155 din data de 22 iunie 2022.

S-a arătat că temeiul cererii de suspendare l-a constituit dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, iar potrivit textului de lege, măsura suspendării se dispune până la soluţionarea definitivă a cauzei.

S-a considerat că menţiunea din dispozitivul sentinţei în sensul suspendării deciziei emise de pârât până la pronunţarea cauzei pe fond reprezintă rezultatul unei erori materiale, potrivit art. 445 din C. proc. civ.

3.3. Recurenta – reclamantă A. S.R.L. a formulat recurs incident împotriva sentinţei nr. 1155 din data de 22 iunie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, solicitând admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii, exclusiv în ceea ce priveşte soluţia de admitere a cererii de suspendare a executării deciziei Consiliului Concurenţei nr. 99/2021 până la soluţionarea definitivă a cauzei.

În drept s-au invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., instanţa încălcând norme de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, respectiv dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, s-a arătat că temeiul de drept al cererii a fost reprezentat de art. 15 coroborat cu art. 14 din Legea nr. 554/2204, iar durata efectelor reprezintă una dintre principalele diferenţe între cele două temeiuri ale măsurii suspendării.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Recurenta – reclamantă A. S.R.L. a depus întâmpinare prin care a solicitat, în principal, să se constate nulitatea recursului declarat de recurentul – pârât Consiliul Concurenţei pentru neîncadrarea motivelor în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., iar, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat, soluţia primei instanţe reprezentând rezultatul unei corecte aplicări a prevederilor art. 15, raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004.

4.2. Recurentul – pârât Consiliul Concurenţei a depus întâmpinare la recursul principal formulat de reclamantă împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale, invocând tardivitatea recursului şi lipsa de interes a acestuia.

În ceea ce priveşte tardivitatea, prin raportare la criticile formulate, s-a arătat că partea avea deschisă calea recursului principal, iar nu a recursului la încheierea de îndreptare a erorii materiale.

Referitor la excepţia lipsei de interes, au fost invocate dispoziţiile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 care prevăd că, în ipoteza admiterii acţiunii la fond, măsura suspendării, dispusă în condiţiile art. 14, se prelungeşte de drept până la soluţionarea definitivă a cauzei,

Pe fond, s-a invocat netemeinicia motivelor de recurs, apreciind că în mod corect instanţa a constatat că temeiul acţiunii îl reprezintă prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

4.3. Recurentul – pârât Consiliul Concurenţei a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului incident, ca inadmisibil, în raport de dispoziţiile art. 460 din C. proc. civ., care reglementează unicitatea căilor de atac, în fapt, reclamanta criticând pe calea ambelor recursuri una şi aceeaşi soluţie, respectiv suspendarea executării deciziei nr. 99/2021 până la pronunţarea cauzei în fond.

Totodată, s-a invocat şi excepţia lipsei de interes a recursului incident, prin raportare la dispoziţiile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, iar pe fond, în subsidiar, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

4.4. Prin răspunsul la întâmpinare pârâta a solicitat respingerea excepţiei nulităţii recursului principal, acesta fiind întemeiat pe cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

5. Soluţia instanţei de recurs

5.1. Recursurile formulate împotriva sentinţei civile nr. 1155 din data de 22 iunie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal

5.1.1 Cu privire la recursul incident formulat de recurenta - reclamantă, Înalta Curte urmează a respinge, în prealabil, excepţia inadmisibilităţii, văzând că dispoziţiile art. 472 alin. (1) raportat la art. 491 din C. proc. civ. prevăd posibilitatea intimatului de a formula recurs incident odată cu întâmpinarea, după formularea recursului principal.

Aceste dispoziţii au făcut obiectul pronunţării Deciziei nr. 14/2020 privind soluţionarea unui recurs în interesul legii prin care s-a statuat că: "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 472 şi art. 491 din C. proc. civ., apelul sau recursul incident nu poate fi limitat la obiectul apelului sau recursului principal, ci poate viza orice alte soluţii cuprinse în dispozitivul hotărârii atacate şi/sau considerentele acesteia".

Observă, astfel, Înalta Curte că partea a recurs la o cale de atac permisă de dispoziţiile legale, fiind vorba despre două recursuri, unul întemeiat pe dispoziţiile art. 491 din C. proc. civ., iar celălalt formulat potrivit dispoziţiilor art. 446 din C. proc. civ., în timp ce dispoziţiile art. 460 din C. proc. civ., invocate în susţinerea excepţiei, interzic exercitarea aceleiaşi căi de atac de mai multe ori.

5.1.2. Analizând sentinţa civilă nr. 1155 din data de 22 iunie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal prin prisma motivelor de recurs invocate de pârâtul Consiliul Concurenţei, pe calea recursului principal, şi a motivelor invocate de reclamanta A. S.R.L., pe calea recursului incident, Înalta Curte constată incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.:

Cazul de casare prevăzut de art. 488 alin 1 pct. 5 din C. proc. civ. vizează neregularităţi de ordin procedural şi care sunt sancţionate cu nulitatea de art. 174 din C. proc. civ.

În speţă, reclamanta a solicitat suspendarea executării Deciziei Consiliului Concurenţei (nr. 99/2021 până la soluţionarea acţiunii în anulare.

În fapt, prin Decizia C. civ. nr. 99/14.12.2021 reclamanta a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 222.352,96 RON, pentru că s-a constatat că împreună cu alte 6 societăţi ar fi constituit asocieri în vederea participării cu ofertă comună la 12 proceduri de achiziţie publică organizate de Complexul Energetic Oltenia S.A. şi de Centrala Electrică de Termoficare Govora S.A. în perioada aprilie 2017- februarie 2019.

Temeiul de drept al cererii de suspendare, astfel cum este acesta indicat în cererea de chemare în judecată (dosarul curţii de apel) îl reprezintă art. 15 şi 14 din Legea contenciosului administrativ.

Înalta Curte reţine că, în ceea ce priveşte cererea de suspendare întemeiată pe dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, cu privire la condiţiile suspendării actului administrativ legiuitorul face trimitere la dispoziţiile art. 14 ale aceleiaşi legi, motiv pentru care acestea sunt invocate în cuprinsul cererii de chemare în judecată. Însă, instanţa reţine că, din puncte de vedere al efectelor, suspendarea dispusă în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 durează până la soluţionarea fondului cauzei în primă instanţă, în timp ce suspendarea dispusă în temeiul art. 15 durează până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.

Temeiul cererii de chemare în judecată rezultă din chiar pretenţia reclamantei, solicitarea de suspendare a actului administrativ reprezentat de decizia Consiliului Concurenţei nr. 99/14.12.2021, fiind cerută până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii în contencios administrativ având ca obiect anularea actului administrativ atacat, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII – a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2020.

Dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004 prevăd posibilitatea solicitării suspendării actului administrativ şi ulterior atacării acestuia în instanţă, odată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune separată.

În soluţionarea cererii de suspendare instanţa de fond a reţinut că cererea de suspendare este întemeiată pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, analizând cererea de chemare în judecată exclusiv prin prisma acestor dispoziţii, fără a avea în vedere distincţia mai sus arătată cu privire la efectele unei astfel de măsuri în raport de acţiunea în anulare.

Apreciază Înalta Curte că, în mod greşit, s-a procedat la soluţionarea în primă instanţă a acţiunii, cu nerespectarea dispoziţiilor art. 9, art. 13, art. 22 alin. (5) şi (6) din C. proc. civ., respectiv a drepturilor procesuale ale reclamantei, constând în dreptul la apărare şi la un proces echitabil, precum şi a principiului disponibilităţii, întrucât nu există o analiză a pretenţiei deduse judecăţii prin prisma temeiului propriu zis al cererii de suspendare, având loc astfel o vătămare gravă a drepturilor procesuale ale părţii.

Neregula de ordin procedural, constând în pronunţarea asupra a altceva decât s-a cerut, nu poate fi înlăturată decât prin casarea hotărârii de fond şi reluarea judecăţii în faţa aceleiaşi instanţe.

5.1.3. Constatând existenţa unei vătămări sancţionate cu nulitatea absolută, Înalta Curte va respinge ca neîntemeiată excepţia lipsei de interes a recursului incident. De asemenea, în ceea ce priveşte motivarea excepţiei, se constată că pârâta invocă lipsa de interes prin prisma dispoziţiilor art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, care nu au relevanţă în speţă, în condiţiile în care în dosarul nr. x/2022 având ca obiect acţiunea în anulare, nu s-a pronunţat încă o soluţie, cu atât mai mult o soluţie de anulare a actului administrativ.

5.2. Recursul formulat împotriva încheierii din data de 19 octombrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

5.2.1. Verificând actele dosarului, în raport de excepţia invocată de pârât privind tardivitatea recursului declarat de reclamantă împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de îndreptare a erorii materiale, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată, recursul fiind formulat în termenul prevăzut de 446 din C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în raport de data comunicării încheierii (20.01.2023) şi data formulării căii de atac (2.02.2023).

5.2.2. În ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes a recursului formulat de reclamantă împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale, pentru aceleaşi argumente arătate la pct. 5.1.3 din prezenta hotărâre, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, în raport de invocarea dispoziţiilor art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, care nu prezintă relevanţă în speţa dedusă judecăţii.

5.2.3. Recursul reclamantei vizează presupusa eroare materială a curţii de apel de a menţiona în sentinţa atacată faptul că efectele suspendării durează până la pronunţarea definitivă a dosarului având ca obiect acţiunea în anulare.

Înalta Curte reţine că art. 500 din C. proc. civ. prevede că hotărârea casată nu are nicio putere, astfel că, urmare a soluţiei casării sentinţei şi trimiterii cauzei aceleiaşi instanţe în vederea rejudecării cererii de chemare în judecată, recursul formulat împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de îndreptare a erorii materiale, a rămas fără obiect, în condiţiile art. 32 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ., care reglementează una din condiţiile necesare pentru existenţa dreptului la acţiune ca fiind cea privind formularea unei pretenţii şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării cauzei.

5.3. În raport de soluţia de casare cu trimitere spre rejudecare şi de motivul care a determinat-o, Înalta Curte constată că nu se mai impune analizarea celorlalte motive de recurs privind analiza pe fond a condiţiilor prevăzute de art. 15 raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004, care vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, constatându-se incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recursurile formulate împotriva sentinţei urmează a fi admise, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 497 C. proc. civ., dispunându-se casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, pe cale de consecinţă urmând a fi respins recursul formulat împotriva încheierii de respingere a cererii de îndreptare a erorii materiale, ca rămas fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia tardivităţii şi excepţia lipsei de interes a recursului formulat de recurenta – reclamantă A. împotriva încheierii din data de 19 octombrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Respinge excepţia inadmisibilităţii şi excepţia lipsei de interes a recursului incident formulat de recurenta – reclamantă împotriva sentinţei sentinţei civile nr. 1155 din data de 22 iunie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Admite recursul principal declarat de recurentul-pârât Consiliul Concurenţei împotriva sentinţei civile nr. 1155 din data de 22 iunie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal şi recursul incident declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva aceleiaşi sentinţe.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva încheierii din data de 19 octombrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca rămas fără obiect.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 20 iunie 2023.