Conflict of jurisdiction resolved in favor of District Court for civil undue payment claim following annulment of administrative act
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction in favor of the District Court, ordering that the case be heard by the civil section of the District Court rather than the administrative-fiscal section of the Court of Appeal. The dispute involved a claim for the restitution of approximately 80,000 RON paid as ineligible expenses to state agencies, which the plaintiff argued was an undue payment under general civil law following the final judicial annulment of the underlying administrative act. Although the District Court initially declined jurisdiction citing the specialized administrative-fiscal court's competence under Law No. 554/2004, the Court of Appeal also declined jurisdiction, arguing the claim was a common-law civil action for undue payment. The Supreme Court determined that because the plaintiff transformed the initial request for a presidential ordinance into a common-law action based on Article 1341 of the Civil Code (undue payment), the matter fell under general civil jurisdiction; consequently, given the subject matter value was below 200,000 RON, the District Court was the materially competent first-instance forum under Articles 94 and 107 of the Code of Civil Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 19 din Legea nr. 554/2004, art. 1001 C. proc. civ, art. 1341 din C. civ, art. 147 din C. proc. civ, art. 107 alin. (1) C. proc. civ; Conflict of jurisdiction resolved in favor of District Court for civil undue payment claim following annulment of administrative act: The dispute involved a claim for the restitution of approximately 80,000 RON paid as ineligible expenses to state agencies, which the plaintiff argued was an undue payment under general civil law following the final judicial annulment of the underlying administrative act. Although the District Court initially declined jurisdiction citing the specialized administrative-fiscal court's competence under Law No. 554/2004, the Court of Appeal also declined jurisdiction, arguing the claim was a common-law civil action for undue payment. The Supreme Court determined that because the plaintiff transformed the initial request for a presidential ordinance into a common-law action based on Article 1341 of the Civil Code (undue payment), the matter fell under general civil jurisdiction; consequently, given the subject matter value was below 200,000 RON, the District Court was the materially competent first-instance forum under Articles 94 and 107 of the Code of Civil Procedure.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive section for establishing the competent court to resolve the negative conflict of jurisdiction.
Full text
Şedinţa publică din data de 15 iunie 2023
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 1 Bucureşti la data de 16 ianuarie 2023, sub nr. de dosar x/2023, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dâmboviţa, Ministerul Educaţiei, Organismul Intermediar pentru Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, a solicitat obligarea acestora la plata sumei de 79.891,56 RON, plătită cu titlu de cheltuieli neeligibile, astfel cum acestea au fost stabilite prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare înregistrat cu nr. x/10.10.2016, precum şi la plata dobânzii legale penalizatoare actualizată până la data plăţii integrale a debitului principal, calculată potrivit prevederilor O.G nr. 13/2011.
2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 845 din 07 februarie 2023, Judecătoria Sector 1 Bucureşti – secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a declinat cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bucureşti, Secţiile de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a dispune în acest sens, Judecătoria Sector 1 Bucureşti – secţia a II-a civilă a reţinut, în esenţă, faptul că, în cauză, sunt incidente prevederile art. 19 raportat la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
2.2. Prin sentinţa civilă nr. 742 din 26 aprilie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei material a acestei instanţe, a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
În motivarea hotărârii, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a reţinut, în esenţă, că acţiunea dedusă judecăţii nu reprezintă o cerere în sensul dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 554/2004, câtă vreme reclamanta a solicitat restituirea unor sume plătite nedatorat, astfel că, în raport de prevederile art. 94 pct. 1 lit. k), coroborat cu art. 107 alin. (1), ambele din C. proc. civ., Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti este instanţa competentă material şi teritorial să soluţioneze cauza dedusă judecăţii.
3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Sector 1 Bucureşti – secţia a II-a civilă, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:
Judecătoria a fost învestită cu o cerere prin care reclamanta a solicitat emiterea unei ordonanţe preşedinţiale prin care să se dispună obligarea pârâţilor la restituirea sumei de 79.891,56 RON, plătită cu titlu de cheltuieli neeligibile, astfel cum acestea au fost stabilite prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare înregistrat cu nr. x/10.10.2016, precum şi la plata dobânzii legale penalizatoare actualizată până la data plăţii integrale a debitului principal, calculată potrivit prevederilor O.G nr. 13/2011.
În susţinerea cererii reclamanta a indicat că se regăseşte în prezenţa unei plăţi nedatorate întrucât a intervenit o hotărâre judecătorească definitivă prin care a fost anulat actul administrativ în baza căruia a efectuat plata.
În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 1341 şi următoarele C. civ., privind plata nedatorată.
La termenul din 06 februarie 2023, la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, reclamanta a solicitat soluţionarea cauzei potrivit dreptului comun, în temeiul art. 1001 C. proc. civ. potrivit cărora, la solicitarea reclamantului, până la închiderea dezbaterilor la prima instanţă, cererea de ordonanţă preşedinţială va putea fi transformată într-o cerere de drept comun, situaţie în care pârâtul va fi încunoştinţat şi citat în mod expres cu această menţiune.
Potrivit art. 1341 din C. civ.:
(1) Cel care plăteşte fără a datora are dreptul la restituire.
(2) Nu este supus restituirii ceea ce s-a plătit cu titlu de liberalitate sau gestiune de afaceri.
(3) Se prezumă, până la proba contrară, că plata s-a făcut cu intenţia de a stinge o datorie proprie.
Aşadar, acţiunea reclamantei are ca obiect obligarea pârâţilor la restituirea plăţii nedatorate în cuantum de 79.891,56 RON, plătită cu titlu de cheltuieli neeligibile, astfel cum acestea au fost stabilite prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare înregistrat cu nr. x/10.10.2016, precum şi la plata dobânzii legale penalizatoare actualizată până la data plăţii integrale a debitului principal, calculată potrivit prevederilor O.G nr. 13/2011.
În consecinţă, raportul juridic dedus judecăţii în cauză este unul civil, guvernat de normele de drept comun, iar competenţa materială va fi determinată prin aplicarea dispoziţiilor art. 94 - art. 147 din C. proc. civ.
Prin urmare, faţă de valoarea obiectului cererii, care este mai mic de 200.000 RON, competenţa materială revine judecătoriei, fiind aplicabile prevederile art. 94 pct. 1 lit. k), coroborate cu cele ale art. 107 alin. (1) C. proc. civ., din punct de vedere teritorial competentă fiind instanţa civilă de la sediul pârâţilor, instanţă pe care, de altfel, reclamanta a ales să o învestească iniţial.
În consecinţă, pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti – secţia a II-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dâmboviţa, Ministerul Educaţiei, Organismul Intermediar pentru Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti – secţia a II-a civilă.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 15 iunie 2023.