Peremption of a revision petition for judicial transfer of a judge due to procedural inactivity.

Şedinţa publică din data de 15 iunie 2023

Asupra revizuirii de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 22 aprilie 2020, sub nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, în temeiul art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, coroborat cu prevederile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi ale Regulamentului privind transferul judecătorilor, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 1347/17.09.2019, a formulat acţiune în contencios administrativ, solicitând anularea Răspunsului la plângerea prealabila comunicat de Consiliul Superior al Magistraturii prin Adresa nr. x/21.02.2020 precum şi anularea Hotărârii secţiei pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1684/19.11.2019 şi, pe cale de consecinţă, admiterea cererii de transfer de la Tribunalul Ilfov la Tribunalul Buzău.

Prin cererea înregistrată la data de 29 septembrie 2020, Tribunalul Ilfov a formulat cerere de intervenţie accesorie în interesul pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 136 din 25 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii ca neîntemeiată; a fost admisă cererea formulată de reclamantul A.; a fost anulată adresa nr. x/21.02.2020 şi hotărârea nr. 1684/19.11.2019 şi a fost obligat pârâtul Consiliului Superior al Magistraturii să emită o nouă hotărâre prin care să dispună transferul reclamantului de la Tribunalul Ilfov la Tribunalul Buzău; totodată a fost respinsă cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenientul voluntar accesoriu Tribunalul Ilfov, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 136 din 25 noiembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal atât pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, cât şi intervenientul Tribunalul Ilfov, au declarat recurs, criticând hotărârea pentru nelegalitate.

4. Hotărârea instanţei de recurs

Prin decizia nr. 4337 din 29 septembrie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursurile declarate de recurentul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii şi de recurentul-intervenient Tribunalul Ilfov împotriva sentinţei nr. 136 din 25 noiembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal, a casat, în parte, sentinţa recurată şi, rejudecând, a înlăturat dispoziţia privind obligarea pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii la emiterea hotărârii prin care să dispună transferul reclamantului de la Tribunalul Ilfov la Tribunalul Buzău, a admis cererea de intervenţie accesorie formulată de Tribunalul Ilfov, a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate şi a obligat intimatul-reclamant A. la plata către recurentul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

5. Cererea de revizuire

Împotriva deciziei nr. 4337 din 29 septembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a formulat cerere de revizuire reclamantul A., întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 teza a II-a din C. proc. civ., solicitând admiterea cererii de revizuire şi schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii capătului de cerere având ca obiect transferul de la Tribunalul Ilfov la Tribunalul Buzău.

6. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a invocat, în principal, excepţia lipsei de interes, iar în subsidiar a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca neîntemeiată.

5. Încheierea de suspendare a judecăţii

Prin încheierea de şedinţă din 20 octombrie 2022, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării cererii de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 4337 din 29 septembrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020, pentru lipsă părţi, conform art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., republicat, constatând că niciuna dintre părţi, deşi legal citate, nu s-a înfăţişat la strigarea pricinii şi nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate excepţia de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 416 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ.: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă".

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.: "(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă".

Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 20 octombrie 2022, a fost dispusă suspendarea judecării cererii de revizuire, având în vedere lipsa părţilor, legal citate, la strigarea pricinii, precum şi nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare în lipsă.

Încheierea de şedinţă din data de 20 octombrie 2022 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 20 aprilie 2023.

Înalta Curte reţine şi faptul că, în cauză, nu a fost formulată de către părţi, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 2 C. proc. civ., republicat, nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură şi nu subzistă niciunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanţa de judecată. De asemenea, nu subzistă niciun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ., republicat.

În consecinţă, faţă de lipsa de diligenţă a părţilor, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancţiunea perimării recursului, potrivit dispoziţiilor art. 420 şi art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., republicat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia perimării.

Constată perimată cererea de revizuire formulată de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 4337 din 29 septembrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul urmând a se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 15 iunie 2023.