Suspended enforcement of tax assessment: cumulative requirements of justified case and imminent harm under Law 554/2004

Şedinţa publică din data de 8 iunie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Galaţi în data de 27.09.2021 sub nr. x/2021 S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta ANAF-DGAMC suspendarea efectelor Deciziei de impunere nr. x/30.07.2021 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. x/30.07.2021 până la soluţionarea pe fond a contestaţiei împotriva acestora.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 218 din 25 octombrie 2021 Curtea de Apel Galaţi – secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia netimbrării cererii de suspendare, a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta ANAF-DGAMC BUCURESTI şi, în consecinţă, a suspendat executarea actelor administrativ fiscale contestate până la soluţionarea pe fond a contestaţiei formulată împotriva acestora.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile a formulat recurs pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală-Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

1.1. Incidenţa în cauză a motivului de nelegalitate reglementat prin art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. - lipsa de motivare a hotărârii.

Instanţa de fond nu a reţinut şi nici nu a înlăturat susţinerile părţilor şi nu a explicat de o manieră convingătoare raţionamentul juridic pe care l-a adoptat, aşa încât să poată fi realizat controlul judiciar.

Motivarea hotărârii înseamnă arătarea raţiunilor care determină magistratul să respingă sau să admită o cerere; cerinţa motivării clare, convingătoare, cu arătarea motivelor de fapt şi de drept este o condiţie sine qua non a menţinerii unei hotărâri în recurs.

Motivarea contradictorie a hotărârii raportată la dispozitiv prin formularea unor considerente contradictorii echivalează cu o nemotivare.

Motivarea trebuie să fie pertinentă, completă, întemeiată, omogenă, convingătoare şi accesibilă. Nu trebuie confundată ipoteza existenţei unei motivări contradictorii cu situaţia existenţei unor motive străine de modul de soluţionare a cauzei sau cu existenţa unei contradicţii între motive şi considerente. Astfel, ipoteza existenţei unor motive contradictorii are în vedere soluţia unor considerente care se exclud reciproc, iar toate aceste considerente se reflectă în dispozitiv.

1.2. În ceea ce priveşte incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., învederează faptul că soluţia pronunţata de instanţa de fond de admitere ca întemeiata a cererii de suspendare este nelegală, fiind dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Lipsa de bază legală a hotărârii înseamnă absenţa unei norme juridice care să poată constitui premisa majoră a silogismului judiciar faţă de soluţia dată.

Pentru ca măsura suspendării executării unui act administrativ să fie admisibilă, reclamanta trebuia să facă dovada unor motive fine justificate pe care se întemeiază, iar acele motive trebuie să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii actului administrativ atacat.

Totodată, existenţa cazului bine justificat nu se prezumă, ci trebuie dovedită de către persoana care se pretinde vătămată, aceasta fiind obligată să propună şi să administreze probe concludente, din care să rezulte îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii stipulate de art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Pentru aceste considerente, apreciază că hotărârea instanţei de fond este nelegală întrucât această condiţie nu este îndeplinită.

În privinţa cerinţei pagubei iminente, contrar reţinerii instanţei de fond subliniază faptul că prevederilor art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, paguba iminentă este definită ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionarii unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

Este sau nu posibil ca achitarea sumei în discuţie sa producă în patrimoniul reclamantei o pierdere materială care să se reflecte în întreaga activitate a acesteia, dar aceasta este o consecinţă specifică ce intervine în cazul oricărei societăţi comerciale, constând în indisponibilizarea respectivei sume de bani.

În opinia recurentei paguba trebuie să constea într-o împrejurare determinată şi dovedită efectiv şi nu doar presupusă .

Riscul executării silite sau intrării în incapacitate de plată a societăţii nu reprezintă o pagubă iminentă care să justifice suspendarea actelor administrative fiscale.

Nici cuantumul sumei nu poate reprezenta în sine un motiv de suspendare a executării, la fel cum nu poate reprezenta un motiv de suspendare nici celeritatea desfăşurării procedurii de executare în materie fiscală.

Contrar instanţei de fond, în cauză intimata - reclamantă nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a existenţei unui caz bine justificat şi a existenţei unei pagube iminente, aceste condiţii legale determinându-se reciproc, neputându-se vorbi despre un caz "bine justificat", fără a exista pericolul producerii pagubei şi invers, neputând fi vorba despre iminenţa pagubei când cazul nu este "bine justificat".

Pentru aceste considerente, contrar instanţei de fond, în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, sens în care instanţa nelegal a dispus suspendarea executării actului administrativ fiscal până la pronunţarea instanţei de fond.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare solicitând, în esenţă, respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca temeinică şi legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Analizând criticile invocate în recurs raportat la sentinţa atacată şi la actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei")

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanţa având posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătoreşti nu se regăsesc literal toate susţinerile invocate de partea reclamantă în legătură cu nelegalitatea actului administrativ contestat în cauză, sentinţa nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

În ceea ce priveşte motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că reclamanta S.C. A. a solicitat suspendarea Deciziei de impunere nr. x/30.07.2021 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. x/30.07.2021 până la soluţionarea pe fond a contestaţiei împotriva acestora.

Instanţa de fond a făcut analiza condiţiilor cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, constatând în mod legal şi temeinic, în speţa de faţă, existenţa unor argumente aparent valabile referitoare la nelegalitatea actului administrativ contestat şi existenţa unei pagube iminente.

Referitor la condiţiile de fond prevăzute de art. 14, privind cazul bine justificat şi paguba iminentă, se reţine că potrivit art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, prin caz bine justificat se înţelege - împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, iar potrivit art. 2 alin. (1) lit. ş), prin pagubă iminentă se înţelege-prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public. Cele două condiţii de fond trebuiesc îndeplinite cumulativ.

Suspendarea executării actelor administrative este un instrument procedural eficient pus la dispoziţia autorităţii emitente sau a instanţei de judecată în vederea respectării principiului legalităţii, atât timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află într-un proces de evaluare, din punct de vedere legal, a deciziei contestate, fiind echitabil ca aceasta din urmă să nu-şi producă efectele asupra celor vizaţi.

Recomandarea nr. R(89) 8 adoptată de Comitetul de Miniştri din cadrul Consiliului Europei la 13.09.1989, referitoare la protecţia jurisdicţională provizorie în materie administrativă a apreciat că este de dorit să se asigure persoanelor o protecţie jurisdicţională provizorie, fără a se recunoaşte, totuşi, eficacitatea necesară acţiunii administrative. De asemenea, a reţinut că autorităţile administrative acţionează în numeroase domenii şi că activităţile lor sunt de natură a afecta drepturile, libertăţile şi interesele persoanelor. În plus, Recomandarea mai sus citată a arătat că executarea imediată şi integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate cauza persoanelor, în anumite circumstanţe, un prejudiciu ireparabil, pe care echitatea îl impune să fie evitat, în măsura posibilului.

În situaţia în care un act administrativ este contestat înaintea unei autorităţi jurisdicţionale, iar aceasta nu s-a pronunţat cu privire la legalitatea sa, reclamantul are posibilitatea de a cere aceleiaşi autorităţi jurisdicţionale sau unei alte autorităţi jurisdicţionale competente să decidă măsuri de protecţie provizorie în legătură cu actul administrativ. Autoritatea jurisdicţională chemată să decidă măsuri de protecţie provizorie trebuie să ia în apreciere ansamblul circumstanţelor şi intereselor prezente. Asemenea măsuri pot fi acordate în special în situaţia în care executarea actului administrativ este de natură să producă pagube grave, dificil de reparat şi în cazul în care există un argument juridic aparent valabil referitor la legalitatea actului administrativ."

Protecţia provizorie a drepturilor şi intereselor persoanelor private este reiterată şi de Recomandarea nr. (2003)16 din 9 septembrie 2003 a Comitetului Miniştrilor către Statele membre cu privire la executarea deciziilor administrative şi jurisdicţionale în domeniul dreptului administrativ, astfel:

"Când legea nu prevede că introducerea unei contestaţii împotriva unei decizii determină suspendarea automată a punerii sale în aplicare, persoanele private trebuie să aibă posibilitatea de a cere unei autorităţi administrative sau jurisdicţionale să suspende aplicarea deciziei contestate, pentru a asigura protecţia drepturilor şi intereselor lor."

Jurisprudenţa europeană a statuat cu valoare de principiu în sensul că suspendarea executării poate fi încuviinţată, daca s-a stabilit şi că: a. judecătorul efectuează o evaluare comparativă a intereselor părţilor ("balance of interests"), în sensul că în cadrul examinării cererii de suspendare a executării unei decizii este necesar şi ca instanţa de contencios sa analizeze în mod comparativ riscurile inerente fiecărei soluţii posibile; b. acordarea suspendării este justificată la prima vedere în fapt şi în drept (fumus boni iuris), în sensul că motivele şi argumentele reclamantului din cadrul acţiunii în anulare par a fi de natură serioasă la o examinare "prima facie".

Prin urmare, în cadrul cererii de suspendare, instanţa nu va efectua un control de legalitate asupra actului administrativ, această obligaţie revenindu-i instanţei de fond, învestită cu soluţionarea acţiunii în anulare, cu alte cuvinte, pentru a dispune suspendarea, instanţa nu mai trebuie să îşi formeze convingerea că acţiunea principală va fi admisă, ci doar să ajungă la concluzia că argumentele reclamantului din acţiunea principală sunt suficient justificate.

Pornind de la aceste principii, în aprecierea existenţei sau nu a condiţiei cazului temeinic justificat, Înalta Curte constată că reclamantul a susţinut în motivarea cererii aspecte de nelegalitate ce privesc respingerea de la deducere a cheltuielilor cu utilităţile şi a TVA aferent facturilor de utilităţi emise de către partenerul B., din perspectiva negării de către organul fiscal a utilităţii acestor cheltuieli şi, respectiv, a neefectuării acestora în scopul realizării de venituri impozabile, cu ignorarea obiectului de activitate al reclamantului şi a specificului tehnologiei de abatorizare şi prelucrare a cărnii de porc şi cu nesocotirea unor obligaţii legale.

Aceste aspecte, la o primă analiză sumară, specifică unui astfel de litigiu, reprezintă, contrar celor alegate de recurenta-pârâtă, împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actelor administrative a căror suspendare a executării se solicită în cauză, astfel cum a reţinut şi judecătorul fondului.

De asemenea, Înalta Curte apreciază că reclamantul a dovedit paguba iminentă, potrivit art. 2 lit. ş) din Legea nr. 554/2004, determinată de vătămarea cauzată drepturilor sale prin executarea actelor administrative contestate, prin care a fost stabilită obligaţia de plată pentru o sumă considerabilă a cărei plată este de natură a afecta patrimoniul reclamantului.

Blocarea activităţii A. S.R.L. înseamnă implicit întreruperea activităţii de prelucrarea şi conservarea cărnii, constând în abatorizarea de porci, tranşarea, ambalarea şi vânzarea cărnii obţinute atât în stare proaspătă sau congelată cât şi sub forma diferitelor preparate.

Intimatul-reclamant a depus dovada activităţii relaţiilor contractuale cu unicul sau distribuitor care la rândul sau are încheiate contracte cu companiile aprovizionate cu produsele A. S.R.L. şi extrase Revisal, din care rezulta că societatea oferă locuri de munca pentru 358 salariaţi.

De asemenea, după cum rezultă din Contractul de credit nr. x/30.10.2013 încheiat între C. S.A. şi clientul A. S.R.L., societatea a contractat un credit în sumă de 8.930.000 RON, credit ce va fi rambursat în rate până la data de 16.10.2023. Neachitarea ratelor determina declararea scadentei anticipate a întregului debit, cu consecinţa punerii în executare a contractului de credit, poprirea conturilor, executarea garanţiilor situaţie de natura a paraliza întreaga activitate a societăţii.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală-Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili împotriva sentinţei nr. 218 din 25 octombrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi– secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 iunie 2022.