Suspension of administrative order implementation: illegality of additional eligibility conditions in state aid scheme and applicable appeal deadlines

Şedinţa publică din data de 8 iunie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa la data de 23.09.2021, sub nr. x/2021, reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului şi Agenţia pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii Atragerea de Investiţii şi Promovare a Exportului Constanţa prin care solicită ca prin hotărârea judecătorească a se dispune: Suspendarea Pct. 3.4,4.2,6.7 alin. (4) şi art. 2 alin: 1 din Anexa Nr. 2 din Procedura de implementare a schemei de ajutor de stat, prevăzută în Anexa care face parte integrantă din ORDINUL nr. 991 din 14 iunie 2021 emis de MINISTERUL ECONOMIEI, ANTREPRENORIATULUI ŞI TURISMULUI (publicat în Monitorul Oficial Nr. 594 din 14 iunie 2021; obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 203 din 14 octombrie 2021 Curtea de Apel Constanţa– secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Agenţiei pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Atragere de investiţii şi Promovare a exportului Constanţa, a admis acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului, a dispus suspendarea în parte a executării Ordinului nr 991/14.06.2021 emis de Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului, publicat în Monitorul Oficial nr. 594/14.06.2021 în ceea ce priveşte pct. 3.4, 4.2, 6.7 alin. (4) şi art. 2 alin. (1) din Anexa nr. 2 la ordin, care face parte integrantă din acesta, până la pronunţarea instanţei de fond asupra acţiunii privind anularea în parte a Ordinului 991/2021 emis de M.E.A.T.

A respins ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesual pasivă cererea de suspendare formulată în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Atragere de Investiţii şi Promovare a Exportului Constanţa şi a obligat pârâtul Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului la plata către reclamantă a sumei de 20 RON, cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile au formulat recurs pârâţii Agenţia pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii Atragerea de Investiţii şi Promovare a Exportului Constanţa şi Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului.

3.1. Pârâtul Ministerul Economiei, Antreprenorialului şi Turismului, în motivarea recursului, invocă motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ.: când hotărârea a fost dată ca încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material

Astfel, norma de drept material aplicată în mod greşit este art. 14, alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ:

Prima instanţa a apreciat în mod eronat că există o aparenţă de nelegalitate a actelor administrative atacate. Critică modul greşit de interpretare a O.U.G. nr. 224/2020 împreună cu OMEAT nr. 991/2021 şi alte norme incidente.

Instanţa de fond a reţinut, la pronunţarea soluţiei, numai interpretarea gramaticală a normei şi nu a corelat norma supusă interpretării cu alte acte normative în vigoare sau cu voinţa legiuitorului care reiese din expunerea de motive premergătoare adoptării.

Aşadar norma suspendată de prima instanţă trebuie interpretată împreună cu celelalte reguli instituite prin OMEAT nr. 991/2021 şi, prin conjugare cu acestea, se poate observa că cuantumul ajutorului poate fi mai mic de 20% în împrejurarea limitării cauzată de alte ajutoare anterioare. În caz contrar, aplicantului i s-ar respinge cererea pentru că a beneficiat de alte ajutoare de stat, neputându-i-se acorda un ajutor legal mai mic de 20% din cauze unei restricţii artificiale.

Având în vedere aceste aspecte, consideră că reclamanta nu îndeplineşte condiţia cazului bine justificat.

În ceea ce priveşte condiţia existenţei pagubei iminente recurenta susţine că prejudiciul nu a fost produs reclamantei prin refuzul acordării sumei solicitate de reclamantă, de către AIMMAIPE Constanţa, întrucât dispoziţiile legale anterior amintite au fost corect aplicate de către agenţie, astfel că, pe cale de consecinţă, nu există nici pe viitor un prejudiciu iminent şi cert a se produce pentru reclamantă.

Prin soluţia de admitere a cererii de suspendare, nu a fost prevenit în fapt niciun prejudiciu faţă de reclamantă, după cum în mod eronat motivează instanţa de fond.

Pentru motivele arătate solicită admiterea prezentului recursului, casarea sentinţa recurată, cu consecinţa respingerii cererii de suspendare a pct. 3.4, 4.2, 6.7 alin. (4) din Procedura de implementare a schemei de ajutor de stat aprobată prin OMEAT nr. 991/2021 şi art. 2 din anexa nr. 2 la aceeaşi Procedură.

3.2. Agenţia pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Atragere de Investiţii şi Promovarea Exportului Constanţa, în motivarea recursului arată:

Consideră că hotărârea atacată este nelegală, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8, din C. proc. civ., potrivit cărora: "Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (...) 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material; (...)".

Raportat la cazul bine justificat consideră că, instanţa de fond, greşit a apreciat ca fiind îndeplinite prevederile art. 14 alin. (1). din Legea 554/2004.

În acelaşi context, instanţa de fond, greşit a considerat ca, prevederile pct-lor 3.4, 4.2, 6.7 alin. (4) si art. 2 alin. (1) din Anexa 2 la Ordin 991/2021, sunt condiţii de eligibilitate suplimentare, faţă de cele prevăzute la art. 3 din O.U.G. nr. 224/2020 .

Granturile se acordă pe bază de contract de finanţare încheiat cu următoarele categorii de beneficiari: întreprinderi care desfăşoară activităţi autorizate de agenţii de turism conform codurilor CAEN Rev 2 7911, 7912, 7990, întreprinderi care desfăşoară activităţi autorizate de structuri de primire turistice cu funcţiuni de cazare conform codurilor CAEN Rev 2 5510, 5520, 5530, 5590, întreprinderi care desfăşoară activităţi autorizate de structuri/unităţi de alimentaţie, conform codurilor CAEN Rev 2 5610, 5621, 5629, 5630, întreprinderi care desfăşoară activităţi autorizate de organizare de evenimente conform codului CAEN Rev 2 8230, precum şi întreprinderi care desfăşoară activităţi autorizate de ghid de turism conform codului CAEN Rev 2 7990, întreprinderi care sunt înregistrate în scopuri fiscale pe teritoriul României Codul/codurile CAEN Rev 2 pentru care aplicantul solicită finanţare trebuie să fi fost autorizat/autorizate pe perioada aferentă bazei de calcul în cadrul prezentei scheme, iar în acest sens aplicaţia informatică va verifica automat istoricul privind autorizarea codurilor CAEN. în situaţia în care informaţiile nu sunt concludente vor fi solicitate clarificări.

Prin prezenta Schemă sunt acordate granturi în cuantum de maxim 20% din baza de calcul, rezultată din desfăşurarea activităţilor aferente codurilor CAEN Rev 2 prevăzute la art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 224/2020, cu modificările şi completările ulterioare, în anul 2020 comparativ cu anului 2019.

Valoarea contractului va fi maxim 20% din baza de calcul, rezultată din desfăşurarea activităţilor aferente codului CAEN eligibil/codurilor CAEN eligibile, în gnu!2020 comparativ cu unul 2019, calculată conform art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 224/2020, cu modificările şi completările ulterioare, dar nu mai mult de echivalentul în RON al sumei de 800.000 euro/întreprindere unică şi cu respectarea prevederilor art. 4 alin. (4) din O.U.G. nr. 224/2020. cu modificările şi completările ulterioare. Contractarea se face în limita creditelor de angajament aprobate cu această destinaţie. Plata se va face în limita creditelor bugetare aprobate. Dacă valoarea însumată a cererilor de finanţare aprobate depăşeşte valoarea creditului de angajament sau bugetar alocat cu această destinaţie, angajarea, respectiv plata către beneficiar se va face proporţional, prin raportarea sumei aprobate pentru fiecare beneficiar la suma totală a cererilor de finanţare aprobate."

In raport de demonstrarea "iminenţa producerii unei pagube ", intimata -reclamanta, nu a adus nicio probă, potrivit căreia, ordinul a cărui suspendare se solicită, ar crea pagube grave, dificil de reparat, ci doar afirma ca "prejudiciul material si previzibil este reprezentat de suma de 778.844,6 RON "suma solicitata in cadrul programului Horeca, pe codul CAEN REV 2- 5610 -Restaurante, suma tăiata la finanţare in urma verificării cererii de finanţare deoarece codul CAEN REV2 5610-Restaurante, nu era autorizat în anii de referinţă.

Prin urmare consideră că instanţa de fond nu a apreciat corect ansamblul circumstanţelor şi intereselor prezentate, suspendarea parţială a Ordinului 991/2021, nefiind consecinţa îndeplinirii condiţiilor impuse de dispoziţiile legale mai sus precizate.

Astfel, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, rejudecând, respingerea cererii de suspendare a pct. -lor 3.4, 4.2, 6.7, alin. (4) si art. 2 alin. (1) din Anexa nr. 2(contract de finanţare) din Procedura de implementare a schemei de ajutor de stat, prevăzute în Anexa care face parte integranta din Ordinul nr. 991/14.iun. 2021 emis de Ministerul Economiei Antreprenoriatului şi Turismului, formulată de intimata - reclamantă A. S.R.L..

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a depus întâmpinare solicitând, pe cale de excepţie: admiterea excepţiei tardivităţii, şi pe cale de consecinţă respingerea recursului ca tardiv formulat; admiterea excepţiei nulităţii recursului Ministerului, şi pe cale de consecinţă anularea recursului iar în subsidiar, solicită respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte analizând cu prioritate excepţia tardivităţii recursului formulat de Agenţia pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii Atragerea de Investiţii şi Promovare a Exportului Constanţa, invocată prin întâmpinare de intimata S.C. A., constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care va respinge recursul ca tardiv formulat.

Verificând data la care a fost formulat recursul, Înalta Curte constată că acesta a fost declarat peste termenul prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Este adevărat că potrivit art. 485 alin. (1) C. proc. civ.

"Termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel."

Însă, în cauză sunt incidente dispoziţiile legii contenciosului administrativ care la art. 20 alin. (1) stipulează că: "Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare".

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă fără putinţă de tăgadă că sentinţa atacată a fost comunicată la data de 27 aprilie 2021, iar recursul a fost înregistrat la data de 14 mai 2021, prin e-mail, depăşindu-se, aşadar, termenul legal de 15 zile prevăzut de textul legal sus citat.

Conform dispoziţiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.: "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Potrivit art. 186 C. proc. civ., republicat:

"(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.

(3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanţa competentă să soluţioneze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen."

Recurenta nu a solicitat repunerea în termen, astfel cum dispun prevederile art. 186 alin. (3) C. proc. civ.

Cum în cauză, recurenta nu a pretins şi nu a dovedit că a fost împiedicată în exercitarea, în termen, a căii de atac, se va constata că recursul este tardiv formulat şi, în temeiul art. 496 C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se va respinge, ca atare.

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului Ministerului invocată prin întâmpinare de către intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L., Înalta Curte apreciază că aceasta este neîntemeiată, având în vedere faptul că, prin cererea de recurs, recurentul-pârât a formulat critici care se circumscriu motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel că nu se poate reţine lipsa motivelor în sensul prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Analizând criticile invocate raportat la sentinţa atacată şi la actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului este nefondat, pentru următoarele considerente:

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că reclamanta a solicitat suspendarea în parte a executării Ordinului nr. 991/14.06.2021 emis de Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului, publicat în Monitorul Oficial nr. 594/14.06.2021 în ceea ce priveşte pct. 3.4, 4.2, 6.7 alin 4 şi art. 2 alin. (1) din Anexa nr. 2 la ordin, care face parte integrantă din acesta, până la pronunţarea instanţei de fond asupra acţiunii privind anularea în parte a Ordinului 991/2021 emis de M.E.A.T.. În motivarea cazului bine justificat reclamanta a invocat faptul că acest Ordin adaugă condiţii suplimentare peste cele prev. de O.U.G. nr. 224/2020, în executarea căruia a fost elaborat.

Instanţa de fond a făcut analiza condiţiilor cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, constatând în mod legal şi temeinic, în speţa de faţă, existenţa unor argumente aparent valabile referitoare la nelegalitatea actului administrativ contestat şi existenţa unei pagube iminente.

Referitor la condiţiile de fond prevăzute de art. 14, privind cazul bine justificat şi paguba iminentă, Curtea reţine că potrivit art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, prin caz bine justificat se înţelege - împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, iar potrivit art. 2 alin. (1) lit. ş), prin pagubă iminentă se înţelege-prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public. Cele două condiţii de fond trebuiesc îndeplinite cumulativ.

Suspendarea executării actelor administrative este un instrument procedural eficient pus la dispoziţia autorităţii emitente sau a instanţei de judecată în vederea respectării principiului legalităţii, atât timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află într-un proces de evaluare, din punct de vedere legal, a deciziei contestate, fiind echitabil ca aceasta din urmă să nu-şi producă efectele asupra celor vizaţi.

Recomandarea nr. R(89) 8 adoptată de Comitetul de Miniştri din cadrul Consiliului Europei la 13.09.1989, referitoare la protecţia jurisdicţională provizorie în materie administrativă a apreciat că este de dorit să se asigure persoanelor o protecţie jurisdicţională provizorie, fără a se recunoaşte, totuşi, eficacitatea necesară acţiunii administrative. De asemenea, a reţinut că autorităţile administrative acţionează în numeroase domenii şi că activităţile lor sunt de natură a afecta drepturile, libertăţile şi interesele persoanelor. În plus, Recomandarea mai sus citată a arătat că executarea imediată şi integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate cauza persoanelor, în anumite circumstanţe, un prejudiciu ireparabil, pe care echitatea îl impune să fie evitat, în măsura posibilului.

În situaţia în care un act administrativ este contestat înaintea unei autorităţi jurisdicţionale, iar aceasta nu s-a pronunţat cu privire la legalitatea sa, reclamantul are posibilitatea de a cere aceleiaşi autorităţi jurisdicţionale sau unei alte autorităţi jurisdicţionale competente să decidă măsuri de protecţie provizorie în legătură cu actul administrativ. Autoritatea jurisdicţională chemată să decidă măsuri de protecţie provizorie trebuie să ia în apreciere ansamblul circumstanţelor şi intereselor prezente. Asemenea măsuri pot fi acordate în special în situaţia în care executarea actului administrativ este de natură să producă pagube grave, dificil de reparat şi în cazul în care există un argument juridic aparent valabil referitor la legalitatea actului administrativ."

Protecţia provizorie a drepturilor şi intereselor persoanelor private este reiterată şi de Recomandarea nr. (2003)16 din 9 septembrie 2003 a Comitetului Miniştrilor către Statele membre cu privire la executarea deciziilor administrative şi jurisdicţionale în domeniul dreptului administrativ, astfel:

"Când legea nu prevede că introducerea unei contestaţii împotriva unei decizii determină suspendarea automată a punerii sale în aplicare, persoanele private trebuie să aibă posibilitatea de a cere unei autorităţi administrative sau jurisdicţionale să suspende aplicarea deciziei contestate, pentru a asigura protecţia drepturilor şi intereselor lor."

Jurisprudenţa europeană a statuat cu valoare de principiu în sensul că suspendarea executării poate fi încuviinţată, daca s-a stabilit şi că: a. judecătorul efectuează o evaluare comparativă a intereselor părţilor ("balance of interests"), în sensul că în cadrul examinării cererii de suspendare a executării unei decizii este necesar şi ca instanţa de contencios sa analizeze în mod comparativ riscurile inerente fiecărei soluţii posibile; b. acordarea suspendării este justificată la prima vedere în fapt şi în drept (fumus boni iuris), în sensul că motivele şi argumentele reclamantului din cadrul acţiunii în anulare par a fi de natură serioasă la o examinare "prima facie".

Prin urmare, în cadrul cererii de suspendare, instanţa nu va efectua un control de legalitate asupra actului administrativ, această obligaţie revenindu-i instanţei de fond, învestită cu soluţionarea acţiunii în anulare, cu alte cuvinte, pentru a dispune suspendarea, instanţa nu mai trebuie să îşi formeze convingerea că acţiunea principală va fi admisă, ci doar să ajungă la concluzia că argumentele reclamantului din acţiunea principală sunt suficient justificate.

Pornind de la aceste principii, în aprecierea existenţei sau nu a condiţiei cazului temeinic justificat, Înalta Curte constată că sub acest aspect, există împrejurările concrete de fapt şi de drept care conturează existenţa unor diferenţe de reglementare în O.U.G. nr. 222/2020 şi Ordinul 991/2021, în sensul impunerii unor condiţii suplimentare prin Ordin şi a unei limite variabile de maxim 20 %, deşi O.U.G. nr. 224/2020 vorbeşte doar de un procent fix de 20 %, creează o îndoială serioasă în privinţa legalităţii acesteia, susţinerile reclamantului având caracterul unor indicii de natură aparente care să răstoarne prezumţia de legalitatea a Ordinului.

Din analiza comparativă a dispoziţiilor cuprinse în Ordonanţa de Urgenţă cu cele din cuprinsul Ordinului se constată că suplimentar celor menţionate în O.U.G. nr. 224/2020, în Ordinul 991/2021 se solicită a se face dovada unui cod CEAN autorizat, înscris în Registrul Comerţului pe bază de declaraţie pe proprie răspundere, stabilindu-se concomitent şi o marjă de acordare a finanţării de maxim 20 %, deşi în Ordonanţa de Urgenţă s-a prevăzut acordarea unui ajutor de 20%.

Astfel, se reţine la o analiză sumară a aspectului invocat dispoziţiile din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative cuprinse în articolul 77- Ordinele cu caracter normativ, instrucţiunile şi alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor şi aLE celorlalte organe ale administraţiei publice centrale de specialitate sau ale autorităţilor administrative autonome se emit numai pe baza şi în executarea legilor, a hotărârilor şi a ordonanţelor Guvernului şi în articolul 78 - Ordinele, instrucţiunile şi alte asemenea acte trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza şi în executarea cărora au fost emise şt nu pot conţine soluţii care să contravină prevederilor acestora.

Or, analizând aspectele invocate de către reclamant în mod corect instanţa de fond a constatat că acestea sunt întemeiate, între Ordinul a cărui suspendare parţială se solicită şi actul normativ cu forţă superioară în temeiul căruia a fost elaborat, existând diferenţe rezultate din adăugarea unor condiţii suplimentare prin Ordinul de punere în executare, ceea ce duce la concluzia dovedirii unui caz bine justificat ce determină suspendarea executării actului administrativ.

În ceea ce priveşte condiţia referitoare la iminenţa pagubei, din analiza înscrisurilor existente la dosarul cauzei, rezultă că reclamanta a probat iminenţa producerii pagubei invocate, având în vedere susţinerile acesteia referitoarea la respingerea solicitării sale pentru suma de 778844,6 RON de la finanţare solicitată pentru codul CAEN 5610, în temeiul dispoziţiilor Ordinului 991/2021.

Totodată, scopul unei cereri de suspendare este acela de a preveni paguba iminentă şi nu de a constata existenţa ei.

Actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, care la rândul său se bazează pe prezumţiile autenticităţii şi veridicităţii, fiind el însuşi titlu executoriu. Însă, principiul legalităţii actelor administrative presupune atât ca autorităţile administrative să nu încalce legea, cât şi ca toate deciziile lor să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigenţe de către autorităţi să fie în mod efectiv asigurată.

Prin urmare, în procesul executării din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru, precum şi anumite garanţii de echitate pentru particulari, întrucât acţiunile autorităţilor publice nu pot fi discreţionare, iar legea trebuie să furnizeze individului o protecţie adecvată împotriva arbitrariului. Tocmai de aceea suspendarea executării actelor administrative trebuie considerată ca fiind, în realitate, un eficient instrument procedural aflat la îndemâna autorităţii emitente sau a instanţei de judecată pentru a asigura respectarea principiului legalităţii, fiind echitabil ca atât timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află în proces de evaluare, acestea să nu-şi producă efecte asupra celor vizaţi.

Reţinând scopul solicitării de acordare a unei sume pentru finanţare, împrejurările care au stat la baza elaborării actului normativ, se constată că reducerea finanţării cu suma de 778844,6 RON, ceea ce depăşeşte un procent de 70% din finanţarea solicitată este de natură să creeze reclamantei o pagubă iminentă, materială şi previzibilă, care nu ar putea fi acoperită în urma anulării actului administrativ decât ca urmare a parcurgerii unei alte proceduri de contestare, care presupune resurse financiare şi timp.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului, nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia tardivităţii recursului Agenţia pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii Atragerea de Investiţii şi Promovare a Exportului Constanţa.

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenţia pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii Atragerea de Investiţii şi Promovare a Exportului Constanţa împotriva sentinţei nr. 203 din 14 octombrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa– secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.

Respinge excepţia nulităţii recursului Ministerului Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului.

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 iunie 2022.