Unpaid veterinary service fees: Violation of the principle of contradictoriness and jurisdictional conflict in administrative litigation

Şedinţa publică din data de 15 iunie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 09 februarie 2021, sub nr. x/2021, reclamanţii A. S.R.L., B. S.R.L., C. S.R.L., D. S.R.L., E. S.R.L., Cabinet medical - veterinar Dr. F., Cabinet medical - veterinar Dr. G., H. S.R.L., Cabinet medical - veterinar Dr. I., J. S.R.L., K. S.R.L., L. S.R.L., Cabinet medical - veterinar Dr. M., N. S.R.L., O. S.R.L., P. S.R.L., Cabinet medical - veterinar Dr. Q., Cabinet medical - veterinar Dr. R., Cabinet medical – veterinar Dr. S., Cabinet medical - veterinar Dr. T., Cabinet medical - veterinar Dr. U., Cabinet medical - veterinar Dr. V., W. S.R.L., X. S.R.L., Y. S.R.L., Z. S.R.L., Cabinet medical - veterinar Dr. AA., BB. S.R.L., CC. S.R.L. şi DD. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, au solicitat pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâţilor, în solidar, la achitarea cu titlu de despăgubiri pentru neîndeplinirea unei obligaţii de efectuare de operaţiuni administrative, respectiv la achitarea a câte 55.000 (cincizeci şi cinci mii) RON către primii 29 de reclamanţi prestatori, fiecare, de activităţi sanitar - veterinare în baza a câte unui contract de concesiune/prestare servicii, respectiv 110.000 (una sută zece mii) RON către reclamanta DD. S.R.L., prestatoare de activităţi sanitar - veterinare în baza a două asemenea contracte, precum şi a cheltuielilor de judecată efectuate reprezentate de onorariu de avocat şi taxă judiciară de timbru.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 83/2021 din 12 mai 2021, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâtul Guvernul României şi a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A. S.R.L., B. S.R.L., D. S.R.L., E. S.R.L., Cabinet medical-veterinar Dr. F., Cabinet medical-veterinar Dr. G., H. S.R.L., Cabinet medical-veterinar Dr. I., J. S.R.L., K. S.R.L., L. S.R.L., Cabinet medical-veterinar Dr. M., N. S.R.L., O. S.R.L., P. S.R.L., Cabinet medical-veterinar Dr. Q., Cabinet medical-veterinar Dr. R., Cabinet medical-veterinar Dr. S., Cabinet medical-veterinar Dr. T., Cabinet medical-veterinar Dr. U., Cabinet medical-veterinar Dr. V., W. S.R.L., X. S.R.L., Y. S.R.L., Z. S.R.L., Cabinet medical-veterinar Dr. AA., BB. S.R.L., CC. S.R.L., DD. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, prin Prim Ministru şi Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 83/2021 din 12 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs reclamanţii Cabinet Medical Veterinar Dr. F., J. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar Dr. I., H. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar Dr. T., X. S.R.L., BB. S.R.L., O. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar Dr. AA., A. S.R.L., E. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar Dr. M., Cabinet Medical Veterinar Dr. Q., Cabinet Medical Veterinar Dr. U., Y. S.R.L., CC. S.R.L., B. S.R.L., N. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar Dr. R., Cabinet Medical Veterinar Dr. V., Z. S.R.L., DD. S.R.L., C. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar Dr. G., K. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar Dr. S., W. S.R.L., D. S.R.L., L. S.R.L., P. S.R.L., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.

Recurenţii-reclamanţi au învederat, în esenţă, că instanţa de fond a ignorat imperativul procedural de a se pronunţa în limitele învestirii, în condiţiile în care Guvernul a invocat inadmisibilitatea în raport de lipsa plângerii prealabile, iar instanţa a reţinut ca inadmisibilă acţiunea întrucât natura raportului litigios dedus judecăţii nu permite intervenţia instanţei de contencios administrativ.

Mai mult, pe fondul acestei problematici, prima instanţă şi-a invocat, în fapt, propria sa necompetenţă materială de a soluţiona litigiul după ce, prin încheierea de şedinţă din data de 21 aprilie 2021, s-a constatat competentă să îl soluţioneze.

Procedând în acest mod, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nulă, context în care se impune rejudecarea cauzei, iar pentru că în cazul de faţă este criticat refuzul nejustificat de efectuare a unei operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea unui drept, să se constate că nu este obligatorie plângerea prealabilă.

În raport de prevederile art. 2 alin. (2) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 acţiunea este admisibilă, în ipoteza cauzei de faţă fiind fără echivoc că sunt titularii unui drept - anume acela de a primi lunar, condiţionat de existenţa contractele administrative încheiate cu A.N.S.V.S.A. (condiţie a cărei îndeplinire au dovedit-o) suma fixată prin lege - iar acest drept le-a fost vătămat prin neîndeplinirea în termenul legal/refuzul de îndeplinire a acelor operaţiuni având ca finalitate punerea în plată a sumelor aferente perioadei 16 martie 2020-01 septembrie 2020.

În ce anume constau efectiv acele operaţiuni nu este căderea acestora să le indice, oricum ele se subsumează bugetării sumelor necesare (nebugetare invocată de către pârâta A.N.S.V.S.A. prin direcţia sa vasluiană atunci când a revenit asupra deciziei sale de a pune în aplicare Legea începând cu 01 august 2020 şi a prorogat astfel pentru data de 01 septembrie 2020).

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 18 august 2021, intimata-pârâtă Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară Şi Pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA) a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat şi menţinerea în totalitate a hotărârii instanţei de fond, ca fiind temeinică şi legală.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 26 august 2021, intimatul-pârât Guvernul României a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea soluţiei instanţei de fond.

5. Cererea de renunţare la judecata recursului

Prin cererea înregistrată la dosarul cauzei la data de 18 ianuarie 2023, recurenta-reclamantă Z. S.R.L. a învederat că renunţă la judecarea recursului declarat în cauză.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal

Referitor la cererea de renunţare la judecata recursului formulată de reclamanta Z. S.R.L., se reţine că potrivit art. 463 alin. (1) din C. proc. civ., republicat: "Achiesarea la hotărâre reprezintă renunţarea unei părţi la calea de atac pe care o putea folosi, ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluţii din respectiva hotărâre".

În cauză, Înalta Curte constată că manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecata căii de atac, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al recurentei-reclamante, care nu este supus cenzurii Înaltei Curţi, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil şi în temeiul dispoziţiilor art. 463 din C. proc. civ., republicat.

Pentru aceste considerente, în raport de dispoziţiile art. 463 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va lua act de cererea de renunţare la judecata recursului formulată de reclamanta Z. S.R.L.

Examinând, cu prioritate, excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a reclamantului Cabinet Medical Veterinar Dr. U., invocată din oficiu, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 32 din C. proc. civ. "Orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia: a) are capacitate procesuală în condiţiile legii (...).

Totodată, conform prevederilor art. 56 C. proc. civ. "(1) Poate fi parte în judecată orice persoană care are folosinţa drepturilor civile. (…)

(3) Lipsa capacităţii procesuale de folosinţă poate fi invocată în orice stare a procesului. (…)."

Aşadar, capacitatea procesuală de folosinţă, care este determinată de însăşi capacitatea civilă de folosinţă, este aptitudinea generală şi abstractă a persoanei juridice/fizice de a avea drepturi şi obligaţii de natură procesuală civilă, reprezentând astfel o reflectare în plan procesual a capacităţii civile de exerciţiu, iar durata capacităţii procesuale de folosinţă coincide cu durata capacităţii civile de folosinţă.

În cazul persoanelor juridice supuse înregistrării, cum este cazul recurentului-reclamant din cauză, capacitatea de folosinţă începe, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 205 din C. civ., la data înregistrării acesteia şi încetează, conform prevederilor art. 251 alin. (1) şi (2) din acelaşi cod, la data radierii din registrele în care au fost înscrise.

Excepţia lipsei capacităţii de folosinţă este o excepţie absolută şi peremptorie, care poate fi invocată de către orice parte, precum şi de instanţa de judecată, din oficiu, în orice stadiu al soluţionării pricinii.

În cauză, Înalta Curte constată că, potrivit înscrisurilor depuse la dosarul instanţei de recurs, recurentul-reclamant Cabinet Medical Veterinar Dr. U. a fost radiat la data de 11 mai 2023 din Registrul Unic al cabinetelor medicale individuale şi, de asemenea, menţiunea de radiere a calităţii de membru a fost înscrisă în Tabloul general al membrilor Colegiului Medicilor Veterinari pentru domnul doctor U., conform adresei înaintate la dosarul cauzei de Colegiul Medicilor Veterinari nr. 1723/15.05.2023 .

În raport de situaţia de fapt expusă, rezultă că recurentului-reclamant i-a încetat capacitatea procesuală de folosinţă, în sensul dispoziţiilor art. 32 coroborat cu art. 56 alin. (1) C. proc. civ., astfel că nu mai poate fi parte în prezentul proces.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul Cabinet Medical Veterinar Dr. U. ca fiind formulat de o persoană fără capacitate procesuală de folosinţă.

Examinând, cu prioritate, cerinţa satisfacerii timbrajului aferent căii de atac, Înalta Curte constată că, în cauză, nu s-a făcut dovada achitării de taxei judiciare de timbru de către reclamanţii A. S.R.L., E. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar Dr. G., Cabinet Medical Veterinar Dr. S., Cabinet Medical Veterinar Dr. V., W. S.R.L. şi CC. S.R.L., având în vedere următoarele aspecte:

În cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, potrivit cărora:

"(2) Se taxează cu 50 RON cererile pentru exercitarea apelului sau, după caz, recursului împotriva următoarelor hotărâri judecătoreşti:

a) hotărârile prin care s-a respins cererea ca prematură, inadmisibilă, prescrisă sau pentru autoritate de lucru judecat;"

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 148 alin. (6) din C. proc. civ. potrivit cărora: "Cererile adresate instanţelor judecătoreşti se timbrează, dacă legea nu prevede altfel", iar art. 197 din C. proc. civ. statuează că în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează acesteia, iar netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrag anularea cererii de chemare în judecată sau, după caz, a căii de atac, în condiţiile legii.

Conform art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) al aceluiaşi articol stabileşte că această cerinţă este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.

Prin citaţiile comunicate recurenţilor A. S.R.L., E. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar Dr. S. la data de 02 mai 2023, Cabinet Medical Veterinar Dr. V. la data de 03 mai 2023, precum şi Cabinet Medical Veterinar Dr. G., W. S.R.L. şi CC. S.R.L. la data de 04 mai 2023, conform dovezilor de înmânare aflate la dosar, Înalta Curte a adus la cunoştinţa părţilor obligaţia achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 de RON, aferentă căii de atac declarate în cauză, obligaţie pe care recurenţii nu au îndeplinit-o până la termenul de judecată fixat pentru data de 15 iunie 2023.

Înalta Curte reţine că, în cauză, nu s-a formulat cerere de ajutor public judiciar şi nici cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.

Consecinţa neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a recursului este prevăzută de dispoziţiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sancţiunea fiind nulitatea recursului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamanţii A. S.R.L., E. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar Dr. G., Cabinet Medical Veterinar Dr. S., Cabinet Medical Veterinar Dr. V., W. S.R.L. şi CC. S.R.L., ca netimbrat.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanţii Cabinet Medical Veterinar Dr. F., J. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar Dr. I., H. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar Dr. T., X. S.R.L., BB. S.R.L., O. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar Dr. AA., Cabinet Medical Veterinar Dr. M., Cabinet Medical Veterinar Dr. Q., Y. S.R.L., B. S.R.L., N. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar Dr. R., DD. S.R.L., C. S.R.L., K. S.R.L., D. S.R.L., L. S.R.L., P. S.R.L. este fondat, în următoarele limite şi pentru următoarele considerente:

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor circumscrise motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., republicat, constată că este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, include toate neregularităţile procedurale care atrag sancţiunea nulităţii, cu excepţia celor menţionate la punctele 1-4, precum şi nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

În doctrină s-a arătat, cu titlu de exemplu, că hotărârea poate fi casată pentru acest motiv atunci când se invocă: nesemnarea minutei de către judecători; nerespectarea principiului oralităţii, al publicităţii şedinţelor de judecată; încălcarea dreptului de apărare urmare a nelegalei citări a părţii pentru ultimul termen de judecată; efectuarea expertizei cu nesocotirea prevederilor art. 335 alin. (1) şi art. 338 C. proc. civ. încălcarea dreptului de apărare dacă instanţa a admis apelul şi s-a pronunţat şi asupra fondului, fără ca părţile să fi pus concluzii şi asupra fondului; încălcarea principiului contradictorialităţii şi al nemijlocirii prin pronunţarea soluţiei în baza unor dovezi care nu au fost administrate în cursul procesului şi nu au fost puse în dezbaterea părţilor; decăderea din administrarea unei probe cu nesocotirea prevederilor art. 254 C. proc. civ. lipsa încheierii de dezbateri sau nesemnarea acesteia; respingerea cererii de recuzare dacă a fost cauzată o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii; aplicarea greşită a unor texte de lege.

Înalta Curte are în vedere că art. 14 din C. proc. civ., care reglementează principiul contradictorialităţii în procesul civil, stipulează la alin. (5) şi (6) că instanţa este obligată, în orice proces, să supună discuţiei părţilor toate cererile, excepţiile şi împrejurările de fapt sau de drept invocate, precum şi că îşi va întemeia hotărârea numai pe motive de fapt şi de drept, pe explicaţii sau pe mijloace de probă care au fost supuse, în prealabil, dezbaterii contradictorii, iar principiul contradictorialităţii constituie o garanţie a unui proces echitabil prin prisma exigenţelor cerute de art. 6 parag. 1 din Convenţia europeană a drepturilor omului procedurii de judecată propriu-zise.

Contradictorialitatea este aşadar unul dintre principiile specifice procedurii civile, fiind o componentă a dreptului fundamental la apărare, constând în dreptul părţilor aflate pe poziţii cu interese contrare de a propune şi administra probe şi de a pune concluzii în legătură cu problemele de fapt şi de drept care interesează dezlegarea pricinii, indiferent dacă elementele puse în discuţie reprezintă rezultatul iniţiativei părţilor ori al judecătorului. Corelativ acestui drept, pentru asigurarea respectării sale, instanţa de judecată are obligaţia de a pune în discuţia părţilor toate chestiunile de fapt şi de drept apărute în cursul procesului, în baza cărora va soluţiona litigiul, putându-se chiar afirma că principiul contradictorialităţii primează faţă de principiul rolului activ, instanţa neputându-se pronunţa fără a asculta poziţia părţilor.

Din acest punct de vedere, dispoziţiile acestui articol trebuie corelate cu prevederile art. 224 C. proc. civ. care reia, în linii mari, prevederile art. 14 alin. (5) din C. proc. civ.

Nu în ultimul rând, se are în vedere că principiul contradictorialităţii este intrinsec legat de principiul egalităţii armelor, fiind principiul care îngăduie părţilor din proces să participe în mod activ şi egal la prezentarea, argumentarea şi dovedirea drepturilor lor în cursul desfăşurării procesului. Mai precis, părţile trebuie să aibă posibilitatea de a discuta şi de a combate susţinerile făcute de fiecare dintre ele şi de a-şi exprima opinia asupra iniţiativelor instanţei în scopul stabilirii adevărului şi al pronunţării unei hotărâri legale şi temeinice, finalitate prevăzută de dispoziţiile art. 211 C. proc. civ., potrivit cu care "Completul de judecată, constituit potrivit legii, efectuează activitatea de cercetare şi dezbaterea fondului procesului, cu respectarea tuturor principiilor şi garanţiilor procesuale, în vederea soluţionării legale şi temeinice a acestuia".

Instanţa de control judiciar constată că, în cauză, deşi prima instanţa a pus în discuţie excepţia inadmisibilităţii, invocată de pârâtul Guvernul României din perspectiva lipsei procedurii prealabile, a soluţionat excepţia prin prisma altor motive decât cele care au fost invocate de autorul excepţiei şi puse în dezbaterea contradictorie a părţilor.

În acest context se are în vedere şi faptul că în considerentele hotărârii recurate instanţa de fond a reţinut aspecte ce ţin de propria sa competenţă în soluţionarea litigiului, în condiţiile în care prin încheierea de la primul termen de judecată din data de 21 aprilie 2021 a reţinut că este competentă material şi teritorial să soluţioneze cauza dedusă judecăţii.

În consecinţă, judecătorul fondului nu mai avea oricum posibilitatea de a invoca necompetenţa şi trebuia să soluţioneze cauza ţinând cont de calificarea juridică data de reclamanţi prin cererea de chemare în judecată.

În orice caz, reţine instanţa de control judiciar că ne aflăm într-un raport de drept administrativ, privind un drept izvorât din lege, în care una dintre părţi este o autoritate publică centrală, art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 asimilând actelor administrative şi refuzul nejustificat al autorităţii, neavând relevanţă, sub aspectul competenţei funcţionale, împrejurarea că reclamanţii nu fac vreo referire la anularea vreunui act administrativ sau la refuzul autorităţii de rezolvare a unei cereri, astfel cum în mod greşit a apreciat prima instanţă.

Prin urmare, se apreciază că, în cauza de faţă, hotărârea pronunţată de instanţa de fond nu respectă exigenţele procedurale impuse de textele de lege anterior menţionate, astfel încât, în vederea respectării principiilor ce guvernează desfăşurarea procesului civil, cu referire directă la principiul contradictorialităţii şi ţinând cont de necesitatea aplicării efective, iar nu doar formale, a dreptului părţilor la dublul grad de jurisdicţie, se impune casarea integrală a hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, care va proceda inclusiv la soluţionarea excepţiei inadmisibilităţii, invocată de pârâtul Guvernul României din perspectiva lipsei procedurii prealabile.

În raport de soluţia de casare cu trimitere spre rejudecare, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte critici de nelegalitate formulate de recurenţii-reclamanţi, subsumate motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., acestea urmând a fi avute în vedere de instanţa de fond la rejudecarea cauzei.

Pentru aceste considerente, constatând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în temeiul art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanţii Cabinet Medical Veterinar Dr. F., J. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar Dr. I., H. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar Dr. T., X. S.R.L., BB. S.R.L., O. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar Dr. AA., Cabinet Medical Veterinar Dr. M., Cabinet Medical Veterinar Dr. Q., Y. S.R.L., B. S.R.L., N. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar Dr. R., DD. S.R.L., C. S.R.L., K. S.R.L., D. S.R.L., L. S.R.L., P. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 83/2021 din 12 mai 2021 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, exclusiv cu privire la aceşti reclamanţi, întrucât cu privire la ceilalţi reclamanţi hotărârea recurată a intrat sub autoritatea lucrului judecat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de cererea de renunţare la judecata recursului formulată de reclamanta Z. S.R.L.

Respinge recursul declarat de reclamantul Cabinet Medical Veterinar Dr. U. ca fiind formulat de o persoană fără capacitate procesuală de folosinţă.

Anulează recursul declarat de reclamanţii A. S.R.L., E. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar Dr. G., Cabinet Medical Veterinar Dr. S., Cabinet Medical Veterinar Dr. V., W. S.R.L. şi CC. S.R.L., ca netimbrat.

Admite recursul declarat de reclamanţii Cabinet Medical Veterinar Dr. F., J. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar Dr. I., H. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar Dr. T., X. S.R.L., BB. S.R.L., O. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar Dr. AA., Cabinet Medical Veterinar Dr. M., Cabinet Medical Veterinar Dr. Q., Y. S.R.L., B. S.R.L., N. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar Dr. R., DD. S.R.L., C. S.R.L., K. S.R.L., D. S.R.L., L. S.R.L., P. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 83/2021 din 12 mai 2021 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 15 iunie 2023.