Appeal null for lacking specific cassation grounds; transfer of railway line to private domain upheld.

Şedinţa publică din data de 15 iunie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 21 februarie 2022, sub nr. x/2022, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, a solicitat ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să se dispună anularea Hotărârii de Guvern nr. 1233/2021 privind trecerea din domeniul public al statului în domeniul privat al statului a unor bunuri aflate în administrarea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii şi în concesiunea Companiei Naţionale de Căi Ferate "CFR" - S.A. - Sucursala Regională CF Bucureşti, pentru scoaterea din funcţiune, în vederea valorificării şi, după caz, casării, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1120, din 24 noiembrie 2021, în ceea ce priveşte punctele 2 si 3 din Anexa H.G. nr. 1233/2021, cu privire la linia 312 (Câmpina – Câmpiniţa-Telega), având următoarele denumiri şi descrieri, pe scurt:

1) "Linii ferate de circulaţie şi aparate de cale, neinteroperabile", având următoarea descriere, pe scurt:

a) lungimea totală a liniilor CF = 6,524 km;

b) aparate de cale echivalente = 15 buc;

c) linii CF simple = 3,709 km, linii din staţii = 2,815 km;

d) (treceri la nivel = 4 buc.) (linia 312 Câmpina - Câmpiniţa) CF nr. x Câmpina nr. x Poiana Câmpina nr. x Câmpina.

2) "Podurile care au legătură cu liniile ferate deschise circulaţiei acestora, neinteroperabile", având următoarea descriere, pe scurt:

a) lungime = 381,31 ml;

b) nr. de poduri = 3 buc;

c) nr. de podeţe = 6 buc;

d) suprafeţe = 1.912,57 ml (linia 312 Câmpina - Câmpiniţa) CF nr. x Câmpina nr. x Poiana Câmpina nr. x Câmpina.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 185 din 11 octombrie 2022, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- a admis excepţia inadmisibilităţii, invocată prin întâmpinare şi prin cererea de intervenţie accesorie;

- a respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României şi intervenienta accesorie Compania Naţională de Căi Ferate "CFR" S.A., prin Compania Naţională de Căi Ferate "CFR" S.A.-Sucursala Regională CF Bucureşti, ca inadmisibilă, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile;

- a admis cererea de intervenţie accesorie în favoarea pârâtului formulată de către intervenienta accesorie Compania Naţională de Căi Ferate "CFR" S.A., prin Compania Naţională de Căi Ferate "CFR" S.A.-Sucursala Regională CF Bucureşti.

La termenul de judecată din data de 04 octombrie 2022, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a încuviinţat, în principiu, cererea de intervenţie accesorie formulată de Compania Naţională de Căi Ferate "CFR" S.A., prin Compania Naţională de Căi Ferate "CFR" S.A.-Sucursala Regională CF Bucureşti, în favoarea pârâtului Guvernul României.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 185 din 11 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A., fără să îl întemeieze în drept, solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 30 ianuarie 2023, intimata-intervenientă Compania Naţională de Căi Ferate "CFR" S.A. a solicitat respingerea recursului, reiterând, în esenţă, apărările susţinute în faţa primei instanţe.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând, cu prioritate, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepţia în discuţie este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reţine că potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar conform art. 489 alin. (1) din acelaşi act normativ, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (3), care statuează că motivele de casare de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbaterea părţilor.

Astfel, deşi există formal o declaraţie de recurs, nu se indică explicit, raportat la textul invocat, care sunt motivele de nelegalitate a hotărârii recurate, analiza de nelegalitate a hotărârii instanţei de fond fiind astfel imposibil de realizat. În concret, cererea de recurs se limitează la reluarea în esenţă a conţinutului cererii de chemare în judecată formulate în primă instanţă, fără a se formula critici raportat la conţinutul concret al hotărârii atacate.

Or, exprimarea nemulţumirii faţă de soluţia pronunţată, fără indicarea unor motive concrete de nelegalitate care să poată fi analizate fie şi prin prisma dispoziţiilor art. 489 alin. (3) C. proc. civ., nu poate echivala cu motivarea recursului.

Înalta Curte constată că prin cererea de recurs nu au fost invocate niciunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. şi nu se evidenţiază care sunt motivele concrete de nelegalitate ce ar putea fi încadrate în unul dintre motivele limitativ şi expres prevăzute de această normă.

Aşa cum s-a arătat elocvent în practica judiciară, pe baza principiului echivalenţei actelor juridice, motivarea recursului nu poate fi făcută prin trimitere la apărările de la fond, deoarece, fiind întocmite anterior pronunţării hotărârii atacate, ele reprezintă poziţia părţii faţă de drepturile şi obligaţiile în discuţie, iar nu critici aduse unei hotărâri, care nu fusese încă pronunţată.

Mai mult, pentru a conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare de formă a textelor legale şi la prezentarea circumstanţelor factuale ale cauzei, ci condiţia legală a dezvoltării motivelor implică determinarea greşelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, precum şi indicarea probelor şi raţionamentelor pe care se bazează.

Înalta Curte reţine că sunt date în competenţa instanţei de control judiciar exclusiv chestiunile care ţin de legalitatea soluţiei instanţei de fond, iar în aceste condiţii, instanţa de recurs nu este îndreptăţită a reanaliza probatoriul administrat, decât în măsura în care o astfel de analiză se impune prin prisma aplicării greşite de către instanţa de fond a unor dispoziţii legale, cum ar fi regulile procedurale referitoare la modalitatea de administrare a probatoriilor sau la forţa probantă a unor asemenea mijloace administrate.

Conform art. 483 alin. (3) şi (4) C. proc. civ. recursul este o cale extraordinară de atac menită să asaneze eventualele greşeli de judecată anume imputate de recurent prin prisma motivelor de casare expres şi limitativ prevăzute de lege în art. 488 C. proc. civ., per a contrario, aspectele de fapt şi critici în legătură cu stabilirea stării de fapt nu pot face obiectul recursului.

Înalta Curte constată că, în speţă, prin cererea de recurs nu se formulează critici raportat la conţinutul concret al hotărârii atacate. Această critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei şi apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanţa fondului încalcă sau reprezintă o greşită aplicare a acestor norme de drept material. Or, recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greşeli de apreciere a situaţiei de fapt deduse judecăţii ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanţa de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual.

Prin urmare, întrucât recurenta-reclamantă nu s-a conformat exigenţelor impuse de dispoziţiile legale mai sus menţionate şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. prin raportare la hotărârea recurată, Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursului, în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu şi va constata nul recursul declarat de reclamanta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii, invocată din oficiu.

Constată nul recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 185 din 11 octombrie 2022 a Curţii de Apel Ploieşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 15 iunie 2023.