Competence conflict over immigration employment authorization refusal: primacy of special legislation over general administrative procedure jurisdiction rules
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice definitively resolved a negative conflict of jurisdiction by establishing that the Court of Appeal of Timisoara is the competent authority to hear the case, overturning the lower court's declination to the Tribunal of Timis. The dispute involved a negative conflict of jurisdiction arising from a company's challenge to an administrative refusal by the local immigration office to issue an employment authorization (aviz) for a foreign national; the Court of Appeal had initially declined competency based on the general rule in Law No. 554/2004 that local authority acts are judged by tribunals unless provided for by a "special organic law," while the Tribunal of Timis countered that the specific provision in Government Ordinance No. 25/2014 assigning such cases to appellate courts took precedence. The High Court ruled that the specific jurisdictional rule in Article 28(5) of Government Ordinance No. 25/2014 prevails over the general framework of Law No. 554/2004, holding that the "special organic law" requirement in Article 10(1) of Law No. 554/2004 is rendered ineffective by subsequent Civil Procedure Code provisions (Articles 95 and 96) and transitory laws that establish appellate competency for administrative matters under "special law" without distinguishing organic status, thereby restoring the case to the appellate level.
Legislator headnote
AI generatedart. 83 lit. k) din Legea nr. 76/2012, art. 135 alin. (1) din C. proc. civ, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 96 pct. 1 din Legea nr. 134/2010, art. 96 pct. 1 din C. proc. civ; Competence conflict over immigration employment authorization refusal: primacy of special legislation over general administrative procedure jurisdiction rules: Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul a avut în vedere modificările legislative operate asupra Legii nr. 554/2004, care au dus la apariţia sintagmei "lege organică specială" în cuprinsul art. 10 alin. (1). A reţinut că, prin modificarea adusă prin Legea nr. 97/2008, legiuitorul a urmărit doar să actualizeze limitele valorice în funcţie de care competenţa este partajată între tribunale şi curţi de apel, în raport de denominarea monedei naţionale, iar nu să modifice regimului juridic al legii speciale prin care se derogă de la normele de competenţă stabilite de cadrul general - Legea nr. 554/2004.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 15 iunie 2023
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 22.02.2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul M.A.I. - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia Migraţie - Biroul pentru Imigrări Caraş-Severin, a formulat contestaţie împotriva refuzului pârâtului nr. x/BICS/OCA din 14.02.2023 privind eliberarea avizului de angajare solicitat de către societate pentru dl. B., posesor al paşaportului nr. x, valabil până la data de 04.11.2025, emis de autorităţile din Nepal, şi al permisului unic de şedere valabil până la data de 13.09.2023.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Hotărârea Curţii de Apel Timişoara – secţia contencios administrativ şi fiscal
Prin sentinţa civilă nr. 225 din 26 aprilie 2023, Curtea de Apel Timişoara a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut că, deşi potrivit art. 28 alin. (5) din O.G. nr. 25/2014, refuzul eliberării avizului de angajare/detaşare poate fi contestat la curtea de apel în a cărei rază de competenţă se află formaţiunea teritorială care a dispus această măsură, în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, totuşi, dispoziţiile art. 10 alin. (1) din acest din urmă act normativ dispun că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
Or, reţine Curtea de Apel Timişoara, câtă vreme O.G. nr. 25/2014 nu este lege organică, iar în jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale (indicată în cuprinsul sentinţei) s-a arătat că printr-o lege ordinară nu se poate deroga de la o lege organică precum Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, instanţa competentă să judece cauza se determină potrivit art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, în favoarea Tribunalului Timiş, în raport de rangul autorităţii locale emitente a refuzului contestat şi de locul situării sediului reclamantei.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 5.05.2023, sub acelaşi număr de dosar.
2.2. Hotărârea Tribunalului Timiş – secţia de contencios administrativ şi fiscal
Prin sentinţa civilă nr. 460/PI din 18 mai 2023, Tribunalul Timiş a admis excepţia necompetenţei sale materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara – secţia de contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul a avut în vedere modificările legislative operate asupra Legii nr. 554/2004, care au dus la apariţia sintagmei "lege organică specială" în cuprinsul art. 10 alin. (1). A reţinut că, prin modificarea adusă prin Legea nr. 97/2008, legiuitorul a urmărit doar să actualizeze limitele valorice în funcţie de care competenţa este partajată între tribunale şi curţi de apel, în raport de denominarea monedei naţionale, iar nu să modifice regimului juridic al legii speciale prin care se derogă de la normele de competenţă stabilite de cadrul general - Legea nr. 554/2004.
Totodată, tribunalul s-a raportat la dispoziţiile art. 95 şi 96 din C. proc. civ., raportat la art. 83 lit. k) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., concluzionând că poate avea efect util doar interpretarea potrivit căreia rămâne fără efect sintagma "lege organică" din Legea nr. 554/2004, câtă vreme există o lege specială care nu este contrară legii de punere în aplicare şi care stabileşte competenţa în favoarea curţii de apel.
Pentru toate aceste aspecte, Tribunalul Timiş a considerat că revine Curţii de Apel Timişoara competenţa de soluţionare a cauzei, conform art. 28 alin. (5) din O.G. nr. 25/2014, aprobată prin Legea nr. 14/2016.
II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a contestat refuzul pârâtului M.A.I. - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia Migraţie - Biroul pentru Imigrări Caraş-Severin de a elibera, potrivit O.G. nr. 25/2014, avizul necesar angajării cetăţeanului străin pe teritoriul României.
Problema de drept care a generat conflictul de competenţă şi asupra căreia instanţele aflate în conflict au exprimat opinii contrare, priveşte actul normativ care determină competenţa materială de soluţionare a cauzei, respectiv O.G. nr. 25/2014, potrivit căreia curtea de apel este învestită cu soluţionarea contestaţiei împotriva refuzului pârâtului de eliberare a avizului de angajare ori Legea nr. 554/2004, care stabileşte competenţa generală a tribunalului de a soluţiona acţiunile împotriva actelor administrative emise de autorităţile publice locale.
Examinând argumentele expuse de Curtea de Apel Timişoara şi Tribunalul Timiş, Înalta Curte constată că această din urmă instanţă a stabilit corect competenţa materială de soluţionare a prezentei cauze, în raport de dispoziţiile art. 28 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2014.
Înalta Curte reţine că O.G. nr. 25/2014 are caracter de lege specială faţă de Legea nr. 554/2004, care reprezintă norma generală în materia contenciosului administrativ şi care este incidentă doar în cazul în care legiuitorul nu a reglementat, prin dispoziţii normative derogatorii, o competenţă specială în raport de obiectul cererii.
În ceea ce priveşte cerinţa din cuprinsul art. 10 alin. (1) al Legii nr. 554/2004, ca norma de competenţă derogatorie să fie stabilită printr-o "lege organică specială", Înalta Curte constată că sintagma care a dat naştere la interpretări contrarii din partea instanţelor aflate în conflict a fost inclusă în articolul de lege menţionat prin Legea nr. 97/2008.
Ordonanţa Guvernului nr. 25/2014 a fost adoptată ulterior Legii nr. 97/2008, fiind aprobată prin Legea nr. 14/2016, astfel că, indiferent de situaţia normativă creată prin modificarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, manifestarea de voinţă a legiuitorului este evidentă în sensul stabilirii unei competenţe speciale, derogatorie de la norma generală, în soluţionarea contestaţiilor împotriva refuzului de emitere a avizelor de angajare de către birourile teritoriale de imigrări. O altă interpretare ar conduce la ideea lipsirii de efecte a art. 28 alin. (5) din O.G. nr. 25/2014 încă de la momentul adoptării sale, ipoteză evident nerezonabilă, iar câtă vreme această dispoziţie legală există în fondul legislativ şi nu a fost declarată neconstituţională printr-o decizie a Curţii Constituţionale, se impune a fi aplicată în cauzele aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti.
Un alt argument în sprijinul aplicării O.G. nr. 25/2014 poate fi dedus şi din prevederile art. 95 pct. 1 şi art. 96 pct. 1 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., act normativ adoptat ulterior Legii nr. 97/2008, care stabilesc în favoarea tribunalelor competenţa de soluţionare în primă instanţă a tuturor cererilor care nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe, în timp ce curţile de apel au competenţa de a judeca, în primă instanţă, cererile în materie de contencios administrativ şi fiscal, potrivit legii speciale. Totodată, potrivit art. 83 lit. k) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., la data intrării în vigoare a C. proc. civ. se abrogă orice alte dispoziţii contrare, chiar dacă sunt cuprinse în legi speciale.
Prin urmare, sintagma "lege organică specială" din cuprinsul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a rămas fără efect, în raport de art. 96 pct. 1 din C. proc. civ., care stabileşte competenţa curţilor de apel "potrivit legii speciale" (fără vreo diferenţiere referitoare la caracterul organic al legii speciale) şi de normele de punere în aplicare, anterior amintite, care dispun abrogarea oricăror dispoziţii contrare, chiar cuprinse în legi speciale (este de observat că, în speţă Legea nr. 554/2004 are caracter general faţă de O.G. nr. 25/2014, însă are caracter special faţă de C. proc. civ.).
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză se determină potrivit art. 28 alin. (5) din O.G. nr. 25/2014, competenţa urmând a fi stabilită în favoarea curţii de apel în a cărei circumscripţie se află formaţiunea teritorială emitentă a refuzului eliberării avizului de angajare a cetăţeanului străin. Cum pârâtul Biroul pentru Imigrări Caraş-Severin se află în raza teritorială a Curţii de Apel Timişoara, această instanţă este competentă să soluţioneze contestaţia reclamantei A. S.R.L..
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru aceste considerente, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul M.A.I. - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia Migraţie - Biroul pentru Imigrări Caraş-Severin, în favoarea Curţii de Apel Timişoara.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 15 iunie 2023.