Negative jurisdictional conflict: applicability of Art. 26 Law No. 341/2004 derogation to central state secretariat acting as plaintiff in administrative litigation

Şedinţa publică din data de 15 iunie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 21.10.2022, sub nr. x/2022, reclamantul Secretariatul de Stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, în contradictoriu cu pârâtul A., a solicitat anularea Certificatului seria x.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Buzău – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa nr. 819/2022 din 22 decembrie 2022, Tribunalul Buzău a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Buzău a reţinut că sunt incidente în stabilirea competenţei de soluţionare a prezentei cauze dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar nu cele ale art. 26 din Legea nr. 341/2004, întrucât acestea din urmă nu sunt aplicabile în litigiile în care acţiunea este introdusă de Secretariatul de Stat, ci doar în cele în care acesta are calitatea de pârât.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 4.01.2023, sub acelaşi număr de dosar.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Ploieşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 17 din 8 februarie 2023, Curtea de Apel Ploieşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Ploieşti a reţinut că în cadrul litigiilor legate de aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 341/2004, precum prezentul litigiu, în stabilirea competenţei sunt aplicabile dispoziţiile art. 26 din această lege care stabilesc competenţa de soluţionare în fond în favoarea tribunalului, fără a prezenta relevanţă calitatea de reclamant sau pârât a Secretariatului de Stat.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte reţine că obiectul acţiunii îl constituie anularea Certificatului de Luptător cu Rol Determinant seria x emis pe numele pârâtului A..

Potrivit art. 10 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, "(…) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului .

Aşadar ca regulă generală, potrivit criteriului rangului autorităţii emitente, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, se soluţionează în fond, de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel .

Potrivit art. 26 din Legea nr. 341/2004: "Prin derogare de la dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, litigiile legate de aplicarea dispoziţiilor prezentei legi, în care acţiunea este formulată în contradictoriu cu Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din decembrie 1989 sau Comisia parlamentară a revoluţionarilor din decembrie 1989, se soluţionează, în fond, de secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, iar în recurs, de secţia de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel."

Acest text legal instituie o derogare de la norma generală de competenţă materială în litigiile legate de aplicarea Legii nr. 341/2004, acestea fiind date în competenţa de soluţionare a tribunalului, secţia de contencios administrativ şi fiscal, iar referirea din textul legal la situaţia în care acţiunea este formulată în contradictoriu cu Secretariatul de Stat este menită să întărească această interpretare, întrucât acesta este autoritate publică centrală, a cărei calitate ar fi atras, în lipsa dispoziţiei derogatorii, competenţa materială a curţii de apel .

Această precizare a textului art. 26, nu înseamnă că derogarea de la norma generală de competenţă vizează doar acţiunile formulate de persoana vătămată prin emiterea/neemiterea certificatului de luptător, ci şi acţiunile formulate de Secretariatul de stat în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 341/2004, fiind de neconceput ca, în situaţia în care se schimbă calitatea părţilor, aceeaşi categorie de litigii să fie soluţionate de instanţe de grad diferit, în condiţiile în care soluţionarea litigiului vizează verificarea respectării aceloraşi dispoziţii legale.

Art. 26 din Legea nr. 341/2004 a fost introdus prin Legea 2/2013, respectiv prin art. V din această lege, privind unele măsuri de degrevare a instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., iar scopul edictării Legii nr. 2/2013 este cel evidenţiat în titlul său, respectiv degrevarea instanţelor judecătoreşti, fiind instituită o derogare de la dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în sensul că revine competenţa de soluţionare tribunalului ca instanţă de fond de contencios administrativ, chiar dacă parte în cauzele ce au ca obiect aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 341/2004 este o instituţie centrală, respectiv Secretariatul de Stat sau Comisia parlamentară a revoluţionarilor din decembrie 1989.

Pe lângă scopul declarat al Legii nr. 2/2013 de degrevare a instanţelor judecătoreşti, legiuitorul a avut în vedere şi asigurarea accesului la justiţie pentru persoanele destinatare a Legii 341/2004, fiind stabilită prin derogare competenţa materială în favoarea tribunalului şi nu a Curţii de Apel pentru soluţionarea în fond a unor astfel de litigii, raţionament ce nu poate fi diferit în funcţie de calitatea Secretariatului de Stat de pârât sau de reclamant.

Cum în Legea nr. 341/2004, cu completările şi modificările ulterioare, inclusiv cele prevăzute de O.U.G. nr. 168/2022, se regăsesc dispoziţii speciale cu privire la competenţa instanţei de contencios administrativ, reprezentată de secţia de contencios administrativ a tribunalului, ce soluţionează acţiunea pe fond, respectiv cele prevăzute la art. 8 alin. (7), art. 9 alin. (5), art. 92 alin. (7) şi art. 26, având conţinut similar, în regulator de competenţă Înalta Curte constată că nu poate fi competentă o instanţă de un anumit grad raportat la calitatea părţii care o învesteşte şi nu pot fi aplicate prevederile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ dacă acţiunea dedusă judecăţii este promovată de secretariatul de stat, emitentul actului administrativ a cărui anulare se solicită.

Pe cale de consecinţă, având în vedere caracterul de normă specială, derogatorie, a art. 26 din Legea nr. 341/2004, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care stabilesc competenţa de soluţionare a cauzei în raport de rangul autorităţii pârâte, aceste prevederi având caracter general în raport de dispoziţiile Legii nr. 341/2004, care se aplică cu prioritate.

Dispoziţiile Legii nr. 554/2004 sunt incidente doar în ceea ce priveşte stabilirea competenţei teritoriale a tribunalului, având în vedere că Legea nr. 341/2004 nu cuprinde prevederi în acest sens, iar conform art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data promovării acţiunii, competenţa aparţine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Buzău, unde îşi are domiciliul pârâtul.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru aceste considerente, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul Secretariatul de Stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, în contradictoriu cu pârâtul A., în favoarea Tribunalului Buzău.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 15 iunie 2023.