Conflict of jurisdiction: waiver of material incompetence at first hearing consolidates court competence despite public-law subject matter
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania (ICCJ) resolved a negative conflict of jurisdiction by declaring the Timiş Tribunal competent to hear the case, effectively ordering the return of the file to the first-instance court and upholding the procedural rule that jurisdictional objections waived by the initial court solidify its competence. The dispute involved a challenge to the validation of a professional board member’s election and appointment within a national professional corporation, initially filed as a civil action for the issuance of an administrative act. The Timiş Tribunal initially declined jurisdiction to the Timișoara Court of Appeal, which then referred the matter to the ICCJ after admitting a material incompetence exception; however, the ICCJ found that the Timiş Tribunal failed to verify or raise material incompetence at the first hearing where parties were legally summoned, thereby triggering a prorogation of jurisdiction under Articles 130 and 131 of the Code of Civil Procedure. Relying on the precedent set by ICCJ Decision No. 31/2019 regarding the interpretation of Article 131, the court held that the initial court acquired competence by not invoking the exception within the statutory deadline, and thus remained the sole competent forum for the merits despite the substantive public-law nature of the dispute.
Legislator headnote
AI generatedart. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 135 alin. (1) din C. proc. civ, art. 130 alin. (2) C. proc. civ, art. 131 din C. proc. civ, art. 131 alin. (1) din C. proc. civ, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Conflict of jurisdiction: waiver of material incompetence at first hearing consolidates court competence despite public-law subject matter: The dispute involved a challenge to the validation of a professional board member’s election and appointment within a national professional corporation, initially filed as a civil action for the issuance of an administrative act. The Timiş Tribunal initially declined jurisdiction to the Timișoara Court of Appeal, which then referred the matter to the ICCJ after admitting a material incompetence exception; however, the ICCJ found that the Timiş Tribunal failed to verify or raise material incompetence at the first hearing where parties were legally summoned, thereby triggering a prorogation of jurisdiction under Articles 130 and 131 of the Code of Civil Procedure. Relying on the precedent set by ICCJ Decision No. 31/2019 regarding the interpretation of Article 131, the court held that the initial court acquired competence by not invoking the exception within the statutory deadline, and thus remained the sole competent forum for the merits despite the substantive public-law nature of the dispute.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis explicitly cited in the dispositive for establishing the competence of the Timiş Tribunal to resolve the case.
Full text
Şedinţa publică din data de 10 ianuarie 2023
Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş la data de 15.02.2022, sub nr. unic de dosar x/2022, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Colegiul Medicilor Stomatologi din România şi Comisia Electorală Centrală Organizată la nivelul Colegiului Medicilor Stomatologi din România a solicitat obligarea pârâţilor la emiterea deciziei de validare a reclamantei pe funcţia de membru în Consiliul Colegiului Medicilor Stomatologi Timiş, de reprezentant al Colegiului teritorial în Adunarea generală naţională a Colegiului Medicilor Stomatologi din Romania, respectiv de membru-vicepreşedinte - al Biroului executiv al Consiliului Colegiului Medicilor Stomatologi Timiş.
2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă
Prin sentinţa civilă nr. 767/23.09.2022 pronunţată în dosar nr. x/2022, Tribunalul Timiş a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Colegiul Medicilor Stomatologi din Romania şi Comisia Electorala Centrala Organizată la Nivelul Colegiului Medicilor Stomatologi din Romania, având ca obiect, obligare emitere act administrativ, în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Timiş a reţinut că ambele entităţi pârâte sunt structuri publice centrale (diferite de entităţile locale, judeţene), iar, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanţa competentă să judece cauza este Curtea de Apel Timişoara.
Prin sentinţa civilă nr. 513 din data de 24 noiembrie 2022, Curtea de Apel Timişoara – secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş şi a constatat ivit conflictul negativ de competenţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel a reţinut incidenţa decizia RIL a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 31/2019, având în vedere că Tribunalul Timiş – secţia contencios administrativ şi fiscal, avea posibilitatea şi obligaţia de a pune în discuţia părţilor excepţia necompetenţei materiale invocată de pârât prin întâmpinare până la primul termen de judecată cu procedura completă. Or, primul termen la care părţile au fost legal citate şi puteau pune concluzii în privinţa competenţei a fost cel din 03.06.2022, când, însă, instanţa a admis o cerere de amânare pentru a se lua act de notele scrise depuse şi înscrisurile anexate aceasta, fără a-şi verifica competenţa.
3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.
Din verificarea dosarului Tribunalului Timiş – secţia contencios administrativ şi fiscal, rezultă că primul termen la care părţile au fost legal citate şi puteau pune concluzii în privinţa competenţei a fost cel din 03.06.2022, când, însă, instanţa a admis o cerere de amânare pentru a se lua act de notele scrise depuse şi înscrisurile anexate aceasta, fără a-şi verifica competenţa.
La al doilea termen de judecată, 23.09.2022, Tribunalul Timiş a pus în discuţia părţilor excepţia necompetenţei materiale, invocată prin întâmpinare de către pârâtul Colegiul Medicilor Stomatologi din România, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara– secţia contencios administrativ şi fiscal.
În conformitate cu prevederile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., "Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.", iar în conformitate cu prevederile art. 131 alin. (1) acelaşi Cod, "La primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu."
Alin. (2) al aceluiaşi articol statuează că "În mod excepţional, în cazul în care pentru stabilirea competenţei sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuţia părţilor şi va acorda un singur termen în acest scop".
Textele menţionate sunt expresia intenţiei legiuitorului de a stabili clar aspectul competenţei unei instanţe, nerespectarea termenului procedural de invocare a necompetenţei atrăgând decăderea din dreptul de a pune în discuţie necompetenţa instanţei, respectiv lipsirea instanţei sesizate de posibilitatea invocării necompetenţei cu depăşirea termenului procedural menţionat, cu consecinţa corelativă a consolidării competenţei instanţei iniţial învestite, independent de norma care reglementează competenţa instanţei.
Efectul omisiunii de a invoca necompetenţa materială la primul termen de judecată la care părţile erau legal citate este stabilirea competenţei instanţei iniţial învestite de a soluţiona cererea de chemare în judecată. De lege lata, declinarea competenţei ulterior acestui moment nu mai este cu putinţă, odată depăşit termenul procedural de invocare a necompetenţei, instanţa rămânând competentă să judece, chiar dacă dispoziţia legală incidentă ar fi menţionat competenţa altei instanţe.
Reţinând că la termenul din data de 03.06.2022, la care părţile au fost legal citate în faţa Tribunalului Timiş şi puteau pune concluzii, instanţa nu a invocat excepţia necompetenţei materiale, Înalta Curte constată că a operat prorogarea de competenţă în favoarea Tribunalului Timiş pentru neinvocarea excepţiei necompetenţei teritoriale în termenul legal.
În acest sens este şi soluţia adoptată prin Decizia nr. 31 din 11 noiembrie 2019 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii prin care s-a stabilit că în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 131 din C. proc. civ., instanţa învestită prin hotărârea de declinare a competenţei poate invoca necompetenţa materială procesuală dacă instanţa care şi-a declinat competenţa în favoarea sa nu a invocat excepţia de necompetenţă în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanţă se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunţată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.
Din considerentele deciziei rezultă că instanţa care primeşte dosarul îşi poate invoca necompetenţa şi poate declina competenţa instanţei iniţial investite pentru considerentul că aceasta a devenit competentă prin neinvocarea în termen a excepţiei de necompetenţă. Procedând astfel, aceasta nu se transformă într-o instanţă de control judiciar, căci nu are a analiza aspecte privind nelegala compunere, respectarea principiilor dreptului la apărare şi al contradictorialităţii etc., ci doar întrunirea condiţiilor prevăzute expres de regulile de invocare a excepţiei necompetenţei.
A stabilit Înalta Curte că instanţa care judecă conflictul de competenţă nu poate ignora faptul că instanţa iniţial învestită a devenit competentă, prin acoperirea necompetenţei sale iniţiale, neinvocate în termen, şi va trebui să-i trimită acesteia dosarul, neinvocarea în termen a excepţiei de necompetenţă constituind o consolidare a competenţei în favoarea instanţei sesizate, fapt ce nu poate fi ulterior ignorat.
Astfel, Tribunalul Timiş rămâne să soluţioneze acţiunea în fond, fără a putea pune în discuţie excepţia necompetenţei materiale ulterior depăşirii termenului legal, în condiţiile în care competenţa materială a fost deja dobândită de această instanţă prin neinvocarea în termen a excepţiei de necompetenţă, pentru care legiuitorul a stabilit că poate fi invocată până la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş – secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Colegiul Medicilor Stomatologi din România, Comisia Electorală Centrală Origanizată la nivelul Colegiului Medicilor Stomatologi din România şi Colegiul Medicilor Stomatologi din România, în favoarea Tribunalului Timiş.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 ianuarie 2023.