Immigration work permit refusal appeal assigned to local court of appeal under special venue rule.

Şedinţa publică din data de 14 iunie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. 1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 27.01.2023 pe rolul Curţii de Apel Timişoara – secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2023, reclamanta A. S.R.L. a contestat, în contradictoriu cu pârâtul M.A.I. - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia Migraţie - Biroul pentru Imigrări Caraş-Severin, refuzul pârâtei IGI Caraş-Severin nr. x/09.01.2023 privind eliberarea avizului de angajare solicitat de către societatea pentru dl. B., cetăţean al statului Sri Lanka, posesor al permisului unic de şedere valabil până la data de 29.05.2023, solicitând anularea actului emis de către pârâtă.

La data de 16 februarie 2023, reclamanta A. S.R.L. a depus precizare de acţiune, solicitând emiterea un nou act în sensul soluţionării favorabile a cererii de acordare a avizului de angajare pentru cetăţeanul străin.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 221 din 26 aprilie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara – secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2023, s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul M.A.I. - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia Migraţie - Biroul pentru Imigrări Caraş-Severin, în favoarea Tribunalului Timiş, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, în esenţă, instanţa a reţinut că, deşi art. 28 alin. (5) din O.G. nr. 25/2014 prevede că refuzul eliberării avizului de angajare/detaşare poate fi contestat la curtea de apel în a cărei rază de competenţă se află formaţiunea teritorială care a dispus această măsură, în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Or, O.G. nr. 25/2014 nu are natura juridică a unei legi organice, astfel că nu se poate deroga de la norma de competenţă prevăzută de Legea nr. 554/2004 decât printr-o lege organică, şi nu printr-o ordonanţă de Guvern, motiv pentru care competenţa în speţă se stabileşte conform art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în raport cu sediul reclamantei.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 463/PI din data de 18.05.2023, Tribunalul Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Timiş; a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul M.A.I. – Inspectoratul General pentru Imigrari – Directia Migratie - Biroul pentru Imigrări Caraş-Severin, în favoarea Curţii de Apel Timişoara – secţia de contencios administrativ şi fiscal; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă; a suspendat judecata cauzei şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării conflictului.

În considerentele acestei sentinţe s-a reţinut că modificarea tezei finale a art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 s-a făcut prin Legea nr. 97/2008 şi vizează limitele valorice în funcţie de care competenţa este partajată între tribunale şi curţi de apel, iar pe de altă parte, că expunerea de motive ce însoţeşte proiectul Legii nr. 97/2008 nu conţine nicio menţiune cu privire la motivul pentru care a fost necesară modificarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care a apreciat că prin această modificare legiuitorul a urmărit doar să actualizeze limitele valorice în funcţie de care competenţa este partajată în raport de denominarea monedei naţionale.

A mai reţinut că în contenciosul administrativ, Legea nr. 554/2004 reprezintă cadrul general şi că, ulterior a intrat în vigoare noul C. proc. civ., iar potrivit art. 83 lit. k) din Legea nr. 76/2012 privind punerea în aplicare a C. proc. civ., s-au abrogat orice alte dispoziţii contrare, inclusiv cele cuprinse în legi speciale.

În acest sens, a apreciat că rămâne fără efect sintagma lege organică din art. 10 alin. (1) al Legii nr. 554/2004, câtă vreme există o lege specială care nu este contrară legii de punere în aplicare şi care stabileşte competenţa în favoarea curţii de apel.

Pe de altă parte, a reţinut că prevederile art. 28 alin. (5) din O.G. nr. 25/2014 nu au fost declarate neconstituţionale, astfel că nu se poate considera că ar fi lipsite de efecte juridice.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara – secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta A. S.R.L. a contestat refuzul pârâtului Biroul pentru Imigrări Caraş-Severin de a elibera, potrivit O.G. nr. 25/2014, avizul necesar angajării cetăţeanului străin pe teritoriul României.

Problema de drept care a generat conflictul de competenţă şi asupra căreia instanţele aflate în conflict au exprimat opinii contrare, priveşte actul normativ care determină competenţa materială de soluţionare a cauzei, respectiv O.G. nr. 25/2014, potrivit căreia curtea de apel este învestită cu soluţionarea contestaţiei împotriva refuzului pârâtului de eliberare a avizului de angajare sau Legea nr. 554/2004, care stabileşte competenţa generală a tribunalului de a soluţiona acţiunile împotriva actelor administrative emise de autorităţile publice locale.

Examinând argumentele expuse de Curtea de Apel Timişoara şi Tribunalul Timiş, precum şi dispoziţiile legale incidente în materie, Înalta Curte constată că se impune stabilirea competenţei materiale de soluţionare a cauzei în raport de dispoziţiile art. 28 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2014, aprobată prin Legea nr. 14/2016, potrivit cărora: "(5) Refuzul eliberării avizului de angajare/detaşare poate fi contestat la curtea de apel în a cărei rază de competenţă se află formaţiunea teritorială care a dispus această măsură, în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare."

Înalta Curte reţine că O.G. nr. 25/2014 are caracter de lege specială faţă de Legea nr. 554/2004, care reprezintă norma generală în materia contenciosului administrativ şi care este incidentă doar în cazul în care legiuitorul nu a reglementat, prin dispoziţii normative derogatorii, o competenţă specială în raport de obiectul cererii.

În ceea ce priveşte cerinţa din cuprinsul art. 10 alin. (1) al Legii nr. 554/2004, ca norma de competenţă derogatorie să fie stabilită printr-o "lege organică specială", Înalta Curte constată că sintagma care a dat naştere la interpretări contrarii din partea instanţelor aflate în conflict a fost inclusă în articolul de lege menţionat prin Legea nr. 97/2008.

Ordonanţa Guvernului nr. 25/2014 a fost adoptată ulterior Legii nr. 97/2008, fiind aprobată prin Legea nr. 14/2016, astfel că, indiferent de situaţia normativă creată prin modificarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, manifestarea de voinţă a legiuitorului este evidentă în sensul stabilirii unei competenţe speciale, derogatorie de la norma generală, în soluţionarea contestaţiilor împotriva refuzului de emitere a avizelor de angajare de către birourile teritoriale de imigrări. O altă interpretare ar conduce la ideea lipsirii de efecte a art. 28 alin. (5) din O.G. nr. 25/2014 încă de la momentul adoptării sale, ipoteză evident nerezonabilă, iar câtă vreme această dispoziţie legală există în fondul legislativ şi nu a fost declarată neconstituţională printr-o decizie a Curţii Constituţionale, se impune a fi aplicată în cauzele aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti.

Un alt argument în sprijinul aplicării O.G. nr. 25/2014 poate fi dedus şi din prevederile art. 95 pct. 1 şi art. 96 pct. 1 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., act normativ adoptat ulterior Legea nr. 97/2008, care stabilesc în favoarea tribunalelor competenţa de soluţionare în primă instanţă a tuturor cererilor care nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe, în timp ce curţile de apel au competenţa de a judeca, în primă instanţă, cererile în materie de contencios administrativ şi fiscal, potrivit legii speciale. Totodată, potrivit art. 83 lit. k) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., la data intrării în vigoare a C. proc. civ. se abrogă orice alte dispoziţii contrare, chiar dacă sunt cuprinse în legi speciale.

Prin urmare, sintagma "lege organică specială" din cuprinsul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a rămas fără efect, în raport de art. 96 pct. 1 din C. proc. civ., care stabileşte competenţa curţilor de apel "potrivit legii speciale" (fără vreo diferenţiere referitoare la caracterul organic al legii speciale) şi de normele de punere în aplicare, anterior amintite, care dispun abrogarea oricăror dispoziţii contrare, chiar cuprinse în legi speciale (este de observat că, în speţă Legea nr. 554/2004 are caracter general faţă de O.G. nr. 25/2014, însă are caracter special faţă de C. proc. civ.).

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză se determină potrivit art. 28 alin. (5) din O.G. nr. 25/2014, competenţa urmând a fi stabilită în favoarea curţii de apel în a cărei circumscripţie se află formaţiunea teritorială emitentă a refuzului eliberării avizului de angajare a cetăţeanului străin.

Cum pârâtul Biroul pentru Imigrări Caraş-Severin se află în raza teritorială a Curţii de Apel Timişoara, această instanţă este competentă să soluţioneze contestaţia reclamantei S.C. A. S.R.L.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

În consecinţă, pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea în favoarea Curţii de Apel Timişoara – secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne – Inspectoratul General pentru Imigrări – Direcţia Migraţie – Biroul pentru Imigrări Caraş-Severin, în favoarea Curţii de Apel Timişoara – secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 14 iunie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.