Waiver of claimed right in appeal leading to annulment of lower judgments; accessory intervention deemed non-avenant under Art. 409 CPP.

Şedinţa publică din data de 14 iunie 2023

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agentia Nationala de Integritate, anularea raportului de evaluare nr. x/9.04.2014.

2. Hotărârile instanţei de fond, recurate în prezenta cauză

2.1. Prin încheierea de amânare a pronunţării din 5 noiembrie 2015, Curtea de Apel Cluj – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, în ceea ce priveşte cererea de intervenţie accesorie, s-a constatat că aceasta are acelaşi conţinut cu cererea de intervenţie principală anterior formulată şi respinsă prin încheierea din data de 01.10.2015, ca inadmisibilă.

De asemenea, a reţinut că prin aceeaşi încheiere a apreciat şi asupra aspectului conform căruia cererea de intervenţie nu ar putea fi recalificată ca o cerere de intervenţie în interesul altei persoane, astfel că o nouă cerere de intervenţie cu acelaşi conţinut este inadmisibilă.

Totodată, s-a reţinut că nu se impune comunicarea încheierii, deoarece instanţa s-a pronunţat asupra inadmisibilităţii reiterării noii cereri de intervenţie şi a respins cererea de suplimentare a probatoriului cu audierea unui martor.

2.1. Prin sentinţa nr. 16 din 12 noiembrie 2015, Curtea de Apel Cluj – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţiei Naţionale de Integritate, privind raportul de evaluare 16.037/6/II/08.09.2014.

3. Căile de atac exercitate în cauză

3.1. Împotriva încheierii din 5 noiembrie 2015 şi a sentinţei nr. 16 din 12 noiembrie 2015, pronunţate de Curtea de Apel Cluj – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs recurentul-reclamant A., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate şi, în principal trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de fond, iar în subsidiar, rejudecarea cauzei, admiterea contestaţiei şi anularea raportului de evaluare atacat.

3.2. Împotriva încheierii din 5 noiembrie 2015, pronunţate de Curtea de Apel Cluj – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs şi recurentul-intervenient accesoriu B., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii din 5 noiembrie 2015 şi a actelor subsecvente, respectiv a sentinţei nr. 16 din 12 noiembrie 2015, pronunţate de Curtea de Apel Cluj – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

4. Apărările formulate în recurs

4.1. Intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a formulat întâmpinare la recursul declarat de către recurentul-reclamant A., prin care invocă excepţia inadmisibilităţii recursului, întrucât prin încheierea recurată, instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra admisibilităţii în principiu a cererii de intervenţie accesorie, aşa încât criticile cu privire la respingerea cererii de intervenţie accesorie nu pot fi primite.

Totodată, invocă excepţia tardivităţii recursului formulat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii, pentru care termenul în care hotărârea putea fi atacată curgea de la pronunţare, or, recurentul-reclamant a formulat cererea de recurs împotriva încheierii din data de 05.11.2015 la 18.01.2016.

Invocă şi excepţia tardivităţii recursului formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei, în raport cu data comunicării acestei hotărârii şi cu data înregistrării cererii de recurs, astfel cum apare pe portalul instanţelor de judecată.

Pe fond, solicită respingerea recursului recurentului-reclamant, ca nefondat şi neîntemeiat.

4.2. Intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a formulat întâmpinare la recursul declarat de către recurentul-intervenient B. împotriva încheierii din 5 noiembrie 2015, prin care invocă excepţia inadmisibilităţii recursului întrucât prin încheierea recurată, instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra admisibilităţii în principiu a cererii de intervenţie accesorie.

Pe de altă parte, intimata-pârâtă invocă excepţia nulităţii recursului recurentului-intervenient, având în vedere că nu a indicat motivul de casare şi nu a formulat critici de nelegalitate, care să poată fi încadrată în motivele de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

A fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., acesta fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 26 martie 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 21 mai 2018 completul de filtru a constatat că cererile de recurs îndeplinesc condiţiile de admisibilitate, fixând termen pentru judecata recursurilor la data de 18 iunie 2018.

Prin încheierea din data de 8 octombrie 2018 s-a dispus suspendarea judecării cauzei până la pronunţarea unei soluţii cu privire la sesizarea penală referitoare la infracţiunea de fals.

6. Soluţiile instanţei de recurs

6.1. În ceea ce priveşte recursul principal, cu privire la cererea de renunţare a recurentului-reclamant la dreptul pretins, Înalta Curte constată că la data de 07.04.2023, recurentul-reclamant A. a formulat o cerere de renunţare la dreptul pretins, întemeiată pe dispoziţiile art. 409 C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa de către reclamant la însuşi dreptul pretins, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al reclamantului, care nu este supus cenzurii instanţei, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 409 C. proc. civ.: "(1) Când renunţarea este făcută în instanţa de apel, hotărârea primei instanţe va fi anulată în tot sau în parte, în măsura renunţării, dispoziţiile art. 408 aplicându-se în mod corespunzător.

(2) Când renunţarea este făcută în căile extraordinare de atac, vor fi anulate hotărârile pronunţate în cauză, dispoziţiile art. 408 aplicându-se în mod corespunzător."

De asemenea, potrivit art. 408 C. proc. civ., la care face referire art. 409 C. proc. civ.: "(1) Reclamantul poate, în tot cursul procesului, să renunţe la însuşi dreptul pretins, dacă poate dispune de acesta, fără a fi necesar acordul pârâtului.

(2) În caz de renunţare la dreptul pretins, instanţa pronunţă o hotărâre prin care va respinge cererea în fond, dispunând şi asupra cheltuielilor de judecată".

Având în vedere cererea formulată de către recurentul-reclamant A. de renunţare la dreptul pretins, precum şi dispoziţiile art. 22 alin. (6) C. proc. civ., care impun judecătorului să se pronunţe asupra a tot ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel, Înalta Curte va lua act de renunţarea recurentului-reclamant A. la dreptul pretins, va anula hotărârile recurate şi va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

6.2. Cu privire la recursul declarat de recurentul-intervenient accesoriu B., Înalta Curte constată că potrivit art. 67 alin. (4) din C. proc. civ., "Calea de atac exercitată de intervenientul accesoriu se socoteşte neavenită dacă partea pentru care a intervenit nu a exercitat calea de atac, a renunţat la calea de atac exercitată ori aceasta a fost anulată, perimată sau respinsă fără a fi cercetată în fond".

În faţa instanţei de fond, intervenientul accesoriu B. a depus o cerere de intervenţie accesorie în interesul reclamantului A..

Având în vedere că instanţa de recurs a luat act de renunţarea recurentului-reclamant A. la dreptul pretins, respectiv în condiţiile în care calea de atac exercitată nu a fost cercetată în fond, Înalta Curte constată că în privinţa recursului intervenientului accesoriu B. devin aplicabile dispoziţiile art. 67 alin. (4) din Codul de procedură, calea de atac formulată de intervenient fiind neavenită.

Având în vedere soluţiile pronunţate de către instanţa de recurs cu privire la recursurile formulate, Înalta Curte apreciază că este de prisos a analiza excepţiile invocate în cauză de către intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 coroborat cu art. 409 coroborat cu art. 408 C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunţarea recurentului-reclamant A. la dreptul pretins; va anula încheierea din 5 noiembrie 2015 şi sentinţa nr. 16 din 12 noiembrie 2015, pronunţate de Curtea de Apel Cluj – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal şi va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

De asemenea, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. raportat la art. 67 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca neavenit, recursul declarat de recurentul-intervenient accesoriu B. împotriva împotriva încheierii din 5 noiembrie 2015 pronunţate de Curtea de Apel Cluj – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În temeiul art. 409 alin. (2) coroborat cu art. 408 C. proc. civ., ia act de renunţarea recurentului-reclamant A. la dreptul pretins.

Anulează încheierea din 5 noiembrie 2015 şi sentinţa nr. 16 din 12 noiembrie 2015, pronunţate de Curtea de Apel Cluj – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal şi respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

Respinge recursul declarat de recurentul-intervenient accesoriu B. împotriva împotriva încheierii din 5 noiembrie 2015 pronunţate de Curtea de Apel Cluj – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca neavenit.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 14 iunie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.