Admissibility of devolutive appeal in administrative jurisdiction where only non-devolutive recourse is prescribed by law

Şedinţa publică din data de 2 iunie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 11.01.2019, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne -Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră:

a). Admiterea contestaţiei şi anularea Deciziei nr. 492767 din 16.11.2018 emisă de Inspectoratul General al Politiei de Frontieră, prin care s-a aplicat măsura interzicerii intrării pe teritoriul României pentru o perioadă de 15 ani ca nelegală şi netemeinică, respectiv anularea măsurii interdicţiei de intrare in Romania pentru o perioadă de 15 ani;

b). Obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 329/2019 pronunţată în data de 28 iunie 2019, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei de interes a acţiunii privind anularea refuzului intrării la frontieră ca neîntemeiată în cauza de contencios administrativ şi fiscal privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră; a respins contestaţiile împotriva măsurii interzicerii intrării în România şi refuzului intrării la frontieră ca neîntemeiate.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 329/2019 pronunţată la 28 iunie 2019 de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a declarat apel reclamantul A., care a solicitat admiterea căii de atac şi pe fond admiterea contestatiei astfel cum a fost formulată în sensul de a se anula decizia 492767/2018 şi actele care au stat la baza acesteia.

În cuprinsul motivelor de apel a reiterat toate susţinerile prezentate în cuprinsul cererii de chemare în judecată fără a aduce efectiv critici sentinţei recurate.

4. Apărări formulate în cauză

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac a apelului, excepţia nulităţii căii de atac şi în subsidiar, a solicitat respingerea apelului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra apelului

Examinând apelul prin prisma dispoziţiilor art. 457 alin. (4) C. proc. civ. astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 19/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, în raport de motivele invocate, precum şi de apărările formulate în cauză de către intimata, Înalta Curte reţine caracterul inadmisibil al căii de atac declarate în cauză, pentru considerentele ce succed.

Prin sentinţa civilă nr. 329/2019 pronunţată la data de 28 iunie 2019, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a pus în vedere părţilor că au dreptul de a declara recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

În speţă, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, litigiu privind regimul străinilor, sunt incidente prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ care statuează că "hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare".

Conform dispoziţiilor art. 457 alin. (4) C. proc. civ., astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 19/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, "în ipoteza în care partea exercită o cale de atac neprevăzută de lege, diferită de cea corect menţionată în dispozitivul hotărârii atacate, instanţa de control judiciar va respinge ca inadmisibilă calea de atac, neprevăzută de lege, potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., în măsura în care aceasta nu poate fi calificată prin aplicarea dispoziţiilor art. 152 raportat la art. 22 alin. (4) din C. proc. civ..".

Recursul reprezintă o cale de atac nedevolutivă, controlul exercitat fiind doar unul de legalitate, prin prisma motivelor expres şi limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., fără a se realiza o nouă judecată în fond. Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, lipsa acestora fiind sancţionată de alin. (3) al aceluiaşi articol cu sancţiunea nulităţii.

În raport de dispoziţiile legale precizate, constatând că în dispozitivul sentinţei apelate s-a menţionat corect calea de atac a recursului şi termenul în interiorul căruia poate fi exercitată, iar din lecturarea conţinutului căii de atac se desprinde cu claritate voinţa reclamantului de a formula calea de atac devolutivă a apelului, solicitând o nouă judecată a fondului cauzei, fără a invoca vreun motiv de casare a hotărârii criticate, Înalta Curte va constata inadmisibilitatea căii de atac a apelului, aceasta neputând fi recalificată conform art. 152 raportat la art. 22 alin. (4) din C. proc. civ.

Înalta Curte, având în vedere că reclamantul a înţeles să formuleze o cale de atac neprevăzută de lege, sentinţa pronunţată de prima instanţă nefiind susceptibilă de a fi atacată cu apel, va respinge apelul ca inadmisibil.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 18-19 din O.G. nr. 51/2008, cheltuielile de judecată rămân în sarcina statului, astfel că, Înalta Curte va dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiţiei a onorariului în cuantum de 1.000 RON, pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru recurent, avocat B., conform delegaţiei emisă de Baroul Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge apelul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 329/2019 din 28 iunie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

În temeiul dispoziţiilor art. 18-19 din O.G. nr. 51/2008, cheltuielile de judecată rămân în sarcina statului.

Dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiţiei a onorariului în cuantum de 1.000 RON, pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru recurent, avocat B., conform delegaţiei emisă de Baroul Bucureşti.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 2 iunie 2022.