Judge's salary ceiling misapplied: appeal allowed, judgment quashed and case remanded for re-judgment

Şedinţa publică din data de 13 iunie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 26.07.2021 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Ministrul Justiţiei, anularea Hotărârii nr. 2/57487/2021 emisă de Ministrul Justiţiei, admiterea contestaţiei sale, anularea în parte a Ordinului nr. 1635/C/2021 emis de Ministrul Justiţiei, în sensul stabilirii drepturilor cuvenite ca urmare a punerii in executare a sentinţei nr. 2538 din 18.11.2018 a Curţii de Apel Bucureşti, pronunţată în dosarul nr. x/2018, definitiva prin Decizia nr. 46/13.01.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, prin raportare la nivelul maxim stabilit de Anexa V la Legea nr. 153/2017 pentru coordonatele profesionale (grad, funcţie, vechime in funcţie, gradaţie) specifice procurorilor din cadrul ICCJ, DNA, DIICOT).

De asemenea, reclamanta a mai arătat că, în măsura în care obiectul raportării nu este maximul stabilit de Anexa V pentru coordonatele profesionale (grad, funcţie, vechime in funcţie, gradaţie) specifice procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă ICCJ, DNA, DIICOT, se menţin inechităţile salariale care au generat litigiul ce a format obiectul dosarului nr. x/2018

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1538 din 29 octombrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Ministrul Justiţei, a anulat adresa nr. x/9.07.2021 şi OMJ nr. 1635/C/2021 şi a obligat pârâţii să emită pentru reclamantă un alt ordin de încadrare salarială prin care să stabilească drepturile salariale ale reclamantei începând cu 09.04.2015 şi până la data pensionării, cu luarea în considerare a coeficientului de multiplicare 19 prevăzut de Anexa 1 la O.U.G. nr. 27/2006, lit. A) pct. 13.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva hotărârii judecătoreşti menţionate în punctul I.2 de mai sus, a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei, prin care, invocând incidenţa cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea sentinţei atacate şi, în rejudecarea cauzei, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Printr-un prim set de critici recurentul a învederat că acţiunea este inadmisibilă, întrucât reclamanta este în prezent pensionară, astfel că litigiul din prezenta cauză nu mai poate fi judecat în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei şi nu mai poate viza Ordinul nr. 1635/C din 17.03.2021, deoarece acest ordin a fost emis doar pentru perioada în care reclamanta a avut calitate de judecător, iar după pensionare, raporturile dintre Ministerul Justiţiei şi reclamantă au încetat. În opinia recurentului, pretenţiile reclamantei pot fi reglate, cel mult, printr-o acţiune privind dreptul acesteia la pensie (contestare adeverinţă de pensionare, contestare decizie de pensionare – ce este de competenţa altei instanţe, implică o altă procedură şi se judecă în contradictoriu cu alţi pârâţi).

În susţinerea căii de atac îndreptate asupra soluţiei pronunţate de prima instanţă asupra fondului cauzei, recurentul a argumentat, în esenţă, în sensul că soluţia primei instanţe a fost dată cu aplicarea greşită a prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017.

Din această perspectivă, recurentul a subliniat că emiterea Ordinului 1635/C/17.03.2021 a reprezentat o punere în executare a sentinţei civile nr. 2538 din 18.11.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018, definitivă prin decizia nr. 46/13.01.2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, câtă vreme prin acesta s-a stabilit că "începând cu data de 9.04.2015, doamna A., judecător la Curtea de Apel Târgu Mureş, beneficiază de drepturile salariale stabilite conform anexei la prezentul ordin. ".

Făcând trimitere la aspectele statuate prin sentinţa civilă nr. 2538/18.11.2018, recurentul a învederat că O.U.G. nr. 27/2006 a prevăzut că indemnizaţie de încadrare brută lunară stabilită se calculează pe baza valorii de referinţă sectorială şi a coeficienţilor de multiplicare prevăzuţi în anexa la ordonanţă. Coeficientul 19,000 a fost prevăzut în Anexa la O.U.G. nr. 27/2006 în vederea stabilirii salarizării procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în cadrul căruia funcţionau ca structuri cu personalitate juridică DNA şi DIICOT, salarizarea procurorilor de la aceste două structuri specializate având acelaşi nivel.

În opinia recurentului, în contextul normativ impus de intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017 şi aplicarea etapizată a acestui act normativ, indemnizaţiile judecătorilor nu pot fi majorate, începând cu 1 ianuarie 2018, decât până la momentul atingerii plafonului maxim prevăzut de Legea-cadru nr. 153/2017, conform art. 1 alin. (3), art. 36 alin. (1), art. 38 alin. (1), (2) lit. a) alin. (3) lit. a) şi alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017.

De asemenea, recurentul a făcut trimitere la prevederile art. 34 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, precum şi la dispoziţiile art. 45 din Legea bugetului de stat pe anul 2020, dar şi la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2020 privind unele măsuri fiscal - bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, în ceea ce priveşte salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prin care s-a statuat că, începând cu luna ianuarie 2020, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2019, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii (art. I pct. 12). Nu în ultimul rând, recurentul a evocat şi prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 (art. I alin. (1).

În raport de astfel de repere normative, recurentul a opinat că, după intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017, cuantumul drepturilor salariale s-a stabilit în funcţie de coordonatele carierei profesionale ale reclamantei, ce deţinea funcţia de judecător de curte de apel, iar nu de procuror cu grad de P.I. C. civ..J., întrucât prin sentinţa civilă nr. 2538 din 18.11.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018 nu au fost atribuite grade profesionale noi, care să conducă la încadrarea pe alte coordonate a reclamantei, ci au fost acordate drepturi salariale, instanţa intervenind doar asupra unui element de calcul (coeficientul de multiplicare prevăzut de O.U.G. nr. 27/2006).

Astfel, în opinia recurentului, maximul la care ar trebui să se oprească indemnizaţia lunară în cazul reclamantei ar trebui să fie cel stabilit de lege pentru funcţia de judecător cu grad de curte de apel (Cap. I lit. A) nr. crt. 2 din Anexa V la Legea-cadru nr. 153/2017), iar nu de procuror cu grad de PÎCCJ (Cap. I lit. B) nr. crt. 1 din aceeaşi anexă), întrucât coeficientul 19, ca şi valoarea de referinţă sectorială (VRS), reprezintă elemente care se utilizează în prima etapa a calculului indemnizaţiei, însă ori de câte ori valoarea acesteia atinge maximul din anexa corespunzătoare fiecărei funcţii ocupate - în speţă, de judecător cu grad de curte de apel- indemnizaţia este limitată, în mod corespunzător, la acest maxim.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă în dosarul instanţei de recurs, intimata – reclamanta A. a invocat, în principal, nulitatea recursului, apreciind, în esenţă, că, prin argumentele expuse în memoriul de recurs, pârâtul Ministerul Justiţiei nu a formulat critici împotriva raţionamentului logico-juridic expus de judecătorul fondului, fiind reiterate doar apărările invocate în faţa primei instanţe, astfel încât recurentul nu şi-a îndeplinit obligaţia de a formula critici în sensul art. 488 C. proc. civ.. În raport de astfel de repere, intimata – reclamantă a apreciat că se impune aplicarea sancţiunii reglementate de art. 489 C. proc. civ.

În subsidiar, intimata – reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentinţa pronunţată de instanţa de fond este temeinică şi legală.

Arătând, în esenţă, că prezentul litigiu vizează analiza legalităţii actului administrativ emis de recurent în executarea unei obligaţii stabilite prin hotărâre judecătorească, intimata – reclamantă a argumentat, din perspectiva chestiunii inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, în sensul calificării sale corecte drept apărare de fond şi a învederat că raportul juridic existent între aceasta şi recurentul - pârât în perioada vizată de Ordinul de salarizare nr. 1635/C/2021 rezultă din calitatea pe care titulara acţiunii a deţinut-o până la data pensionării (25.02.2021), de judecător la Curtea de Apel Târgu Mureş. În raport de astfel de repere, intimata a subliniat că interesul procesual de a acţiona în justiţie este justificat conform art. 33 C. proc. civ.

Din perspectiva aspectelor de fond ale cauzei, intimata – reclamantă a arătat că Ordinul nr. 1635/C/2021 a fost emis de recurentul Ministerul Justiţiei în executarea sentinţei civile nr. 2538 din 18.11.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarului nr. x/2018, definitivă prin decizia civilă nr. 46 din 13.01.2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, relevante în cauză fiind aspectele reţinute în considerentele redate la alin. (2) şi (6) din pagina 14 a antereferitei sentinţe.

În opinia intimatei, Ordinul nr. 1635/C/2021 emis de recurent în executarea obligaţiei stabilite prin sus indicata hotărâre judecătorească este nelegal, deoarece nu respectă criteriile de stabilire a nivelului salarial cuprinse în considerentele titlului executoriu, iar aspectele invocate de recurentul - pârât prin memoriul de recurs, privind greşita aplicare a normelor de drept material, nu au legătură cu chestiunea litigioasă din cauza pendinte, ci vizează, în fapt, chestiunea tranşată definitiv în litigiul anterior amintit.

5. Răspunsul la întâmpinare

Prin răspunsul formulat de recurentul – pârât Ministerul Justiţiei faţă de întâmpinarea depusă de intimata – reclamanta A., acesta a solicitat respingerea excepţiei nulităţii recursului pentru neîndeplinirea obligaţiei de motivare şi a invocat aspectul rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată, în raport de emiterea Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 6245/C/30.12.2021.

6. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din data de 31 mai 2022 s-a fixat termen de judecată la data de 5 aprilie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când cauza a fost amânată pentru data de 31 mai 2023.

Prin încheierea de şedinţă din data de 5 aprilie 2023, Înalta Curte a luat act de subrogarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a Preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în drepturile şi obligaţiile Ministerului Justiţiei, respectiv Ministrului Justiţiei, în raport de prevederile art. 142 alin. (6) din Legea nr. 304/2022.

De asemenea, prin aceeaşi încheiere, Înalta Curte a respins ca neîntemeiată excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-reclamantă A., prin întâmpinare.

II. Soluţia instanţei de recurs asupra căii de atac formulate

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, probele administrate şi normele legale incidente, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei şi continuat de succesoarea sa în drepturi, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, este fondat, în limitele şi pentru următoarele considerente:

Examinând cererea de recurs depusă în cauză, Înalta Curte apreciază drept nefondate criticile aduse de recurent soluţiei primei instanţe de respingere a apărărilor pârâtului privind inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată. În acord cu judecătorul fondului, instanţa de control judiciar apreciază că încetarea calităţii de judecător, prin pensionare, nu reprezintă un impediment pentru exercitarea acţiunii în contencios administrativ, câtă vreme, prin cererea de chemare în judecată, instanţa a fost învestită, printre altele, cu verificarea legalităţii Ordinului nr. 1635/C/2021 emis de Ministrul Justiţiei şi care o privea şi pe reclamantă.

Or, în prezenta cauză reclamanta a clamat calitatea de persoana vătămată prin emiterea ordinului în discuţie, susţinând că, prin acesta, s-ar fi adus atingere unui drept recunoscut de lege sau unui interes legitim aferent perioadei în care a activat drept judecător, motiv pentru care nu se poate reţine un fine de neprimire a acţiunii în contencios administrativ, în sensul celor evocate de recurent.

Pe de altă parte, Înalta Curte apreciază drept fondate criticile subsumate de recurent cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care acesta susţine teza unei nelegalităţi a hotărârii primei instanţe ce ar deriva din eronata aplicare şi interpretare a prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, raportate la Cap. I lit. A) nr. crt. 2 din Anexa V la Legea-cadru nr. 153/2017, în limitele şi pentru argumentele ce vor fi expuse în paragrafele ulterioare.

Analizând chestiunea rămânerii fără obiect a acţiunii, invocată de Ministerul Justiţiei prin răspunsul la întâmpinare (pe care instanţa de control judiciar o califică drept apărare de fond, întrucât nu are structura unei veritabile excepţii), Înalta Curte apreciază că susţinerile recurentului (subsumate unei astfel de chestiuni) sunt nefondate.

Dintr-o primă perspectivă, Înalta Curte observă că Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 6245/C/30.12.2021, de care se prevalează recurentul-pârât, a fost emis la 30 decembrie 2021, ulterior pronunţării sentinţei atacate. Prin urmare, obiectul acţiunii exista atât la data introducerii cererii, cât şi la data pronunţării hotărârii de fond (29 octombrie 2021). Or, emiterea unui ordin după soluţionarea cauzei în primă instanţă, nu reprezintă o împrejurare de natură a lipsi de obiect acţiunea, ci o punere în executare a dispoziţiilor hotărârii primei instanţe, având efectul unei achiesări parţiale sau totale la cele stabilite prin sentinţă.

Dintr-o a doua perspectivă, din cuprinsul cererii de chemare în judecată se reţine că, prin argumentele ce au vizat ultimul paragraf al părţii introductive a Ordinului nr. 1635/C/2021 coroborat cu anexa la Ordin, reclamanta nu a criticat însăşi aplicarea, prin antereferitul ordin, a plafonării reglementate de art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, din perspectiva luării în considerare a coeficientului de multiplicare 19 (prevăzut de lit. A). pct. 13 din Anexa 1 la O.G. nr. 27/2006), ci tipul plafonului aplicat, susţinând intimata – reclamantă, în esenţă, că maximul la care ar trebui să se oprească indemnizaţia lunară ar fi cel pentru procuror cu grad de PÎCCJ, DNA, DIICOT (Cap. I lit. B) nr. crt. 1 din Anexa V la Legea-cadru nr. 153/2017), iar nu cel de judecător cu grad de curte de apel (Cap. I lit. A) nr. crt. 2 din Anexa V la Legea-cadru nr. 153/2017).

Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 6245/C/30.12.2021 a avut în vedere valoarea de referinţă sectorială de 605,225 RON, iar nu coeficientul de multiplicare 19, prevăzut de lit. A). pct. 13 din Anexa 1 la O.G. nr. 27/2006 şi tipul plafonului aplicabil în determinarea indemnizaţiei lunare de încadrare, motiv pentru care nu se poate reţine lipsa de obiect a cererii de chemare în judecată, cât timp drepturile evocate de reclamantă nu au fost pe deplin recunoscute.

Pe de altă parte, însă, verificând hotărârea primei instanţe sub aspectul manierei în care Curtea de Apel Bucureşti a dezlegat chestiunea criteriilor de stabilire a nivelului salarial trasate prin sentinţa civilă nr. 2538 din 18.11.2018, (pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018) din perspectiva efectelor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017 (privite prin raportare la maximul stabilit prin Anexa V a Legii nr. 153/2017), Înalta Curte observă că prima instanţă a verificat o atare sentinţă civilă (nr. 2538 din 18.11.2018) fără a observa, însă, şi aspectele statuate prin considerentele încheierii din data de 24.06.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018, prin care a fost soluţionată cererea de lămurire a sentinţei civile nr. 2538 din 18.11.2018, formulată de pârâtul Ministerul Justiţiei.

Or, prin încheierea din data de 24.06.2021, Curtea de Apel Bucureşti a statuat expres asupra limitelor cadrului procesual dedus judecăţii în dosarul nr. x/2018, privite inclusiv din perspectiva efectelor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017. Astfel de aspecte nu au fost observate, însă, de prima instanţă, la momentul soluţionării cauzei pendinte, motiv pentru care analizarea întregii legalităţi a Ordinul nr. 1635/C/2021 s-a făcut prin raportare la o situaţie de fapt insuficient verificată de instanţa de fond.

De asemenea, Înalta Curte observă că obiectul cererii de chemare în judecată vizează un dublu palier de analiză, în sensul că reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ nu doar cu o acţiune prin care a susţinut nelegalitatea antereferitului ordin urmare aplicării greşite a prevederilor legale indicate în paragrafele anterioare, ci şi cu o acţiune prin care a invocat starea de discriminare ce, în opinia reclamantei, s-ar genera dacă s-ar aprecia că maximul de referinţă ar fi cel de judecător cu grad de curte de apel (Cap. I lit. A) nr. crt. 2 din Anexa V la Legea-cadru nr. 153/2017) iar nu cel de procuror cu grad de PÎCCJ, DNA, DIICOT (Cap. I lit. B), nr. crt. 1 din Anexa V la Legea-cadru nr. 153/2017). În acest sens este sintagma "În caz contrar, se menţin inechităţile salariale care au generat litigiul ce a format obiectul dosarului nr. x/2018" din cuprinsul cererii de chemare în judecată. Or, acest palier al acţiunii în contencios administrativ cu care Curtea de Apel Bucureşti a fost învestită de reclamanta A. nu a fost cercetat, în niciun mod, de prima instanţă.

În concluzie, apreciind că prin hotărârea pronunţată instanţa de fond a realizat o aplicare a prevederilor legale fără a dezlega şi aspectele arătate în paragrafele anterioare, Înalta Curte reţine incidenţa cazului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ. şi apreciază că se impune casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, soluţie de natură a nu priva părţile de un grad de jurisdicţie.

Justificarea acestei soluţii rezidă şi în împrejurarea că nedezlegarea antereferitelor aspecte de către prima instanţă împiedică instanţa de recurs să verifice caracterul fondat al restului motivelor de casare şi argumentelor invocate de recurent prin calea de atac promovată, neputându-se realiza o analiză concretă a acestor aspecte, dată fiind interdependenţa dintre clarificarea chestiunilor evidenţiate anterior şi maniera de interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente situaţiei de fapt deduse judecăţii în cauza pendinte.

Pentru considerentele expuse mai sus, în aplicarea prevederilor art. 496 C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei şi continuat de succesoarea sa în drepturi, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, va casa sentinţa civilă nr. 1538 din 29 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Cu ocazia rejudecării, instanţa de fond urmează să analizeze acţiunea reclamantei în raport de aspectele de fapt şi temeiurile legale invocate, dar şi de cele expuse în memoriul de recurs, să valorifice toate apărările şi susţinerile părţilor şi toate înscrisurile depuse la dosar, în vederea asigurării accesului la dublul grad de jurisdicţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei şi continuat de succesoarea sa în drepturi, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei civile nr. 1538 din data de 29 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 13 iunie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţe.