Jurisdictional conflict over public institution plaintiff in administrative litigation: exclusive territorial competence lies with defendant's domicile court under Art. 10(3) of Law 554/2004

Şedinţa publică din data de 26 mai 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 27.03.2020 sub nr. x/2020, reclamantul Municipiul Miercurea Ciuc în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a solicitat anularea deciziei nr. 296/20.11.2019 privind soluţionarea contestaţiei împotriva notei de neconformitate nr. x/12.09.2019.

În drept, reclamantul a invocat prevederile din O.U.G. nr. 66/2011.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 2287/23.06.2020,Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita.

În argumentele expuse în susţinerea soluţiei, instanţa a reţinut că în raportul de drept administrativ dedus judecăţii nu Municipiul Miercurea Ciuc are calitatea de autoritate publică în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea 554/2004, acesta fiind beneficiarul contractului de finanţare, ci Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei este organul de stat care acţionează în regim de putere publică, iar în virtutea competenţei legale, de gestionare a fondurilor europene a şi emis actele administrative care sunt contestate în prezenta cauză, Municipiul Mircurea Ciuc având în speţă calitatea de persoană vătămată. În speţă nu autoritatea publică în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 are calitatea de reclamant, ci pe aceea de pârât, astfel că sunt incidente în cauză prevederile art. 10 alin. (3) teza I respectiv este competentă instanţa de la sediul reclamantei, întrucât potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. g) din O.U.G. nr. 66/2011, beneficiar poate fi atât o persoană de drept public cât şi o persoană de drept privat şi nu teza a II-a a art. 10 alin. (3) din legea nr. 554/2004.

Prin sentinţa civilă nr. 1045/04.11.2020 Tribunalul Harghita a admis excepţia de necompetenţă a Tribunalului Harghita, şi pe cale de consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Municipiul Miercurea Ciuc, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, reţinând în cauză, incidenţa art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011.

Învestită cu soluţionarea cauzei, Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa nr. 1045 din 4 noiembrie 2020, a admis excepţia în cauza privind pe reclamantul Municipiul Miercurea Ciuc în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi, pe cale de consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita.

Totodată, a constatat ivit conflict negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a dispus înaintarea cauzei către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.

Pentru a se pronunaţ astfel, insaanţa a reţinut că cerereile privind actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene se soluţionează potrivit criteriului valoric, iar cererile care au ca obiect acte administrative neevaluabile se soluţionează potrivit rangului autorităţii, conform prevederilor alin. (1) al art. 10.

A mai reţinut instanţa că în speţă, suma care face obiectul prezentei acţiuni se află sub pragul de 3.000.000 RON prevăzut de lege, fiind vizate corecţii financiare în sumă de 25.650 plus 4873,50 RON TVA, conform înscrisurilor depuse la filele15-18 volum I dosar fond Tribunalul Bucureşti.

A mai precizat instanţa că valoarea actului contestat este sub 3.000.000 RON şi reprezintă finanţare nerambursabilă din partea Uniunii Europene, astfel că Tribunalul Harghita– secţia Civilă este competent să judece cauza, având în vedere şi sediul reclamantului.

Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 135 alin. (3) şi alin. (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamantul Municipiul Miercurea Ciuc în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a solicitat anularea deciziei nr. 296/20.11.2019 privind soluţionarea contestaţiei împotriva notei de neconformitate nr. x/12.09.2019.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă vizează aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, instanţele aflate în conflict exprimând opinii diferite în ceea ce priveşte consecinţele pe care le atrage încadrarea reclamantului ca persoană vătămată prin actul administrativ contestat, asupra instanţei competente să judece cauza.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanţei:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

De asemenea, Înalta Curte are în vedere că reclamantul Judeţul Cluj are calitatea de instituţie publică, potrivit art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, care include în această sintagmă comunele, oraşele, municipiile, sectoarele municipiului Bucureşti, judeţele, municipiul Bucureşti, instituţiile şi serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanţare a activităţii acestora.

Înalta Curte constată că legiuitorul a instituit o competenţă teritorială exclusivă, stabilind că, în situaţia în care reclamantul din cauză are calitatea de instituţie publică, acesta se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speţă pârâtul având sediul în municipiul Bucureşti.

Norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 nu instituie nicio distincţie în funcţie de obiectul litigiului ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, elementul esenţial în determinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei reprezentându-l calitatea reclamantului de instituţie publică.

Deşi în prezenta cauză reclamantul acţionează în calitate de persoană vătămată printr-un act administrativ emis de o autoritate publică, iar nu ca emitent al unui act administrativ, în regim de putere publică, Înalta Curte constată că, în lipsa unor distincţii în textul de lege care reglementează competenţa, în situaţia în care o instituţie publică are calitatea de reclamantă într-o acţiune în contencios administrativ, aceasta trebuie să se adreseze instanţei de la sediul sau domiciliul pârâtului, dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 instituind o normă de competenţă teritorială exclusivă în favoarea acestei instanţe.

Interpretarea pe care Tribunalul Bucureşti o dă dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit căreia aceasta nu reglementează situaţia în care atât pârâtul, cât şi reclamantul au calitatea de autorităţi publice, este bazată pe o presupusă intenţie a legiuitorului de a distinge între situaţiile în care instituţia publică acţionează în calitate de parte vătămată şi cele în care acţionează ca emitent al actelor atacate.

Cum aplicarea tezei I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este exclusă, aceasta reprezentând o normă specială, de strictă aplicare, întrucât vizează situaţia reclamanţilor persoane fizice sau juridice, competenţa trebuie tranşată în raport de dispoziţiile tezei a II-a a art. 10 alin. (3) din acelaşi act normativ, care reglementează în mod expres ipoteza reclamantului instituţie publică, fără a face distincţiile reţinute de Tribunalul Bucureşti.

Prin urmare, în considerarea calităţii de instituţie publică a reclamantului Municiupiul Miercurea Ciuc şi a locului situării sediului pârâtului Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, Înalta Curte constată că instanţa competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze prezenta cauză, în fond, este tribunalul aflat în circumscripţia teritorială a municipiului Bucureşti.

Nu în ultimul rând, potrivit dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările aduse prin Legea nr. 212/2018, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

În speţă, suma care face obiectul prezentei acţiuni se află sub pragul de 3.000.000 RON prevăzut de lege, fiind vizate corecţii financiare în sumă de 25.650 plus 4873,50 RON TVA, conform înscrisurilor depuse la filele15-18 volum I dosar fond Tribunalul Bucureşti. Curtea observă că valoarea actului contestat este sub 3.000.000 RON şi reprezintă finanţare nerambursabilă din partea Uniunii Europene.

Înalta Curte, în aplicarea dispoziţiilor legale anterior citate, reţine că prin raportare la valoarea obligaţiilor de plată a căror stingere se solicită, competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Muncipiul Miercurea Ciuc şi pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice în favoarea Tribunalul Bucureşti – secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 mai 2021.