Guarantee Fund's untimeliness rejection annulled; claim accrues from acquittal judgment, filing timely

Şedinţa publică din data de 26 mai 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ.., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.".

I. Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti– secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguratilor, a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 21093/28.08.2019 emisa de Fondul de Garantare a Asiguraţilor prin care a fost respinsa cererea sa de despăgubire, solicitand:

- anularea Deciziei nr. 21093/28.08.2019 emisa de Fondul de Garantare a Asiguraţilor ca nelegala;

- obligarea Fondului de Garantare a Asiguraţilor la emiterea unei noi decizii privind stabilirea si plata creanţei împotriva B. S.A. suportata din Fondul de Garantare.

În argumentele prezenate în susţinerea cererii de chemare în judecată, reclamantul a arărat ca în seara de 29.08.2014, numitul C., în calitate de conducător al ansamblului format din cap tractor marca x cu nr. de înmatriculare x ce tracta semiremorca cu nr. de înmatriculare x a condus pe strada x din localitatea Harsova (DN2a) si a surprins si accidentat minorul A. care se angajase in traversarea străzii pe marcajul pietonal.

Urmare a evenimentului rutier, minorul a fost prezentat SCJU Constanta, unde la o prima examinare s-a stabilit ca necesitat 40 zile ingrijiri medicale, cu precizarea ca leziunile traumatice i-au pus viata in primejdie.

În legătură cu evenimentul rutier s-a întocmit dosarul penal x/2014 pentru infracţiunea de vătămare corporala din culpa, dosar in care prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecătoria Harsova, vinovatul de producerea evenimentului rutier, respectiv numitul C. a fost trimis in judecata.

A mai arătat că, în dosarul penal x/2016 al Judecătoriei Harsova, in urma probelor administrate solicitate de inculpat, prin avizarea raportului medico-legal întocmit in cauza asupra subsemnatului, a rezultat ca leziunile traumatice nu au pus viata in primejdie, astfel incat soluţia instanţei a fost de achitare întrucât raportat strict la numărul de zile de îngrijiri medicale fapta nu este prevăzuta de legea penala, prin sentinţa penala 34/2019.

Raportat la situaţia de fapt învederată anterior si înscrisurile depuse in probatiune, considera netemeinica si nelegala decizia FGA, a apreciat că în situaţia data termenul de 90 de zile nu curge de la rămânerea definitiva a incheierii de deschidere a procedurii falimentului impotriva B. S.A. ci de la data la care a devenit definitiva sentinţa penala pronunţata in dosarul x/2016 al Judecătoriei Harsova.

1.2. Hotărârea pronunţată în cauză

Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 484 din 23 iunie 2020, a respins excepţia tardivităţii contestaţiei şi, în consecinţă, a admis în parte cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguratilor, a anulat decizia FGA nr. 21093/28.08.2019 şi a obligăt FGA să emită o nouă decizie prin care să analizeze pe fond cererea de despăgubire x/16.07.2019.

Totodată, a respins în rest acţiunea.

1.3. Calea de atac exercitată şi motivele de recurs înfăţişate

Împotriva acestei hotărâri a promovat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, în condiţiile art. 493 C. proc. civ.

Criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii ca neîntemeaită.

În expunerea motivelor de recurs, în esenţă, reluând apărările formulate în faţa instanţei de fond, recurentul a arătat că, prin sentinţa pronunţată, instanţa de fond a încălcat normele de drept material reprezentate de prevederile art. 14 alin. (1) din legea nr. 213/2015, coroborate cu dispoziţiile art. 2,11,12 din Legea nr. 213/2015, dispoziţiilor art. 20 alin. (1), coroborate cu dispoziţiile art. 13-16 din Norma ASF nr. 16/2015 privind Fondul de Garantare a Asiguraţilor si dispoziţiilor art. 2548 C. civ.

A menţionat că deschiderea procedurii de faliment împotriva B.. S.A. s-a dispus de instanţa prin Hotărârea intermediară nr. 132 pronunţată la data de 16.02.2017 în dosarul nr. x/2016 de Tribunalul Sibiu, secţia a ll-a Civilă, devenind definitivă la data de 17.03.2017, termen de la care încep a se calcula cele 90 zile (pentru creanţele născute anterior rămânerii definitive), conform prevederilor mai sus menţionate.

În continuare recurentul a susţinut că instanţa fondului, în mod greşit, a dispus anularea Deciziei nr. 21093/28.08.2019 si a obligat subscrisa la analizarea cererii de plată pe fond, deşi instrumentarea cererii de plată şi a dosarului de daună s-a făcut intocmai si conform cu respectarea prevederilor Legii speciale nr. 213/2015. precum si a Normei ASF nr. 16/2015.

Împrejurarea că, pe rolul Judecătoriei Harsova, a existat un dosar penal finalizat prin sentinţa penală nr. 34/23.04.2019 nu are nicio relevanta din perspectiva stabilirii momentului naşterii dreptului de creanţa al intimatului-reclamant, întrucât acesta coincide cu data producerii accidentului rutier (cauzator de prejudiciu).

Raportat la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a menţionat că în speţă, intimatul-reclamant a înţeles să formuleze cerere de plată ia FGA doar la data de 16.07.2019, deşi falimentul B. a fost de notorietate, iar FGA a făcut nenumărate comunicate de presă cu privire la paşii pe care trebuie să-i urmeze un creditor de asigurare pentru a încasa despăgubiri de la FGA.

În concluzie, susţine recurentul, pentru soluţionarea dosarului de daună nr. unic x şi a cererii de plată înregistrată la FGA cu nr. x/16.07.2019, Fondul de garantare a asiguraţilor a emis în mod întemeiat Decizia nr. 21093/28.08.2019 prin care a fost respinsă ca tardivă cererea de plată depusă de către intimatul-reclamant, nefiind respectate prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 213/2015 şi art. 20 alin. (1) din Norma ASF nr. 16/2015.

1.4. Apărările formulate în cauză

Legal citat, intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, prin care, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului declarat în cauză şi menţinerea, ca temeinică şi legală, a sentinţei civile recurate.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 26 mai 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, raportat la prevederile legale incidente dar şi faţă de contextul factual al cauzei, Înalta Curte reţine că este nefondat recursul de faţă, astfel că urmează a fi respins, în temeiul art. 496 C. proc. civ., pentru considerentele ce succed:

Considerentele Curţii de apel sunt judicioase, reflectând aplicarea adecvată a cadrului normativ la situaţia de fapt care se degajă din înscrisurile administrate.

Înalta Curte constată că cele reclamate de către recurentul-pârât sunt elemente care ţin de temeinicia respingerii acţiunii de către instanţa de fond, interpretarea probelor, a chestiunilor de fapt, ţinând de aprecierea suverană a instanţelor de fond.

Atributul esenţial al instanţei de recurs îl constituie interpretarea legii, iar, în speţă, nu există critici de nelegalitate în sensul exigenţelor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.., care să vizeze încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Chestiunea litigioasă dezlegată de instanţa de fond a fost în primul aceea a termenului legal de 90 de zile prevăzut de art. 14 alin 1 din legea nr. 213/2015, în ceea ce priveşte natura termenului şi data de la care acesta începe să curgă.

Astfel, instanţa de fond, a reţinut cu privire la exceptia tardivitatii contestatiei, că acesta nu este întemeiată întrucât actiunea fost introdusa la data de 13.09.2019 (plic postal dosar), iar decizia atacata a fost comunicata reclamantului la data de 04.09.2019 .

Prin urmare, acţiunea a fost depusă de reclamant cu respectarea termenului de 10 zile de la comunicarea deciziei FGA, astfel cum prevăd art. 23 alin. (5) din Legea nr. 503/2004, corob cu art. art. 19 din Legea nr. 503/2004.

În continuare instanţa de fond, reţine că data naşterii dreptului de creanţă al părţii reclamante privind despăgubirile în speţă este aceea la care partea reclamantă a cunoscut fapta prejudiciabilă (vătămarea) şi autorul accidentului.

În aceste condiţii, curtea de apel a constatat că, victima a cunoscut autorul si prejudiciul la data de 23.04.2019 (data sentinţei), iar nu la data accidentului, întrucât, aşa cum rezultă din sentinta penala mentionata.

Instanţa de primă jurisdicţie a reţinut având în vedere art. 14 alin. (1) din Legea nr. 213/2015, că termenul până la care reclamantul trebuia să depună cererea de plată de 90 de zile, a început să curgă de la data de 23.04.2019, astfel că reclamantul a depus cererea de despagubire la FGA la data de 12.07.2019, în termenul legal, astfel că Decizia FGA atacată este nelegală, acţiunea reclamantului urmând să fie admisă în parte, decizia FGA atacata urmand sa fie anulata.

Verificând sentinţa recurată, prin prisma criticilor de nelegalitate formulate de recurent, vizând modalitatea de soluţionare a cererii adresate Fondului, Înalta Curte reţine următoarele:

Astfel, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 213/2015, "În vederea încasării indemnizaţiilor/despăgubirilor, orice persoană care pretinde un drept de creanţă de asigurări împotriva asigurătorului în faliment poate formula o cerere motivată în acest sens, adresată Fondului în termen de 90 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului sau de la data naşterii dreptului de creanţă, atunci când acesta s-a născut ulterior. Cererea-tip de plată va fi prevăzută în reglementările emise în aplicarea prezentei legi."

De asemenea, art. 20 din Norma A.S.F. nr. 16/2015 stabileşte că, "Pentru încasarea de la Fond a indemnizaţiilor/despăgubirilor, orice persoană care pretinde un drept de creanţă de asigurări împotriva societăţii de asigurare trebuie să completeze o cerere de plată motivată în acest sens, conform modelului prevăzut în anexa nr. 6. Cererea de plată se poate depune începând cu data publicării deciziei Autorităţii de Supraveghere Financiară de închidere a procedurii de redresare financiară, în condiţiile art. 22 din Legea nr. 503/2004, republicată, cu modificările ulterioare, şi în maximum 90 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de deschidere a procedurii de faliment. Pentru creanţele de asigurări născute ulterior rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de deschidere a procedurii de faliment, cererea de plată poate fi depusă în maximum 90 de zile de la data naşterii dreptului de creanţă al creditorului de asigurări."

Prin urmare, conduita oricărui creditor de asigurare era precis determinată prin actele normative evocate, fiind inserate condiţiile şi termenele în care-şi pot exercita drepturile de a obţine despăgubirile la care sunt îndreptăţiţi. Pentru realizarea acestor drepturi, persoanele interesate se pot raporta doar la dispoziţiile legii şi a actelor normative emise pentru organizarea şi executarea legii cu relevanţă pentru situaţia lor juridică.

Or, potrivit dispoziţiilor art. 2545 alin. (2) C. civ., incidente speţei, naşterea dreptului de creanţă - la repararea pagubelor cauzate prin fapte ilicite - este "data când păgubitul a cunoscut sau a trebuit să cunoască atât paguba, cât şi pe cel care răspunde de ea".

Cum bine a punctat instanţa fondului, data naşterii dreptului de creanţă al părţii reclamante privind despăgubirile în speţă este aceea la care partea reclamantă a cunoscut fapta prejudiciabilă (vătămarea) şi autorul accidentului.

Aşadar, acest termen începe să curgă de la data naşterii dreptului de creanţă al creditorului de asigurări, în cazul reclamantului de la data naşterii dreptului de creanţă al părţii reclamante este 23.04.2019 – data sentinţei mentionate – act care indică fapta prejudiciabilă şi autorul faptei.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că nu pot fi reţinute criticile recurentului-pârât în sensul că reclamantul nu a formulat cererea de plată în termen de 90 de zile de la data ramanerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii de faliment a S.C. B. S.A. (17.03.2017), aşa cum prevăd dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Norma ASF nr. 16/2015 şi cele ale art. 14 alin. (1) din Legea nr. 213/2015.

În contextul în care, prin sentinta penale nr. 34/23.04.2019, pronunţata de Judecatoria Hârşova, în dosarul nr. x/2016 (f. x şi urm. dosar) privind pe inc. C. (fapta din 29.08.2014, inc. accidentand pe minorul A.), instanţa penală a dispus achitarea inculpatului (art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. – fapta nu este prevăzută de legea penală) şi a lasat nesolutionata actiunea civila, este mai mult decţât evident că data naşterii dreptului de creanţă al părţii reclamante este 23.04.2019 – data sentinţei mentionate – act care indică fapta prejudiciabilă şi autorul faptei.

Prin urmare, respingerea ca tardivă a cererii de plată formulată de reclamant este nelegală, în condiţiile în care dreptul de creanţă s-a născut la data de 23.04. 2019, iar cererea de plată a fost depusă la recurentul-pârât parat la data de 12.07.2019 (data postei), în interiorul termenului de 90 de zile, prevăzut de art. 14 teza a II-a din Legea nr. 213/2015.

Pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, recursul declarat în cauză urmează a fi respins, ca nefondat, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

III Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de pârât.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Repinge recursul declarat de recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei nr. 484 din 23 iunie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti– secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 mai 2021.