Bailiff valuation method upheld; Ministry of Justice appeal rejected for disciplinary exoneration.

Şedinţa publică din data de 26 mai 2021

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin contestaţia ce face obiectul prezentului dosar, reclamantul Ministerul Justiţiei a solicitat în contradictoriu cu pârâţii A., Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună modificarea Hotărârii nr. 42/15.12.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019 în sensul admiterii acţiunii disciplinare şi aplicării unei sancţiuni disciplinare mai dure executorului judecătoresc A., raportat la gravitatea faptei.

În motivare reclamantul a apreciat că referitor la la ind. IV lit. A) pct. 4 al hotărârii atacate, contrar celor reţinute de Comisie, se arată că executorul judecătoresc are obligaţia de a detalia sumele reprezentând alte cheltuieli, de a le defalca pe categorii de acte sau operaţiuni.

În lipsa defalcării nu se poate dovedi efectuarea respectivei cheltuieli şi sume ce o compun, întrucât nu se pot identifica elementele doveditoare corespunzătoare cheltuielii, aşa cum rezultă din art. 65 indice 11 şi art. 65 indice 12 din Statutul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi al profesiei de executor judecătoresc, aprobat prin Hotărârea nr. 19/2010 a Congresului UNEJ, cu modificările şi completările ulterioare.

Privitor la aspectele reţinute la pct. IV lit. E) pct. 7 al Hotărârii nr. 8/2019 a Consiliului de disciplină, Comisia Superioară deşi a reţinut că modalitatea de lucru abordată de executorul judecătoresc nu este cea mai indicată, fiind recomandabil ca executorul judecătoresc să-şi schimbe modalitatea de lucru şi să menţioneze denumirea actelor direct în cuprinsul dovezilor de comunicare şi nu prin act separat care ar genera confuzii şi posibil situaţii de admitere a unor contestaţii la executare, totuşi Comisia a considerat eronat că nu se impune o sancţionare mai aspră a executorului.

Cu privire la aspectele reţinute de Comisie la filele nr. x şi nr. 31 ale Hotărârii nr. 42/13.12.2019, respectiv pct. IV, lit. E) pct. 13 al hotărârii, reclamantul susţine că îşi menţine punctul de vedere arătat în cuprinsul Raportului de control nr. x/2018 din data de 13.0.32019 şi ulterior în cuprinsul acţiunii disciplinare, potrivit căruia dispoziţiile prevăzute la art. 836 alin. (3) devin aplicabile în condiţiile în care fie părţile interesate o solicită, fie în cazul în care executorul judecătoresc nu poate proceda el însuşi la evaluarea imobilului şi le exclud pe cele de la alin. (1) din cadrul aceluiaşi articol.

Or, aşa cum s-a reţinut ca deficienţă, în cuprinsul încheierii de stabilire a valorii de circulaţie a imobilului, întocmită în data de 21.08.2017, executorul judecătoresc a procedat la stabilirea preţului imobilului la suma de 47.920 RON potrivit dispoziţiilor art. 836 alin. (1) C. proc. civ., astfel că nu mai erau incidente prevederile art. 836 alin. (3).

Având în vedere aspectele prezentate, reclamantul a solicitat modificarea Hotărârii nr. 42/15.12.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019 în sensul admiterii acţiunii disciplinare şi aplicării unei sancţiuni disciplinare mai dure executorului judecătoresc A., raportat la gravitatea faptei.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 97 din 27 iulie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Cluj– secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă ca nefondată contestaţia formulată de reclamantul Ministerul Justiţiei împotriva Hotărârii nr. 42/13.12.2019 pronunţată de Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti în dosarul nr. x/2019

1.3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză şi motivele înfăţişate

Împotriva sentinţei nr. 97 din 27 iulie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Cluj– secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Ministerul Justiţiei, a promovat recurs, în condiţiile art. 483 C. proc. civ.

Invocând în drept motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a solicitat, admiterea recursului, casarea, sentinţei atacate şi, rejudecând cauza, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a arătat că prima instanţă a omis să analizeze toate criticile invocate prin contestaţia formulată împotriva Hotărârii nr. 42/15.12.2019 pronunţată de Comisia Superioară de Disciplină în dosarul nr. x/2020

Astfel, prin contestaţia formulată, reclamantul - Ministerul Justiţiei - a învederat şi faptul că: "Privitor la aspectele reţinute la pct. IV. Ut. E pct. 7 al Hotărârii nr. 8/2019 a Consiliului de disciplină, Comisia Superioară deşi a reţinut că modalitatea de lucru abordată de executotul judecătoresc nu este cea indicată, fiind recomandabil ca executorul judecătoresc să-şi schimbe modalitatea de lucru şi să menţioneze denumirea actelor direct în cuprinsul dovezilor de comunicare şi nu prin act separat care ar genera confuzii şi posibil situaţii de admitere a unor contestaţii la executare, totuşi Comisia a considerat eronat că nu se impune o sancţionare mai aspră a executorului".

Pe de altă parte, contrar opiniei Curţii de Apel Cluj, recurentul a arătat că îşi menţine punctul de vedere arătat în cuprinsul Raportului de control nr. x/2018 din data de 13.03.2019 şi ulterior în cuprinsul acţiunii disciplinare, potrivit căruia dispoziţiile prevăzute la art. 836 alin. (3) devin aplicabile în condiţiile în care fie părţile interesate o solicită, fie în cazul în care executorul judecătoresc nu poate proceda el însuşi la evaluarea imobilului şi le exclud pe cele de la alin. (1) din cadrul aceluiaşi articol.

Or, aşa cum s-a reţinut ca deficienţă în activitatea executorului judecătoresc, în cuprinsul aceleiaşi încheieri de stabilire a valorii de circulaţie a imobilului, întocmită în data de 21.08.2017, executorul judecătoresc a procedat la stabilirea preţului imobilului la suma de 47.920 RON, potrivit dispoziţiilor art. 836 alin. (1) C. proc. civ., astfel că nu mai erau incidente dispoziţiile prev. de art. 836 alin. (3).

Este adevărat că instanţa de executare este singura în măsură să efectueze controlul de legalitate al actelor de executare şi să se pronunţe cu privire la anularea sau menţinerea acestora, potrivit art. 720 C. proc. civ., însă aceasta nu exclude posibilitatea angajării răspunderii disciplinare pentru abaterile disciplinare săvârşite de executorul judecătoresc care pot consta, inclusiv în deficienţe legate de calitatea actelor de executare silită, indiferent dacă instanţa care a efectuat controlul de legalitate a anulat sau a menţinut aceste acte.

În acest sens, recurentul a menţiomat că, prin Decizia nr. 810/27.09.2007, Curtea Constituţională a statuat că: "este firesc ca activitatea executorilor judecătoreşti să fie supusă controlului profesional, iar în situaţia în care sunt constatate abateri, aceştia să răspundă disciplinar". Între controlul de legalitate (jurisdictional) şi cel profesional-administrativ există diferenţe esenţiale, la nivelul entităţii învestite cu efectuarea controlului, obiectului şi efectelor. Aşadar, răspunderea disciplinară se poate angaja indiferent de anularea sau nu a actelor de executare de către instanţa competentă.

În fine, recurentul a arătat că scopul aplicării sancţiunii disciplinare nu este de a anula/modifica actele de executare, ci de a corecta conduita profesională a executorului judecătoresc.

Prin urmare, răspunderea disciplinară nu este condiţionată de atacarea în instanţa judecătorească a actelor executorului judecătoresc, de anularea/modificarea actelor de executare de către instanţa judecătorească sau de angajarea răspunderii civile a executorului judecătoresc.

Ca atare, referitor la posibilitatea angajării răspunderii disciplinare pentru fapte de natura celor reţinute în acţiunea disciplinară, trebuie reţinut că verificarea activităţii executorilor judecătoreşti de către inspectorii din cadrul Ministerului Justiţiei se realizează în baza prevederilor art. 62 din Legea nr. 188/2000, raportat la art. 101 din Regulamentul de aplicare al acestei legi şi are în vedere calitatea actelor şi lucrărilor efectuate de executorii judecătoreşti, precum şi comportarea acestora în raporturile de serviciu cu autorităţile publice şi cu persoanele fizice şi juridice.

1.4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-pârât A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susţinând că, in ceea ce priveşte modul de detaliere a cheltuielilor de executare, se poate observa cu uşurinţă din materialul probator, respectiv din copia încheierilor de stabilire a cheltuielilor de executare, ca acestea au fost stabilite/evidenţiate/detaliate conform celor 7 puncte/categorii de cheltuieli prevăzute la art. 670 alin. (3) din Noul C. proc. civ.. Raportat la dispoziţiile art. 670 alin. (3) din Noul C. proc. civ., care enumera punctual care sunt categoriile de cheltuieli de executare, o alta forma de detaliere a acestora ar însemna o adăugire nejustificata la cerinţele legii.

In continuare a arătatat că nu se impune majorarea amenzii stabilite şi aplicate de către Comisia de Disciplina, cuantumul acesteia, la care se adaugă şi cheltuielile de judecata, fiind îndestulătoare pentru a atrage atenţia executorului judecătoresc cu privire la deficientele constatate şi a îndrepta conduita acestuia în privinţa modului de întocmire a actelor de executare constatate a fi neconforme cu dispoziţiile legale.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 29 octombrie 2020 a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 26 mai 2021, cu citarea părţilor, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Deliberând asupra prezentului recurs, sub aspectul motivelor de nelegalitate invocate, prin prisma probelor administrate, precum şi a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, Curtea constată că este nefondat, pentru considerentele care urmează:

Astfel cum rezultă din expunerea rezumativă a considerentelor sentinţei atacate din prezenta sentinţă şi faţa de obiectul cererii de chemare în judecată, soluţia primei instanţe a fost aceea de respingere a acţiunii.

În argumentele prezentate în susţinerea soluţiei, instanţa de fond a reţinut, printre altele că, din modalitatea de formulare a motivării comisieI superioare rezultă că executorul judecătoresc nu a încălcat dispoziţiile legale, deşi este recomandabil să îşi schimbe modalitatea de lucru.

Se mai reţine că, prin cererea de chemare în judecată nu s-au prezentat argumente în sensul că executorul judecătoresc ar fi încălcat de fapt dispoziţiile legale. În aceste condiţii, curtea a apreciat că nu poate să procedeze la aplicarea unei sancţiuni mai grave executorului, ca urmare a faptului că modalitatea sa de lucru, deşi s-a statuat că este legală, nu este recomandabilă.

Cu privire la punctul IV lit. E) pct. 13 din Hotărârea atacată ministerul a arătat că îşi menţine punctul de vedere potrivit căruia dispoziţiile prevăzute la art. 836 alin. (3) devin aplicabile în condiţiile în care fie părţile interesate o solicită fie în cazul în care executorul judecătoresc nu poate proceda el însuşi la evaluarea imobilului şi le exclud pe cele de la alin. (1) din cadrul aceleiaşi articol. Reclamantul a arătat că în cuprinsul aceleiaşi încheieri de stabilire a valorii de circulaţie a imobilului, întocmit în data de 21.08.2017 executorul judecătoresc a procedat la stabilirea preţului imobilului la suma de 47.920, potrivit dispoziţiilor art. 836 alin. (1) din C. proc. civ., astfel că nu mai erau incidente prevederile alin. (3).

Astfel, judecătorul fondului a reţinut că, atâta timp cât obiectul prezentei cauze îl reprezintă stabilirea unei sancţiuni în privinţa executorului, nici nu este necesară tranşarea fermă a modalităţii de interpretare a textelor legale menţionate anterior. Este suficient să se observe că nu există nimic abuziv sau arbitrat în interpretarea însuşită de executor, ceea ce exclude vinovăţia acestuia şi implicit aplicarea unei sancţiuni în sarcina sa.

Înalta Curte constată că cele reclamate de către recurentul-reclamant sunt elemente care ţin de temeinicia respingerii acţiunii de către instanţa de fond, interpretarea probelor, a chestiunilor de fapt, ţinând de aprecierea suverană a instanţelor de fond.

Atributul esenţial al instanţei de recurs îl constituie interpretarea legii, iar, în speţă, nu există critici de nelegalitate în sensul exigenţelor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.., care să vizeze încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Considerentele curţii de apel sunt judicioase, reflectând aplicarea adecvată a cadrului normativ la situaţia de fapt care se degajă din înscrisurile administrate.

Înalta Curte constată că nu se impune casarea hotărârii recurate prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, reţinând că, în funcţie de circumstanţele concrete ale cauzei, instanţa de fond nu a interpretat greşit dispoziţiile incidente in cauză.

Aşa cum reiese din actele şi lucrările dosarului, prin Hotărârea nr. 8/23.08.2019 a Consiliului de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătoreşti s-a admis în parte acţiunea disciplinară promovată de petentul Ministerul Justiţiei împotriva executorului judecătoresc A. numit în circumscripţia Judecătoriei Dej pentru săvârşirea abaterii disciplinare constând în neglijenţă în efectuare lucrărilor prevăzută de art. 47 lit. e) teza a II-a din Legea nr. 188/2000, pentru care i-a aplicat executorului sancţiunea amenzii în cuantum de 1500 RON şi l-a obligat pe acesta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.392,53 RON .

Prin Hotărârea nr. 42/13.12.2019 pronunţată de Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti s-a respins contestaţia formulată de Ministerul Justiţiei împotriva Hotărârii nr. 8/23.08.2019 a Consilliului de disciplină al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

În esenţă, ceea ce se impută executorului judecătoresc a fost faptul că acesta are obligaţia de a detalia sumele reprezentând alte cheltuieli de a le defalca pe categorii de acte sau operaţiuni.

De asemenea, aşa cum s-a reţinut ca deficienţă, în cuprinsul aceleiaşi încheieri de stabilire a valorii de circulaţie a imobilului, întocmită la data de 21 .08. 2017, executorul judecătoresc a procedat la stabilirea preţului imobilului în sumă de 47.920 RON, potrivit dispoziţiilor art. 836 alin. (1) C. proc. civ., astfel că nu mai erau incidente dispoziţiile prevăzurte de art. 836 alin. (3).

În raport de normele legale incidente cauzei, recursul formulat este nefondat.

Potrivit art. 837 alin. (1) din C. proc. civ., executorul judecătoresc stabileşte prin încheiere definitivă preţul imobilului după ce, în prealabil, a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 836 din C. proc. civ., care stabilesc procedura de evaluare a imobilului.

Potrivit art. 836 alin. (1) din C. proc. civ., executorul judecătoresc identifică valoarea de circulaţie a imobilului prin încheiere. Dacă executorul judecătoresc consideră necesar sau la cererea părţilor interesate, va numi un expert care să stabilească valoarea de circulaţie a imobilului [alin. (3) al art. 836 din C. proc. civ..].

Astfel, după stabilirea valorii de circulaţie a imobilului, potrivit art. 836 din C. proc. civ., executorul va consemna preţul de pornire a licitaţiei asupra imobilului prin încheiere definitivă, fără citarea părţilor, potrivit art. 837 din C. proc. civ.

Partea nemulţumită de valoarea stabilită potrivit art. 836 din acelaşi Cod poate cenzura această valoare prin formularea unei contestaţii la executare împotriva încheierii prin care executorul a stabilit valoarea de circulaţie a imobilului, în condiţiile art. 712 din C. proc. civ.

Prin urmare, încheierea definitivă prevăzută de art. 837 alin. (1) din C. proc. civ. atestă cele stabilite potrivit art. 836, aspecte ce pot fi contestate în instanţă de partea nemulţumită.

În aceste condiţii, aşa cum s-a precizat anterior împotriva actelor de executare silită se poate face contestaţie la executare de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, potrivit art. 712 din C. proc. civ.

Ca atare, potrivit acestei proceduri, executorul judecătoresc are două posibilităţi pentru a determina preţul imobilului urmărit, respectiv poate stabili el însuşi valoarea de circulaţie a imobilului prin raportare la preţul mediu de piaţă din localitatea respectivă [art. 836 alin. (1)] sau poate apela la numirea unui expert dacă nu poate stabili el însuşi această valoare sau când părţile solicită efectuarea expertizei [art. 836 alin. (3)].

Încheierea definitivă prevăzută de art. 837 alin. (1) din C. proc. civ. atestă cele stabilite potrivit art. 836, aspecte ce pot fi contestate în instanţă de partea nemulţumită, pe calea contestaţiei la executare.

Prin urmare, se observă că dispoziţiile art. 836 alin. (3) din C. proc. civ. asigură un grad ridicat de profesionalism în evaluarea imobilului, raportul de expertiză realizat fiind un reper şi, în acelaşi timp, o garanţie în lămurirea aspectelor executării. Executorul, pe baza raportului de expertiză, va emite încheierea, prevăzută la alin. (1) al aceluiaşi articol, de stabilire a valorii imobilului, care va fi comunicată părţilor.

Or, aşa cum corect a reţinut şi instanţa fondului, prevederile alin. (3) ale art. 836 din C. proc. civ. nu le exclud pe cele ale alin. (1) ale aceluiaşi articol, astfel că aş cum bine a punctat instranţa de fond atâta timp cât obiectul prezentei cauze îl reprezintă stabilirea unei sancţiuni în privinţa executorului,este suficient să se observe că nu există nimic abuziv sau arbitrat în interpretarea însuşită de executor, ceea ce exclude vinovăţia acestuia şi implicit aplicarea unei sancţiuni în sarcina sa.

Aşadar, contrar poziţiei exprimate de recurent, toate criticile de nelegalitate formulate au fost găsite nefondate, recursul urmând să fie respins în consecinţă.

III. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul formulat de reclamantul Ministerul Justiţiei.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei nr. 97 din 27 iulie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Cluj– secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 mai 2021.