Statutory confirmation of Securitate collaborator status under OUG 24/2008: validity of voluntary recruitment and evidentiary sufficiency of informational notes for declassification.

Şedinţa publică din data de 26 mai 2021

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe reclamantul Consiliul Naţional Pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat să se constate existenţa calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul A..

1.2. Hotărârea pronunţată în cauză

Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 503 din 30 iunie 2020, a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A. şi, pe cale de consecinţă, a constatat calitatea pârâtului, de colaborator al Securităţii.

1. 3. Calea de atac exercitată şi motivele de recurs înfăţişate

Împotriva acestei hotărâri a promovat recurs pârâtul A., în condiţiile art. 493 C. proc. civ.

Se constată că recurentul-pârât fără a incvadra motivele de nelegaliate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., care reglementează posibilitatea casării hotărârii, respectiv când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

În expunerea motivelor de recurs, în esenţă, reluând apărările formulate în faţa instanţei de fond, recurentul a arătat că legea a fost încălcată, că şi-a probat susţinerile din cererea de chemare în judecată.

În legătură cu încălcarea acestor norme de drept material, recurentul mai arată că a făcut dovada încălcării lor prin mai multe mijloace de probă, însă instanţa fondului, printr-o expunere schematică şi o abordare arbitrală, lipsită de fundament juridic, a constatat în mod greşit întrunuirea condiţiilor prevăzute de ordonanţa pentru constatarea calităţii de colaborator, făcând imposibiliă o critică de legalitate punctuală.

Sub acest aspect, recurentul subliniază că din modul în care este redactată hotărârea nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată, expresia pentru motivele pe care se întemeiază nu înseamnă un raţionament trunchiat fără temei juridic, ci un raţionament care să acopere toate aspectele esenţiale avansate şi disputate de părţi şi care prin consistenţa lui juridiciă, să facă posibil controlul de legalitate.

În fine, raportat la dispoziţiile anterior invocate, recurentul a subliniat că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu încălcarea şi aplicarea geşită a dreptului material fiind incident art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

A mai punctat recurentul în sensul că, toate actele desfăşurate ca si colaborator au fost comise prin constrângere fizică si psihică, prin şantaj si ameninţare, împotriva voinţei mele aşa cum am prezentat pe larg şi cererea de chemare in judecată.

Prin urmare, recurentul a nu a acţionat cu vinovăţia cerută de lege, actele sale fiind săvârîşite fără vinovăţie cerută de legea, condiţie prevăzută atât de art. 19 vechiul cod cât si de noul C. pen. art. 16.

De asemenea, a mai susţinut recurentul, că sunt aplicabile si cauzele de neimputabilitate art. 24,art. 25 noul C. pen., prevăzute de vechiul C. pen. art. 46 care prevăd: " Nu sunt imputabile faptele au fost săvârşite din cauza unei constrângeri fizice căreia făptuitorul nu i-a putut rezista si a unor constrângeri morale, exercitată prin ameninţare cu un pericol grav pentru persoana făptuitorului ori a altuia şi care nu putea fi înlăturat în alt mod. Informaţiile scrise in Notele informative mi-au fost dictate de către Şeful de post B. si am fost constrâns fizic si psihic sa le scriu.

1.4. Apărările formulate în cauză

Legal citată, intimatul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, reiterând principalele susţineri din acţiunea introductivă şi însuşindu-şi argumentele sentinţei recurate.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 26 mai 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, raportat la prevederile legale incidente dar şi faţă de contextul factual al cauzei, Înalta Curte reţine că este nefondat recursul de faţă, astfel că urmează a fi respins, în temeiul art. 496 C. proc. civ., pentru considerentele ce succed:

Considerentele Curţii de apel sunt judicioase, reflectând aplicarea adecvată a cadrului normativ la situaţia de fapt care se degajă din înscrisurile administrate.

Înalta Curte remarcă mai întâi că recursul de faţă nu combate punctual argumentele Curţii de apel, ci reiterează practic susţinerile formulate în faţa instanţei de fond, afirmând, cu titlu general, că instanţa de fond în mod eronat a constatat că activităţile pârâtului se încadrează în sfera de aplicare a O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.

De asemenea, cele reclamate de către recurent sunt elemente care ţin de temeinicia admiterii acţiunii de către instanţa de fond, interpretarea probelor, a chestiunilor de fapt, ţinând de aprecierea suverană a instanţelor de fond.

Atributul esenţial al instanţei de recurs îl constituie interpretarea legii, iar, în speţă, nu există critici de nelegalitate în sensul exigenţelor art. 488 alin. (1) C. proc. civ.., care să vizeze încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Este de menţionat aspectul că, O.U.G. nr. 24/2008 urmăreşte să permită accesul opiniei publice la informaţiile referitoare la colaborarea cu fosta Securitate a persoanelor enumerate de către art. 2, instituind o procedură prin care se poate stabili dacă acestea au desfăşurat activităţi ce au contribuit la instaurarea şi menţinerea puterii totalitare comuniste, precum şi la suprimarea sau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Este firesc ca finalitatea acestui act normativ să nu fie pedepsirea persoanelor cu privire la care există elemente pentru a se considera că ar fi colaborat cu regimul comunist, ci protejarea uneia dintre formele pe care le îmbracă democraţia câştigată după Revoluţia din anul 1989.

În acest sens este preambulul O.U.G. nr. 24/2008, din care rezultă scopul social în adoptarea acestui act normativ: "Cunoaşterea istoriei recente constituie o prioritate pentru societatea românească şi de aceea administrarea şi valorificarea istorică a arhivelor fostei Securităţi, care cuprind documente relevante cu privire la acţiunile întreprinse împotriva regimului totalitar comunist, precum şi cu privire la reprimarea acestor acţiuni, sunt necesare într-o Românie europeană", rezultând că numai acele materiale informative "relevante" au fost avute în vedere de legiuitor.

Pe calea recursului de faţă, recurentul s-a prevalat în mod explicit de motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material).

Cu precădere, Curtea subliniază că exced controlului de nelegalitate în recurs referirile reclamantului la situaţia de fapt ce se impune a fi stabilită pe bază de probe, acestea prezentând relevanţă numai în ipoteza în care criticile de nelegalitate sunt apte să determine casarea sentinţei civile cu rejudecarea fondului.

Procedând în continuare la analiza criticilor formulate, Curtea constată însă că acestea nu sunt apte a determina reformarea deciziei recurate, pentru considerentele ce succed.

Din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Curtea constată că, în mod legal, instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situaţia de fapt, respectiv prin raportare la activitatea desfăşurată de recurent ca şi colaborator al Securităţii.

Intimatul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a investit instanţa de contencios administrativ cu acţiunea având ca obiect constatarea calităţii recurentului-pârât, în baza art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008.

Verificările au fost efectuate de intimatul-reclamant, din oficiu, având in vedere că recurentul este membru al consiliului local Giulvăz, judeţul Timiş.

În urma analizării înscrisurilor depuse în probaţiune la dosar, prima instanţă a ajuns la concluzia că ambele condiţii impuse de dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, pentru a se putea constata calitatea de lucrător al Securităţii, sunt îndeplinite în speţă.

Această concluzie este corectă şi este împărtăşită şi de instanţa de control judiciar.

Potrivit prevederilor art. 3 lit. g) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii - text potrivit căruia "Pentru a asigura dreptul de acces la informaţii de interes public, orice cetăţean român, cu domiciliul în ţară sau în străinătate, precum şi presa scrisă şi audiovizuală, partidele politice, organizaţiile neguvernamentale legal constituite, autorităţile şi instituţiile publice au dreptul de a fi informate, la cerere, în legătură cu existenţa sau inexistenţa calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia, în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, a candidaţilor la alegerile prezidenţiale, generale, locale şi pentru Parlamentul European, precum şi a persoanelor care ocupă următoarele demnităţi sau funcţii: g) primarii, viceprimarii, consilierii judeţeni, consilierii în Consiliul General al Municipiului Bucureşti, consilierii locali;

Din analiza textului art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 rezultă că pentru a se constata calitatea de colaborator trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiţii:

- persoana să fi furnizat informaţii;

- informaţiile să vizeze denunţarea unor activităţi sau atitudini potrivnice regimului comunist;

- informaţiile să vizeze îngrădirea unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

Cu privire la prima condiţie, Înalta Curte constată că aceasta este îndeplinită în cauză. De altfel, nici recurentul nu o contestă având în vedere că a semnat un angajament cu Securitatea, sub numele conspirativ « C. » şi a întocmit note şi rapoarte către organele securităţii .

Astfel, recurenzul-pârât a furnizat mai multe note informative, cum ar fi cele din 13.10.1987 despre numitul D., care a arătat că "este predicator la penticostali", că "în fiecare duminică este văzut că merge la adunările penticostalilor de la Crai Nou ", o notă similară fiind dată în 05.06.1988 în care se arată că aceeaşi persoană "frecventează în fiecare dumică şi joia cultul penticostal din satul Crai Nou unde este şi predicator" . Tot despre D. pârâtul a dat nota informativă din 30.08.1988 în care arată, pe lângă faptul că "acesta frecventează în fiecare duminică casa de rugăciuni de la Crai Nou unde este şi predicator", faptul că "în fiecare seară pe la orele 21-22 dă drumul la aparatul de radio şi audiază postul de radio "E.", pârâtul precizând şi că "deocamdată nu am văzut persoane străine care să îl viziteze".

Astfel cum rezultă din probele dosarului, ca urmare a celor relatate de recurentul-pârât s-a dispus verificarea persoanelor semnalate, influenţarea şi chiar avertizarea acestora.

Recurentul invocă faptul că nu s-au prezentat dovezi, înscrisuri, care să dovedească faptul că vreo persoană a fost sancţionată şi, deci, care să arate că activitatea desfăşurată a avut repercusiuni asupra cuiva, dar aceste susţineri sunt nefondate.

Textul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 precizează ca informaţiile să vizeze îngrădirea unor drepturi şi libertăţi fundamentale şi, prin urmare, nu trebuie dovedit faptul că vreo persoană din cele despre care au fost furnizate informaţii ar fi fost sancţionată ca urmare a celor prezentate de recurent.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă cu certitudine că a întocmit note informative care denunţau activităţile şi atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist, iar aceste note au fost de natură a aduce atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Mai mult decât, este evident că recurentul-pârât nu a dat declaraţiile mai sus relatate în timpul vreunei anchete sau proces într-o cauză în care ar fi fost cercetat, judecat sau condamnat, ci a dat aceste declaraţii în urma recrutării sale ca informator, pe bază voluntară, aşa cum rezultă din "raportul cu propuneri de recrutare în calitate de informator a numitului A. " din 24.03.1987, în acest raport arătându-se, referitor la "garanţia colaborării cu organele noastre" (de securitate n.n.) că "numitul A. este dispus să ajute organele noastre semnalându-ne aspecte ce ne interesează, datorită patriotismului de care dă dovadă, a cinstei şi corectitudinii, fiind hotărât în luarea unor măsuri împotriva acelora care încalcă legea".

Tot în acest raport se menţionează că "în măsura în care se va contura certitudinea colaborării cu organele noastre, vom solicita candidatului angajamentul scris şi-i vom face un prim instructaj, care se va referi la necesitatea păstrării secretului colaborării cu organele noastre, conduita pe care trebuie să o adopte în continuare faţă de persoanele din jurul său."

Nu se poate reţine surspinerea recurentului, în sensul că toate actele desfăşurate ca si colaborator au fost comise prin constrângere fizică si psihică, prin şantaj şi ameninţare, împotriva voinţei sale când din raport rezultă că pârâtul a colaborat voluntar cu organele de securitate, nefiind în nici un fel constrâns, din textul raportului mai sus citat rezultând că semnarea angajamentului urma a fi făcută doar în cazul în care acesta urma să fie de acord să colaboreze în acest fel cu organele de securitate.

Cum bine a punctat instanţa fondului, în sensul că pârâtul ar fi dat aceste note informative fiind constâns, ameninţat şi bătut sunt complet lipsite de credibilitate deoarece organele de securitate erau interesate să obţină informaţii verosimile, fiabile, fiind ilogic ca acestea să folosească persoane care ar fi avut vreo minimă reticenţă în ceea ce priveşte colaborarea cu securitatea.

De altfel, este evident că recurentul -pârât nu fost recrutat prin constrângere, ci pe bază voluntară rezultă şi din "raportul asupra modului cum a decurs recrutarea în calitate de informator a numitului A. " din 1.04.1987 , din "raportul de investigaţii despre A.", din "raportul de cunoaştere personală a numitului A." întocmit de lt.maj. F., anterior recrutării fiind întocmite o serie de rapoarte informative şi note prin care organele de securitate au verificat comportamentul în societate al acestuia pentru a stabili dacă acesta este potrivit pentru a colabora cu securitatea.

Nu în ultimul rând, activitatea informativă desfăşurată de recurentul-pârât este clară, de la recrutarea sa (1.04.1987) acesta dăduse un număr de 26 de note informative referitoare la G., H., I., J., Doctor K., D. şi L., M., propunându-se menţinerea lui şi pe viitor în calitate de informator "având în vedere numărul mare de note informative prezentate în scris, referitor la unele elemente din baza de lucru, posibilităţile de informare pe care le dispune, cât şi faptul că în prezent i-au fost trasate sarcini concrete de a-l identifica şi depista pe numitul G. intrat ilegal în ţară".

Scopul O.U.G. nr. 24/2008 îl reprezintă deconspirarea persoanelor care au contribuit la instrumentarea dosarelor întocmite de Securitate.

Înalta Curte constată că, în cauză, verificarea recurentului a fost declanşată în baza prevederilor art. 3 lit. g), coroborat cu art. 5 alin. (1) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008.

Aşa cum am mai arătat, la dosarul cauzei există o serie de note informative ce au fost valorificate de judecătorul fondului, care a făcut o analiză aprofundată şi efectivă a probei cu înscrisuri.

Pe de altă parte se impune a fi subliniat faptul că, recurentul-pârâtul nu a contestat realitatea celor consemnate în respectivele rapoarte şi note informative.

Înalta Curte remarcă că, la dosarul cauzei, sunt depuse numeroase înscrisuri care dovedesc implicarea personală a recurentului în activităţile de urmărire şi supraveghere informativă a anumitor persoane, susţinerile acestuia privind insuficienţa probatorie sau nedovedirea încălcării unor drepturi fundamentale ale persoanelor fiind nefondate.

Respectarea dreptului omului şi a libertăţilor fundamentale constituie esenţa unei societăţi democratice. O societate democratică trebuie să asigure recunoaşterea şi respectarea acestor valori recunoscute universal.

Înalta Curte, apreciază că activitatea desfăşurată de recurentul-pârât de expunere a persoanelor denunţate, identificarea acestor persoane şi aducerea lor în atenţia organelor de securitate competente, în vederea luării de măsuri, încalcă dreptul la viaţă privată, prevăzut de art. 33 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice, precum şi dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor, prevăzut de art. 28 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice.

III. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâtul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva sentinţei nr. 503 din 30 iunie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti– secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 mai 2021.