Suspended public office without effective exercise cannot establish incompatibility; incompatibility finding struck from reasoning, report annulled.

Şedinţa publică din data de 26 mai 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

Constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea ce face obiectul prezentului dosar reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună în principal, constatarea nulităţii absolute a Raportului de evaluare nr. x/15.01.2020 întocmit în lucrarea nr. x/20.11.2014 de Agenţia Naţională de Integritate; în subsidiar, anularea Raportului de evaluare nr. x/15.01.2020 întocmit în lucrarea nr. x/20.11.2014 de Agenţia Naţională de Integritate, ca nelegal; obligarea Agenţiei Naţionale de Integritate la retragerea de pe website-ul propriu a oricăror informaţii publice referitoare la pretinsa incompatibilitate a subsemnatei, atât până la soluţionarea definitivă a cauzei, cat si după soluţionarea definitiva a cauzei, cu cheltuieli de judecată.

1.2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 68 din 19 iunie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Cluj – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate şi, în consecinţă, a anulat raportul de evaluare nr. x/15.01.2020 întocmit în lucrarea nr. x/20.11.2014 de pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

A respins restul petitelor, respectiv petitul 2. şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 2430 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

1.3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză şi motivele înfăţişate

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs, în termen, atât reclamanta A. cât şi pârâtul Ministrul de Interne, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea in parte a sentinţei atacte şi, în rejudecare înlăturarea din considerentele hotărârii recurate constatările instanţei referitoare la reţinerea stării de incompatibilitate reglementată de art. 94 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003.

Prin memoriul de recurs, recurenta- reclamantă a invocat ipoteza de nelegalitate reglementată de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticând hotărârea ca fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, sens în care, a invocat, în esenţă, următoarele motive:

- nelegalitatea sentinţei civile nr. 68/2020, raportat la greşita interpretare şi aplicare a prevederilor art. 94 alin. (2), lit. a) din Legea nr. 161/2003, in cadrul considerentelor hotărârii atacate. Incidenţa motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ. Arată recurenta că la pct. 6, pag. 14 din considerentele hotărârii, instanţa de fond s-a raliat opticii prezentate de inspectorul de integritate în cuprinsul Raportului şi a reţinut parţial prevederile art. 94 alin. (2), lit. a) din Legea nr. 161/2003, în raport strict de cumulul calităţii de funcţionar public, fără a corobora aspectul în discuţie cu cea de-a doua cerinţă, respectiv desfăşurarea unei activităţi în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice;

- referitor la aspectul ce face obiectul prezentului recurs, din start se impune menţionat faptul că, prin Dispoziţia Primarului nr. 910/24.11.2015 s-a dispus suspendarea de drept a raportului de serviciu în cadrul căreia a deţinut funcţia de şef birou - consilier clasa I gradul profesional superior treapta 2 în cadrul Primăriei Oraşului Şimleu Silvaniei. Suspendarea raportului de serviciu s-a dispus în temeiul art. 94 alin. (1), lit. m) din Legea nr. 188/1999;

- în viziunea Curţii Constituţionale, prin efectul suspendării de drept al raportului de serviciu, în temeiul art. 94 alin. (1), lit. m) din Legea nr. 188/1999, operează o veritabilă suspendare chiar a calităţii de funcţionar public, efectul nefiînd limitat la suspendarea exercitării faptice a prerogativelor ce decurg din funcţia investită;

- în contextul îndeplinirii cerinţelor de previzibilitate şi claritate a normei prevăzute de art. 94 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, a practicii judiciare incidente în materie ce vizează necesitatea îndeplinirii şi a cerinţei "desfăşurări/efective a activităţii inerente calităţii de funcţionar public" pentru reţinerea stării de incompatibilitate şi, nu în ultimul rând, a opticii Curţii Constituţionale care indică o suspendare chiar a calităţii de funcţionar public, nelegalitatea Raportului de evaluare nr. x/15.01.2020 devine mai mult decât evidentă;

- prin Dispoziţia Primarului nr. 910/24.11.2015 s-a dispus suspendarea de drept a raportului de serviciu din funcţia publică de şef birou-consilier clasa I gradul profesional superior treapta 2 în cadrul Primăriei Şimleu Silvaniei. În atare context, devine evident că nu recurenta nu putea exercita simultan şi efectiv atât funcţia anterior indicată, cât şi în perioada 25.11.2015-08.09.2017 funcţia contractuală de execuţie de bibliotecar în cadrul Bibliotecii Orăşeneşti "B.", respectiv începând cu data de 08.09.2017, funcţia contractuală de execuţie de inspector de specialitate gradul IA (S) gradaţia 4 în cadrul Primăriei Oraşului Şimleu Silvaniei;

- interpretarea eronată de către instanţa fondului a scopului urmărit prin promulgarea Legii nr. 161/2003 rezulta cu claritate şi daca ne raportam la dispoziţiile art. 97 ale aceluiaşi act normativ, care nu pot fi interpretate decât intr-un singur sens.

Recursul promovat pârâtă Agenţia Naţională de Integritate

Referindu-se la motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtăa susţinut că instanţa de fond a aplicat în mod greşit dispoziţiile din materia incompatibilităţilor. Susţine că în cazul în care instanţa de fond ar fi făcut o aplicare corectă a textelor legale ar fi rezultat că raportul de evaluare a fost emis cu respectarea legalităţii şi celerităţii şi bunei administrări, fiind desfăsurată o activitate de evaluare atât pentru eventualitarea unei conflict de interese, incomaptibilitate, cât şi pentru declararea averii, (intimata reclaantă fiind informată în legărură cu declanşarea evaluării averii şi atrespectării regimuklui juriidic al conmflicteelo de inteese şi al incompatibilităţilor în perioada execrităriii funcţiloolr şi demnităţilor publice), necesitând oi perioadă mai lungă de timp.

Sub un prim aspect, recurenta a susţinut că hotărârea instanţei de fond a fost pronunţată cu încălcarea prevederilor art. 12 coroborat cu art. 8, art. 11 din Legea nr. 176/2010, art. 21 alin. (4) şi art. 22 alin. (4) din Legea nr. 176/2010 şi art. 94 alin. (2) lit. a) din legea nr. 161/2003.

A arătat, cu privire la desfăşurarea activităţii de evaluare în absenţa unei sesizări legale în sensul art. 12 din Legea 176/2010, conform înscrisurilor pârâta a fost sesizată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj printr-o adresă formulată în dosarul nr. x/2013. În ceea ce priveşte repartizarea aleatorie, recurenta a precizat că au fost respectate art. 9 alin. (1) din Legea 176/2010.

Recurenta mai susţin că, în mod eronat instanţa de fond a constatat că privitor la reclamantă au existatat două activităţi de evaluare de sine stătătoare, desfăsurate de către inspectorii de integritate.

Practic, singurele limitări temporale cu privire la activitatea de evaluare sunt reliefate în cuprinsul art. 11 şi nu au în vedere motivele expuse prin sentinţa recrutară.

Mai mult, in cadrul lucrării nr. 4639/S/II/20. 11.2014, declanşarea activităţii de evaluare a fost realizată ca urmare a sesizăriii unei persoane juridice, cu respectarea prevederilor art. 12 alin. (1) din legea nr. 176/2010.

De asemenea, a mai arătat că inspectorul de integritate nu are obligaţia să comunice persoanei care a formulat sesizarea. Legea nr. 176/2010 prevede că activitatea de evaluatre se finalizează pin comunicarea raportului de evaluare persoanei evaluate, fie că acest raport constată existenţa unor elemente de incompatibilitate sau conflict de interese, fie că acest raport constată existenţa unor asemenea elemente.

Aşadar, singurele situaţiii în care Legea nr. 176/2010 prevede sancţiunea nulităţii raportului de evaluare sunt cele prevăzute de art. 13-14 şi art. 20, iar prevederile art. 12 coroborate cu art. 8 nu prevăd această sancţiune, cu atât mai mult sancţiunea anulării, aşa cum a fost reţinută prin sentinţa recrutară.

Sub un alt aspect, referitor la motivele de nelegalitate ce impun anularea raportului de evaluare a invocat dispoziţiile art. 94 din Legea 161/2003.

Cu privire la încălcarea art. 453 alin. (2) C. proc. civ., recurenta-pârâtă a arătat că, deşi instanţa de fond a reţinut că petitul numărul 2 al cererii de chemare în judecată este nedovedit, totuşi acesta ne-a obligat la plata în întregime a cheltuielilor de judecată, cu încălcarea prevederilor art. 453 alin. (2) C. proc. civ.

Faţă de acestea, recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei atacate iar, în rejudecare respingerea acţiunii formulată de reclamantă ca neîntemeiată.

1.4. Apărările formulate în cauză

Recurenta reclamantă A. a formulat întâmpinare la recursul pârâtei, prin care, a înţeles să invoce excepţia lipsei de interes în promovarea recursului declarat de către pârâtă, precum şi excepţia inadmisibilităţii cu privire la art. 451 alin. (2) C. proc. civ.. Totodată, a solicitat, în situaţia în care aceste excepţii vor fi respinse, respingerea recursului ca nefondat.

La rândul său, recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate formulat f întâmpinare la recursul promovat de către reclamantă, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Instanţa a constatat că acest apărările formulate de reclamantă, prin întâmpinarea formulată nu sunt excepţii propriu-zise, acestea vizând controlul de legalitate pe fondul recursurilor, astfel că vor fi avute în vedere la soluţionarea pe fond.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 19 octombrie 2020 a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 26 mai 2021, cu citarea părţilor, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor declarate în cauză

Examinând recursurile declarate de ambele părţi litigante, prin prisma criticilor formulate, a temeiurilor de drept aferente acestor critici şi a probelor administrate în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:

În privinţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de către recurenta- reclamanta A., Curtea constată că este fondat.

În soluţionarea acestui litigiu, dincolo de argumentele divergente ale părţilor, Curtea va avea în vedere în special greşita interpretare şi aplicare a prevederilor art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003, în cadrul considerentelor hotărârii atacate.

Expunând contextul în care instanţa a ajuns la acesta concluzie, este de menţionat că, aşa cum reiese din Raportul de evaluare nr. x/15.01.2020 ("Raportul de evaluare", "Raportul") întocmit de Agenţia Naţională de Integritate urmare a unei sesizări formulate de o persoană juridică cu privire la o pretinsă "acumulare a reclamantei, împreună cu familia, a unei averi ce depăşeşte veniturile realizate, a nerespectării regimului juridic al conflictelor de interese şi al incompatiblitaţiior", lucrarea fiind înregistrată sub nr. x/20.11.2014.

Temeiul de drept indicat în cuprinsul Raportului de evaluare l-a constituit prevederile art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare ("Legea nr. 161/2003"), în sensul nerespectării regimului juridic aplicabil incompatibilităţilor de către reclamantă.

Astfel în urma, analizării datelor, informaţiilor şi documentelor aflate la dosarul lucrării, inspectorul de integritate a opinat în sensul identificării unor "elemente de încălcare a legislaţiei privind regimul juridic al incompatibilităţilor", raportat la faptul că: în perioada 25.11.2015-08.09.2017, reclamanta a deţinut simultan funcţia de şef-birou-consilier clasa I gradul profesional superior treapta 2 în cadrul Primăriei Şimleul Silvaniei şi funcţia contractuală de execuţie de bibliotecar în cadrul Bibliotecii Orăşeneşti "B.", respectiv începând cu data de 08.09.2017 şi până în prezent, a deţinut simultan funcţia de şef-birou-consilier clasa I gradul profesional superior treapta 2 în cadrul Primăriei.

Din cronologia exercitării funcţiilor publice deţinute de recurentă reiese că în perioada 01.09.2007-25.11.2015 – acesta a deţinut funcţia publică de conducere de şef-birou-consilier clasa I gradul profesional superior treapta 2 la Biroul cadastru imobiliar-edilitar, evidenţa şi gestiunea patrimoniului, fond funciar din cadrul Direcţiei Tehnice.

Numirea în funcţia publică de conducere şef birou-consilier clasa I gradul profesional superior treapta 3 în cadrul Biroului cadastru, agricultură, fond funciar, Registrul Agricol a avut loc prin Dispoziţia Primarului Oraşului Şimieul Silvaniei nr. 3745/30.08.2007, iar prin Dispoziţia nr. 56/14.01.2009 fiind numită în funcţia de conducere şef-birou-consilier clasa I gradul profesional superior treapta 2 la Biroul cadastru imobiliar-edilitar, evidenţa şi gestiunea patrimoniului, fond funciar din cadrul Direcţiei Tehnice, ca urmare a reorganizării.

Prin Dispoziţia Primarului nr. 910/24.11.2015 s-a dispus suspendarea raportului de serviciu anterior indicat cu începere din data de 25.11.2015, în temeiul art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare1 ("Legea nr. 188/1999"), ultima zi în care recurenta reclamantă a exercitat funcţia publică de referinţă fiind 24.11.2015.

De asemenea, în perioada 25.11.2015-08.09.2017 - funcţia contractuală de execuţie de bibliotecar gradul IA (S), în cadrul Bibliotecii Orăşeneşti "B. Şimleul Silvaniei, aprobată prin Hotărârea Consiliului Local nr. 107/24.11.2015 - cu începere din ziua subsecventă cele emiterii hotărârii, în urma concursului organizat de Consiliul Local al Oraşului Şimieul Silvaniei în perioada 04.09.2017-06.09.2017, în vederea ocupării postului vacant de referinţă.

Contractul individual de muncă a încetat prin acordul părţilor (urmare a cererii reclamantei, înregistrată sub nr. x/07.09.2017), sens în care s-a adoptat Hotărârea Consiliului Local nr. 102/2017.

În perioada 08.09.2017 şi până la momentul prezent – reclamanta a deţinut funcţia contractuală de execuţie de inspector de specialitate gradul IA (S) gradaţia 4 în cadrul Biroului administrativ-gospodăresc, administrarea pieţei al Primăriei Oraşului Şimleul Silvaniei. Numirea în funcţie a avut loc prin Dispoziţia Primarului Oraşului Şimleul Silvaniei nr. 757/08.09.2017, în urma câştigării de către reclamantă a concursului organizat de Primăria Oraşului Şimleul Silvaniei în perioada 04.09.2017-06.09.2017 pentru ocuparea postului contractual vacant de referinţă.

Instanţa de fond a făcut referire la faptul că prin exercitarea celor două funcţii contractuale, în perioada 25 noiembrie 2015 - prezent, simultan cu deţinerea calităţii de funcţionar public reclamanta s-a aflat în situaţia de incompatibilitate prevăzută de dispoziţiile art. 94 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003, potrivit cărora: alin. (1) -Calitatea de funcţionar public este incompatibilă cu orice altă funcţie publică decât cea în care a fost numit, precum şi cu funcţiile de demnitate publică" şi alin. (2) "Funcţionarii publici nu pot deţine funcţii şi nu pot desfăşura alte activităţi, remunerate sau neremunerate, după cum urmează: a) în cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice". Aceste dispozitii legale trebuie interpretate coroborat si nu separat cum sustine reclamanta.

A mai reţinut instanţă că, principala consecinţă juridică o reprezintă întreruperea temporară a desfăşurării efective a activităţii şi a plăţii drepturilor salariale, cu menţinerea însă a calităţii de funcţionar public şi totodată a dreptului de a-i fi rezervat postul aferent funcţiei publice, pe durata suspendării.

Înalta Curte apreciază că în mod greşit au fost înlăturate ca fiind neconcludente din perspectiva motivului de incompatibilitate reţinut.

Faţă de împrejurările de fapt şi de drept expuse, se constată că prima instanţă a făcut o greşită aplicare a prevederilor legale la situaţia de fapt ce rezulta din probatoriul administrat, în condiţiile în care situaţia de fapt avută în vedere de autoritatea pârâtă este una necontestată.

Este de reţinut că recurenta-pârâtă, prin Raportul de evaluare, a apreciat că reclamata se află în stare de incompatibilitate în perioada 25.11.2015-08.09.2017, prin deţinerea simultană a funcţiei de şef-birou-consilier clasa I gradul profesional superior treapta 2 în cadrul Primăriei Şimleul Silvaniei şi funcţia contractuală de execuţie de bibliotecar în cadrul Bibliotecii Orăşeneşti "B.", respectiv începând cu data de 08.09.2017 şi până în prezent, a deţinut simultan funcţia de şef-birou-consilier clasa I gradul profesional superior treapta 2 în cadrul Primăriei, în raport de dispoziţiile art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003. Prin urmare, problema de drept ce se impune a fi analizată vizează efectele suspendării raportului de serviciu în raport de exercitarea, în perioada aferentă suspendării, a funcţiilor contractuale anterior indicate, prin prisma art. 94 alin. (2), lit. a) din Legea nr. 161/2003 - textul legal reţinut în cuprinsul Raportului.

A exercita presupune, conform DEX al Limbii Române, a practica, a îndeplini o profesie, etc., iar deţinerea unei calităţi a cărei exercitare a fost suspendată nu poate duce la reţinerea stării de incompatibilitate, considerentele expuse de prima instanţă fiind greşite şi nu pot însuşite în tot de instanţa de recurs.

Or, prima instanţă, cu privire la starea incompatibilităţile a reclamantei nu pot fi reţinute ca întemeiate, în primul rând pentru că în speţă nu se verifică deţinerea funcţiilor publice din cadrul autorităţii publice locale simultan cu cele remunerate.

În al doilea rând, opinia recurentei pârâte în sensul că este suficientă simpla deţinere simultană a două calităţi apte din punct de vedere legal să creeze incompatibilitatea, fără a avea relevanţă dacă funcţiile respective s-au exercitat în fapt (în mod efectiv), este eronată.

Înalta Curte, apreciază că deţinerea pur formală a două funcţii considerate incompatibile nu poate conduce la stabilirea stării de incompatibilitate, aceasta fiind şi abordarea expusă ce făcea parte din jurisprudenţa constată a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Această concluzie se întemeiază pe interpretarea ansamblului normelor de drept ce au incidenţă în cauză, întrucât în procesul de interpretare şi aplicare a legii, judecătorul trebuie să identifice sensul exact al normei de drept, pentru a se defini, cu toată precizia, voinţa legiuitorului şi a se face o corectă aplicare a actului normativ.

Caracterul complex al actului normativ impune ca interpretarea să scoată în relief finalităţile pe care acesta le urmăreşte, valorile ocrotite.

Normele interpretate, respectiv cele ale art. 94 alin. (2) lit. a), sunt prevăzute în Legea nr. 161/2003 care a reglementat măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.

Din titulatura Legii nr. 161/2003 şi din ansamblul normelor conţinute de aceasta rezultă finalitatea pe care a urmărit-o legiuitorul atunci când a adoptat acest act normativ, respectiv aceea de a preveni apariţia unor situaţii în care exercitarea simultană a două sau mai multe funcţii de demnitate publică şi în domeniul privat, ar putea influenţa decizia pe care un oficial o adoptă în exercitarea competenţelor sale legale.

Înalta Curte reţine, deci, că numai exercitarea simultană a unei funcţii publice în cadrul autorităţii publice locale şi a funcţiei remunerate în cadrul Biblioteciii Orăşeneşti putea conduce la stabilirea stării de incompatibilitate, aceasta fiind interpretarea care corespunde scopului legii, acela de înlăturare a cauzelor şi condiţiilor care determină sau favorizează corupţia şi conflictul de interese.

Stabilirea în concret a stării de incompatibilitate trebuie, astfel cum nu a procedat şi instanţa de fond, să se facă pe baza stării de fapt dovedite în cauză.

Or, situaţia de fapt probată atestă că recurenta reclamantă nu putea exercita, în împrejurările expuse, şi nu a exercitat efectiv şi simultan funcţiile invocate. Prin Dispoziţia Primarului nr. 910/24.11.2015 s-a dispus suspendarea de drept a raportului de serviciu din funcţia publică de şef birou-consilier clasa I gradul profesional superior treapta 2 în cadrul Primăriei Şimleu Silvaniei.

În atare context, devine evident că nu puteam exercita simultan şi efectiv atât funcţia anterior indicată, cât şi în perioada 25.11.2015-08.09.2017 funcţia contractuală de execuţie de bibliotecar în cadrul Bibliotecii Orăşeneşti "B.", respectiv începând cu data de 08.09.2017, funcţia contractuală de execuţie de inspector de specialitate gradul IA (S) gradaţia 4 în cadrul Primăriei Oraşului Şimleu Silvaniei.

În raport cu circumstanţele cauzei, soluţia adoptată de Agenţia Naţională de Integritate este excesiv de formalistă şi contrară scopului Legii nr. 161/2003 Se impune a se arăta şi faptul că, în jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, s-au consolidat ca veritabile izvoare de drept principiul proporţionalităţii şi cel al prevalenţei substanţei asupra formei. Prin prisma principiului proporţionalităţii, natura şi severitatea măsurii administrative privind starea de incompatibilitate sunt disproporţionate faţă de scopul legii, fiind astfel încălcat echilibrul rezonabil între situaţia de fapt şi sancţiunile ce urmează a fi suportate.

În cauza prezentă s-a nesocotit şi principiul prevalenţei substanţei asupra formei, de vreme ce autoritatea a dispus măsuri de natură să aducă restrângeri drepturilor individuale ale recurentei reclamante pe considerente pur formale, care nu sunt dublate de considerente ce ţin de substanţa raporturilor sociale ocrotite prin ansamblul normelor Legii nr. 161/2003.

Prin prisma stării de fapt concrete dovedite în cauză, Înalta Curte reţine că numai considerente de ordin pur formal, disproporţionate faţă de scopul legii, au determinat formularea de către recurentă a concluziei raportului de evaluare în sensul că reclamantă s-a aflat în stare de incompatibilitate.

Mai mult decât atât, chiar instanţa a reţinut că s-a procedat la o nouă informare a reclamantei şi s-a solicitat din nou toate actele privind funcţiile deţinute de către reclamantă până la nivelul anului 2019. Pe baza acestei situaţii comunicate în anul 2019 s-a constatat existenţa situaţii de incompatibilitate pentru intervalul 25 noiembrie 2015 -prezent.

În consecinţă, faţă de toate împrejurările de fapt şi de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut parţial o aplicare greşită a prevederilor legale la situaţia de fapt ce rezultă din probatoriul administrat, motiv pentru care recursul reclamantei apare ca fiind fondat, sens în care se va admite recursul, se va casa în parte sentinţa recurată, şi în rejudecare, Înalta Curte va înlătura din considerentele hotărârii recurate constatările instanţei de fond referitoare la reţinerea stării de incompatibilitate reglementată de art. 94 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003,(pag. 14-15, pct. 6) mentinând celelalte dispoziţii ale sentinţei ca temeinice şi legale.

Recursul pârâtei Agenţia Naţională de Integritate

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., astfel cum a fost invocat şi dezvoltat în cererea de recurs de către pârâta Agenţia Naţionaqlă de Integrate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Aşa cum reiese din actele şi lucrările dosarului, reclamantă a supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ actul administrativ reprezentat de Raportul de evaluare nr. x/15.01.2020 întocmit în lucrarea nr. x/20.11.2014 de Agenţia Naţională de Integritate întocmit în lucrarea nr. x/20.11.2014 de Agenţia Naţională de Integritate.

Din dosarul ce a stat la baza realizării activităţii de evaluare şi la întocmirea raportului de evaluare rezultă că sesizarea formulată de o persoana juridica este sesizarea formulata de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj la data de 13 octombrie 2014. În cadrul acestei sesizari se făcea referire la anumite fapte petrecute în mod evident anterior sesizării şi se cerea o verificare a situaţiei reclamantei respectiv a averii acesteia şi a unei eventuale situaţii de incompatibilitate sau a unui conflict de interese în care s-ar fi putut afla reclamanta facându-se referiri expres în această sesizare la perioada 2007-2013.

Hotărârea instanţei de fond a fost atacată cu recurs de pârât care consideră că a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, din perspectiva procedurilor ce au precedat emiterea actului contestat, respectiv art. 12 şi art. 8 din Legea nr. 176/2010, O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor aprobată prin Legea nr. 233/2002.

Potrivit dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 176/2010, "(1) Agenţia îndeplineşte activitatea de evaluare prevăzută la art. 8 din oficiu sau la sesizarea oricărei persoane fizice sau juridice, cu respectarea prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 233/2002. (2) Sesizarea din oficiu se face într-una din următoarele modalităţi: a) pe baza unui raport de sesizare, întocmit de preşedintele Agenţiei; b) pe baza unei note întocmite de inspectorul de integritate, aprobată de conducerea inspectorilor de integritate; în cazul în care aceasta respinge propunerea de sesizare din oficiu, refuzul motivat se transmite preşedintelui Agenţiei, pentru a dispune fie începerea verificărilor, fie menţinerea propunerii".

Este de menţionat că, în partea descriptivă a raportului de evaluare se arată că raportul de evaluare a avut la bază o sesizare din partea unei persoane juridice, respectiv sesizarea formulata de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj la data de 13 octombrie 2014.

Sesizarea sus indicată nu a primit însă o soluţie, iar dosarul a rămas în nelucrare până în anul 2019 când la data de 29 mai 2019 fără a exista o altă sesizare sau o autosesizare a pârâtei a fost din nou repartizat aleatoriu. Aşadar, s-a procedat la o nouă informare a reclamantei şi a solicitat din nou toate actele privind funcţiile deţinute de către reclamantă până la nivelul anului 2019. Pe baza acestei situaţii comunicate în anul 2019 s-a constatat existenţa situaţii de incompatibilitate pentru intervalul 25 noiembrie 2015 -prezent .

Reclamanta a invocat si dispozitiile art. 8 din Legea nr. 176/2010 (la care art. 12 face trimitere) conform caruia activitatea de evaluare se desfăşoară cu respectarea principiilor legalităţii, confidenţialităţii, imparţialităţii, independenţei operaţionale, celerităţii, bunei administrări, dreptului la apărare, precum şi prezumţiei dobândirii licite a averii.

Aşa cum s-a reţinut, în cauză nu s-au respectat principiile legalitatii, celerităţii sau bunei-administrări de către inspectorul de integritate câtă vreme pe baza unei sesizări ce viza o perioada anterioară datei de 13.10.2014 respectiv perioada 2007-2013, dupa lăsarea în nelucrare a dosarului mai bine de 4 ani s-a constat o situaţie de incompatibilitate nesesizată de nicio persoană fizică sau juridică pentru care ANI nu s-a autosesizat si care este ulterioară unicei sesizări formulate şi în baza si pentru solutionarea căreia ANI trebuia sa îşi desfasoare activitatea.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, Înalta Curte reţine că nemulţumirea recurentei pârâte decurge din faptul că prima instanţă nu ar fi dat eficienţă dispoziţiilor art. 451 alin. (3) şi art. 453 alin. (2) C. proc. civ., proporţional propriei culpe procesuale, raportat la soluţia de admitere în parte a cererii de chemare în judecată.

Răspunzând criticii formulate, Înalta Curte arătă că obiectul examinării în recurs este circumscris controlului de vizează verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Reaprecierea în cuantum a onorariului expertului contabil, în funcţie de criteriile prevăzute de art. 451 alin. (2) C. proc. civ., la care se face trimitere prin alin. (3) al aceluiaşi articol, nu pune în discuţie legalitatea măsurii în sine.

Pentru aceste motive, raportat la situaţia de fapt şi dispoziţiile legale aplicabile, recursul declarat de autoritatea pârâtă este nefondat.

Cu referire la excepţiile invocate de către recurenta -reclamantă A., privind excepţia lipsei de interes in promovarea recursului, respectiv motivul de recurs invocat la punctul 2 din memoriul de recurs precum şi excepţia inadmisibilităţi în ceea ce priveşte motivul de recurs ce vizează încălcarea dispoziţiilor art. 453 alin. (2) C. proc. civ.

Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de dispoziţiile legale incidente, constată că excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului invocată de reclamantă nu poate fi primită.

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) coroborat cu art. 33 C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat. Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce investeşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual.

Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acţiunii sau formulării căii de atac.

Acţiunea în contencios administrativ nu derogă de la aceste cerinţe, în raport cu prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004.

În cauză, folosul practic urmărit de recurenta-pârâtă prin promovarea prezentului recurs rezidă, finalmente, în privinţa acţiunii ce face obiectul dosarului, aspectele invocate de către recurentă au legătură cu justificarea condiţiei interesului.

Drept urmare, Înalta Curte conchide că, raportat la cele sus-arătate, nu poate fi considerată întemeiată excepţia inadmisibilităţii recursului promovat de pârâtă în ceea ce priveşte motivul de recurs ce vizează încălcarea dispoziţiilor art. 453 alin. (2) C. proc. civ.

Înalta Curte constată, totodată, că instanţa de fond în mod corect a respins cel de al doilea capăt de cerere respectiv cel privind obligarea A.N.I. la retragerea de pe website-ul a oricăror informaţii publice referitoare la pretinsa incompatibilitate a reclamantei, având in vedere că reclamanta nu a făcut dovada că aceste informaţii îi aduc grave atingeri dreptului la imagine.

Raportat la soluţia ce se va pronunţa asupra recursului declarat de pârâtă, aceasta este parte căzută în pretenţii, astfel că în temeiul prevederilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ. se va dispune obligarea recurentei-pârâte Agenţia Naţională de Integritate la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.290 RON către recurenta reclamanta A., cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocaţial.

III. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte se va admite recursul promovat de reclamată, va casa în parte sentinţa recurată, şi în rejudecare, se va înlătura din considerentele hotărârii recurate constatările instanţei de fond referitoare la reţinerea stării de incompatibilitate reglementată de art. 94 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003 şi va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei ca temeinice şi legale.

Totodată, va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate formulat împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat şi va obliga pe acesta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.290 RON către recurenta reclamanta A..

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 68 din 19 iunie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Cluj – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată, şi rejudecând:

Înlătură din considerentele hotărârii recurate constatările instanţei referitoare la reţinerea stării de incompatibilitate reglementată de art. 94 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003.

Mentine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate formulat împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.290 RON către recurenta reclamanta A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 mai 2021.