Inadmissibility of presidential order for pre-expropriation dendrological assessment under Law No. 554/2004

Şedinţa publică din data de 26 mai 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ.., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins".

I. Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 29.09.2020, pe rolul Curţii de Apel Craiova, sub nr. x/2020, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor Infrastructurii si Telecomunicaţiilor (MTIC), prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., au solicitat ordonarea măsurii provizorii, fără citarea părţilor, având ca obiect efectuarea unei expertize dendrologice privind plantaţia de 500 arbuşti - carpinus betulus (specie înrudita cu ulmul din Turkestan), cu circumferinţa măsurată la înălţimea de un metru de sol de circa 9-12 cm, în vârstă de 12 ani, existenta pe suprafaţa de 510 mp, situată în comuna Găneasa, satul Oltisoru, în T 105, P6, cu vecinii: N- C., E- DN 16 88, S - D., V - De 6 şi suprafaţa de 1800 mp, situate in extravilanul comunei Găneasa sat Oltisoru,T 105, PI, cu vecinii: N - E., S - De 2, E - DN 1688, V - De 6, proprietatea reclamanţilor, supusă exproprierii prin H.G. nr. 537/2019 si H.G. nr. 626/2020 - pentru modificarea şi completarea Anexei nr. 2 la H.G. nr. 217/2019.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Curtea de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 200 din 5 octombrie 2020, a respins cererea formulată de reclamanţii A. Şi B., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Telecomunicaţiilor prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., având ca obiect ordonanţă preşedinţială, ca inadmisibilă.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză şi motivele înfăţişate

a promovat recurs împotriva sentinţei civile nr. 154 din 13 iunie 2018 a Curţii de Apel Timişoara – secţia de contencios administrativ şi fiscal, în condiţiile art. 483 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă nu a procedat la încadrarea criticilor dezvoltate împotriva sentinţei recurate, însă, faţă de conţinutul acestora, Înalta Curte apreciază că pot fi analizate pe temeiul motivelor de nelegalitate reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

Prin motivele de recurs circumscrise pct. 6 al art. 488 C. proc. civ., recurenţii au solicitat, casarea, în tot, a sentinţei şi, în rejudecare admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.

În acest sens au arătat că soluţia pronunţata de instanţa de fond este nelegală, întrucât în temeiul disp. art. 997 C. proc. civ., instanţa de judecata verificând aparenta de drept, are posibilitatea să ordone, masuri provizorii, în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept, care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru inalturarea piedicilor, ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Întrucât, hotărârile de guvern sunt aplicabile în speţa, rezultă ca prin respingerea cererii de ordonanţa preşedinţială, exista riscul iviri pagubei iminente care nu s-ar putea repara in patrimonial nostru ca urmare a trecerii la executarea actelor administrative si implicit a desfintarii plantaţiei noatre de arbori, mai inainte de evaluarea acestora printr-o expertiza .

Au mai susţinut recurenţii-reclamanţi că faţă de condiţiile concrete, în care un expropriator a refuzat să dea curs notificărilor, pentru rezolvarea pe cale amiabilă a litigiului, singura posibilitatea de evitare a prejudicierii constă in identificarea măsurilor provizorii referitoare la evaluarea plantaţiei.

Aprecierea instanţei, în sensul ca, reclamanţii ar fi avut la dispoziţie alte instituţii procedural, este lipsita de semnificaţie în condiţiile în care unitatea intimata a convocat reclamanţii sa depună la secretariatul comunei Ganeasa cererea de acordare a despăgubirii, urmând ca aceştia sa se prezinte la 14.10.2020 la şedinţa comisiei constituita în baza legii nr. 255/2010, printre documentele doveditoare ale dreptului de proprietate indicandu-se doar titlul de proprietate, certificatul de moştenitor, contract de vânzare, hotrarare judecatoresca, autorizaţie de construire, proces-verbal de recepţie finala, omitand sa facă referire cu privire la plantaţia reclamanţilor pe suprafaţa de 510 mp cu ulm din Turkestan.

În concluzie, recurenţii au apreciat ca soluţia instanţei de fond este nelegală deoarece reclamanţii au făcut dovada existentei aparentei de drept, precum şi necesitatea prevenirii unei pagube iminente care nu se poate repara, motiv pentru care solicitam admiterea recursului casarea hotărârii si trimiterea cauzei spre o noua judecata instanţei de fond, Curtea de Apel Craiova, care a pronunţat hotărârea casata, pentru motivul de nelegalitate.

1.4. Apărările formulate în cauză

Legal citat, intimatul-pârât Ministerul Trasporturilor, Infrastructurii şi Telecomunicaţiilor prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A.. nu a formulat întâmpinare.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 14 decembrie 2020 a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 26 mai 2021, cu citarea părţilor, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor înfăţişate de recurenţii- reclamanţi, Înalta Curte,în urma propriului demers de evaluare a probatoriului administrat, raportat la cadrul normativ aplicabil, constată că recursul este nefondat în sensul şi pentru argumentele în continuare arătate.

Înalta Curte observă că prin motivele de recurs nu sunt aduse critici efective hotărârii primei instanţe, fiind reiterate consideraţiunile reclamanţilor vizând nelegalitatea sentinţie atacate, în manieră evident similară cu aspectele înfăţişate deja prin cererea de chemare în judecată.

De asemenea, se reţine că cele reclamate de către recurenţii-reclamanţi sunt elemente care ţin de temeinicia respingerii acţiunii de către instanţa de fond, interpretarea probelor, a chestiunilor de fapt, ţinând de aprecierea suverană a instanţelor de fond.

Atributul esenţial al instanţei de recurs îl constituie interpretarea legii, iar, în speţă, nu există critici de nelegalitate în sensul exigenţelor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.., care să vizeze încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Soluţia pronunţată de instanţa de fond reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente în raport cu elementele de fapt ale speţei, prin prisma cărora judecătorul a ajuns la concluzia că este inadmisibilă cererea de ordonanţă preşedinţială care vizează suspendarea executării actului administrativ, justificat de existenţa unei reglementări cu caracter derogatoriu în această materie reprezentată de dispoziţiile art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004.

A mai reţinut instanţa că reclamanta şi-a întemeiat prezenta cerere pe dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, precum şi pe dispoziţiile art. 997-1001 C. proc. civ., invocând îndeplinirea condiţiilor cerute de aceste dispoziţii legale, însă în speţa de faţă, utilizarea procedurii speciale a ordonanţei preşedinţiale nu este compatibilă cu contenciosul administrativ.

Pentru aceste motive, instanţa a concluzionat că cererea reclamantei nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate.

Curtea constată însă din lecturarea considerentelor sentinţei recurate că, contrar susţinerilor recurentţilor reclamanţi, există o motivare argumentată a soluţiei primei instanţe de respingere a acţiunii, ca inadmisibilă cu arătarea în concret a temeiurilor de fapt şi de drept care au stat la baza adoptării soluţiei recurate.

Curtea aminteşte că motivul de recurs prevăzut de pct. 6 al art. 488 C. proc. civ. nu devine incident când partea este nemulţumită de argumentele expuse de prima instanţă, ci doar atunci când hotărârea primei instanţe nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia sau cuprinde motive contradictorii sau chiar străine de cauză, ceea ce nu este cazul în speţă, hotărârea primei instanţe, sub aspectele criticate, fiind motivată prin raportare la argumentele expuse.

Argumentul concret invocat în dezvoltarea acestui motiv de recurs vizează practic lipsa unui răspuns la motivele de fapt şi de drept invocate de reclamată prin cererea de chemare în judecată, în contextul în care întreaga motivare constituie o preluare a susţinerilor pârâtului, ceea ce a condus, în opinia recurentei la necercetarea cauzei şi încălcarea dreptului la apărare.

Contrar acestor susţineri, Înalta Curte apreciază că hotărârea primei instanţe respectă cerinţele prevăzute de art. 425 alin. (1) pct. b) C. proc. civ., arătând motivele de fapt şi de drept care întemeiază soluţia şi cuprinzând argumente concludente care au stat la baza respingerii apărărilor.

Înalta Curte apreciază asupra caracterului nefondat şi a motivelor de recurs reglementate de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., pentru considerentele ce vor urma:

Aşa cum reiese din actele şi lucrările dosarului, în raport de obiectul cererii de ordonanţă preşedinţială, respectiv efectuarea unei expertize dendrologice, având ca obiective:identificarea numărului, esenţei, vârstei şi dimensiunilor arborilor-carpinus betulus (specie înrudită cu ulmul din Turkestan) plantaţi pe suprafaţa de 5 10 mp, proprietatea exclusivă a reclamanţilor situata in T 105, PI, cu vecinătăţile indicate, supusă exproprierii prin hotărârile de guvern contestate stabilirea valorii arborilor aflaţi pe picior, în plantaţie, înainte de distrugerea acestora pentru înfiinţarea drumului, ţinând seama de lucrările necesare pentru înfiinţarea, aclimatizarea acestor arbori rari şi întreţinerea până la vârsta de 12 ani precum şi de situaţia de fapt invocată, condiţiile de admisibilitate ale procedurii speciale prevăzută de art. 997 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite, aşa cum in mod corect a punctat instanţa de fond.

Curtea menţionează faptul că jurisdicţia contenciosului administrativ este una specială şi, pe cale de consecinţă, restrictivă.

Totodată, instanţa are în vedere şi faptul că stabilirea unor condiţionări pentru introducerea unor acţiuni în justiţie nu constituie o încălcare a dreptului la liberul acces la justiţie şi la un proces echitabil, deoarece legiuitorul poate institui în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură şi modalităţi de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri în formele şi modalităţile stabilite de lege.

Ca atare, în raport de obiectul cererii de ordonanţă preşedinţială formulată, Înalta Curte reţine că în mod judicios prima instanţa a reţinut că este întemeiată excepţia de inadmisibilitate a cererii, invocată din oficu, în raport de caracterul special al dispoziţiilor art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, dispoziţii cu rang prioritar de aplicare în raport cu prevederile cu caracter general cuprinse în art. 581 din C. proc. civ.

În acest sens, practica constată a Înaltei Curţi a arătat că, în materia contenciosului administrativ, este inadmisibilă cererea de ordonanţă preşedinţială ce vizează cererile de suspendare a executării actului administrativ, justificat de existenţa unei reglementări cu caracter derogatoriu în această materie (art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004) ceea ce obligă la urmarea procedurii reglementate prin acest act normativ şi nu a celei de drept comun, prevăzută în C. proc. civ.

Într-adevăr, art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede că dispoziţiile acestei legi se completează cu prevederile C. proc. civ., în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de autoritate dintre autorităţile publice, pe de o parte, şi persoanele vătămate, pe de altă parte, precum şi cu procedura reglementată de această lege.

Aşadar, pe cale de ordonanţă preşedinţială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond şi nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situaţiei de fapt.

Faţă de acestev considerente, Înalta Curte reţine că motivul de recurs reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. a fost invocat formal, recurentul-reclamant neexpunând critici referitoare la nelegalitatea hotărârii din perspectiva încălcării sau aplicării greşite a normelor de drept material.

III. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenţii-reclamanţi B. şi A. împotriva sentinţei nr. 200 din 5 octombrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 mai 2021.