Award of litigation costs to a successful taxpayer against a tax authority in delay of administrative complaint resolution, and exclusion of fee proportionality from cassation review

Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 25.11.2021 pe rolul Curţii de Apel Braşov – secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat anularea Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/10.02.2021, emise de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 18 din 9 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Braşov – secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a respins, ca rămasă fără obiect, cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, fiind obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 5885,38 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 18 din 9 februarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Braşov – secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs recurenta-pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea capătului de cerere referitor la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiat, şi exonerarea sa de plata acestora.

În motivarea recursului arată, în ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., că instanţa a obligat-o în mod greşit la plata cheltuielilor de judecată.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arată că instanţa de fond a aplicat greşit dispoziţiile art. 453 din C. proc. civ.

În esenţă, arată că instanţa a respins cererea de chemare în judecată ca rămasă fără obiect, având în vedere că prin Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. x/10.02.2021 s-a stabilit în sarcina intimatei-reclamante o obligaţie fiscală în cuantum de 3.421.882 RON, iar prin Decizia nr. 1177/21.12.2021 de soluţionare a contestaţiei administrative, emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, s-a dispus anularea Deciziei nr. 391058/2/10.02.2021, emise de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, privind angajarea răspunderii solidare a societăţii A. S.R.L. pentru obligaţiile de plată restante ale debitoarei S.C. B. S.R.L., în sumă totală de 3.421.882 RON.

Precizează că organul de soluţionare a contestaţiei a reţinut că se impune clarificarea cuantumului obligaţiilor fiscale pentru care intimata-reclamantă răspunde solidar cu S.C. B. S.R.L., în raport cu perioada în care a deţinut calitatea de asociat, respectiv 22.11.2019-11.01.2021, conform informaţiilor furnizate de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Braşov.

În acest context, recurenta-pârâtă arată că a solicitat instanţei de fond respingerea acţiunii ca rămasă fără obiect şi respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată, în speţă fiind incidente dispoziţiile art. 454 C. proc. civ., care stipulează că pârâtul care a recunoscut, la primul termen la care părţile sunt legal citate, pretenţiile reclamantului, nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.

Mai arată că potrivit art. 218 alin. (2) Codul de procedură fiscală, doar deciziile emise în soluţionarea contestaţiei împotriva deciziei de impunere pot fi atacate în contencios administrativ, or, intimata-reclamantă a formulat o contestaţie împotriva deciziei de angajare a răspunderii nr. 391058/2/10.02.2021, soluţionată prin emiterea deciziei nr. 406.125/11-C/27.09.2013, astfel încât la data formulării cererii de chemare în judecată, 25.11.2021, contestaţia administrativă nu era soluţionată.

Ulterior, prin decizia nr. 1177/21.12.2021 a fost desfiinţată decizia nr. 391058/2/10.02.2021 de angajare a răspunderii solidare.

Consideră că intimata-reclamantă trebuia să aştepte soluţionarea contestaţiei.

Referitor la capătul de cerere privind obligarea sa la plata cheltuielile de judecată, invocă dispoziţiile art. 454 C. proc. civ. şi solicită respingerea acesteia, întrucât termenul de 6 luni este de recomandare, iar pe de altă parte, a soluţionat în mod favorabil contestaţia formulată de societate.

De asemenea, invocă dispoziţiile art. 451 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţial, apreciind că în cauză se impune reducerea acestor cheltuieli, raportat la activitatea prestată efectiv de către avocat şi la rămânerea fără obiect a cererii de chemare în judecată.

Totodată, susţine că instanţa de fond a acordat cheltuielile de judecată, fără a avea în vedere dispoziţiile art. 453 C. proc. civ., din care rezultă că atunci când acţiunea este respinsă ca rămasă fără obiect, se impune verificarea culpei procesuale, ce constituie temeiul acordării cheltuielilor de judecată urmând a fi recuperate numai în măsura în care cheltuielile solicitate sunt dovedite şi constituie cheltuieli necesare care au fost făcute în mod real în limita unui cuantum rezonabil, aspecte care nu sunt dovedite în cauză.

Pe de altă parte, arată că instanţa de fond nu a ţinut cont de apărările sale, de prevederile legale aplicabile şi de înscrisurile de la dosar, recurenta-pârâtă susţinând că nu sunt întrunite condiţiile art. 451 raportat la art. 453 din C. proc. civ., nefiind îndeplinită cerinţa culpei procesuale şi nici nu a determinat aceste cheltuieli, în condiţiile în care nu a fost pusă anterior în întârziere şi nu este o situaţie de în care să fie de drept în întârziere.

Apreciază că onorariul avocaţial pretins este excesiv de mare faţă de apărările apărătorului ales şi soluţia dată în cauză.

4. Apărările formulate în recurs

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care invocă excepţia nulităţii recursului, pentru că argumentele din cererea de recurs nu se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în condiţiile în care recursul este limitat la motivele de nelegalitate prevăzute de C. proc. civ.

Pe fond, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat şi ca vădit nefondat.

Invocă Decizia nr. 3/2020, pronunţată e Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursurilor în interesul legii, conform căreia proporţionalitatea cheltuielilor de judecată nu se încadrează în motivele de casare şi nu poate fi analizată în calea de atac a recursului.

Mai arată că pârâta era de drept în întârziere prin nesoluţionarea cotestaţiei în termenul prevăzut de lege, astfel cum a reţinut în mod corect instanţa de fond, culpa pârâtei stând la baza formulării acţiunii.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 9 mai 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 25 ianuarie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Cu titlu preliminar, se constată că instanţa de recurs s-a pronunţat asupra excepţiei nulităţii recursului, invocată de intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin întâmpinare, în şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2023.

Prin cererea de recurs, recurenta-pârâtă critică faptul că prima instanţă a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată, în condiţiile în care a respins, ca rămasă fără obiect, acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., recurenta-pârâtă apreciind că nu i se poate reţine culpa procesuală în condiţiile în care prin Decizia nr. 1177/21.12.2021 de soluţionare a contestaţiei administrative, emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, s-a dispus anularea Deciziei nr. 391058/2/10.02.2021, emise de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, privind angajarea răspunderii solidare a societăţii A. S.R.L. pentru obligaţiile de plată restante ale debitoarei S.C. B. S.R.L., în sumă totală de 3.421.882 RON.

Înalta Curte constată că această critică nu este fondată.

Astfel, deşi prima instanţă a respins, ca rămasă fără obiect, acţiunea reclamantei A. S.R.L., demersul judiciar de faţă s-a datorat culpei pârâtei.

Sub un prim aspect, se constată că, fiind vorba despre o cauză în materie fiscală, pentru soluţionarea plângerii prealabile se aplică dispoziţiile Codului de procedură fiscală din 2015 în ceea ce priveşte termenul de soluţionare.

Înalta Curte constată că potrivit art. 276 alin. (7) din Titlul VIII - Soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale al Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală: "Contestaţiile formulate potrivit prezentului titlu se soluţionează în termenul prevăzut la art. 77", iar potrivit art. 77 alin. (1) din acelaşi act normativ: "Cererile depuse de către contribuabil/plătitor la organul fiscal se soluţionează de către acesta în termen de 45 de zile de la înregistrare."

Având în vedere că în speţă contestaţia fiscală a fost depusă la 09.04.2021 şi a fost soluţionată la data de 21.12.2021 prin Decizia nr. 1177, reiese că termenul de 45 de zile prevăzut de art. 77 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 nu a fost respectat de către organul fiscal, situaţie în care reclamanta a formulat cererea de chemare în judecată pentru a obliga instituţia pârâtă la soluţionarea contestaţiei.

În aceste condiţii, instituţia pârâtă era de drept în întârziere, astfel că nu se poate prevala dispoziţiile art. 454 C. proc. civ., potrivit cărora: "Pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate, pretenţiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepţia cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclamant sau se afla de drept în întârziere."

Prin urmare, chiar dacă soluţia în faţa primei instanţe a fost aceea de respingere a acţiunii ca rămasă fără obiect, acest lucru s-a datorat faptului că, finalmente, recurenta-pârâtă a procedat la soluţionarea contestaţiei administrative formulate de intimata-reclamantă, ceea ce nu o exclude de la aplicarea art. 453 C. proc. civ., întrucât o asemenea împrejurare echivalează cu pierderea procesului, ceea ce implicit atrage suportarea cheltuielilor de judecată.

Ultima critică formulată de recurenta-pârâtă vizează aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) din C. proc. civ. cu privire la cheltuielile de judecată la care a fost obligată de către prima instanţă, întrucât suma stabilită cu acest titlu este prea mare în raport cu apărările formulate de avocat.

Sub acest aspect, Înalta Curte reţine că, fiind o cale extraordinară de atac, recursul poate fi exercitat numai pentru motivele anume prevăzute de lege, iar potrivit art. 483 alin. (3)-(4) şi art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., prin intermediul acestei căi de atac poate fi dedusă analizei instanţei de control judiciar doar conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În consecinţă, casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, or aprecierea de către instanţa care a pronunţat hotărârea recurată a cuantumului cheltuielilor de judecată pe care le are de plătit partea care a pierdut procesul, constând în onorariul avocaţial, nu este un aspect de legalitate a hotărârii, care să poată fi cenzurat de instanţa de recurs.

Această critică nu vizează, deci, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile şi nu poate fi încadrată în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., fiind legată de exercitarea de către judecătorul fondului a dreptului de apreciere asupra onorariului avocaţial solicitat de parte.

O asemenea interpretare reiese şi din Decizia nr. 3/2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursurilor în interesul legii, care prin s-a stabilit că: "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanţa de fond s-a pronunţat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proporţionalităţii cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, solicitate de partea care a câştigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.."

În consecinţă, aspectele invocate de către recurenta-pârâtă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, sentinţa recurată fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept material incidente în cauză.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov împotriva sentinţei nr. 18 din 9 februarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Braşov – secţia contencios administrativ şi fiscal.

În temeiul dispoziţiilor art. 453 C. proc. civ., va obliga recurenta-pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, ca parte care a pierdut procesul, la plata către intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a sumei de 2.940,07 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov împotriva sentinţei nr. 18 din 9 februarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Braşov – secţia contencios administrativ şi fiscal.

Obligă recurenta-pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov la plata către intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a sumei de 2.940,07 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 25 ianuarie 2023.