Ministry of Justice's appeal rejected; executor cleared of disciplinary negligence over enforcement updates

Şedinţa publică din data de 31 mai 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2018, Ministerul Justiţiei a solicitat modificarea hotărârii nr. 7/23.02.2017 pronunţată de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul UNEJ în dosarul nr. x/2017, în sensul admiterii acţiunii disciplinare promovate, admiterea contestaţiei, modificarea hotărârii pronunţate de Comisia Superioară de Disciplină, în sensul admiterii acţiunii disciplinare promovate de Ministrul Justiţiei şi aplicarea unei sancţiuni disciplinare executorului judecătoresc A., dintre cele enumerate de art. 49 din Legea nr. 188/2000, raportat la abaterile disciplinare săvârşite, prevăzute de art. 47 lit. e) teza II din acelaşi act normativ.

Primul ciclu procesual.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 133/17.09.2018, Curtea de Apel Galaţi – secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată contestaţia formulată de reclamantul MINISTERUL JUSTIŢIEI.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul MINISTERUL JUSTIŢIEI.

4. Decizia pronunţată în recurs

Prin Decizia nr. 387/27.01.2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de către reclamantul MINISTERUL JUSTIŢIEI, a casat sentinţa nr. 133/17.09.2018 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, reţinând că instanţa de fond a soluţionat cauza fără a pune în discuţie introducerea în cauză şi citarea emitentului actului administrativ contestat, respectiv Comisia Superioară de Disciplină din cadrul UNEJ, pe care reclamantul nu a înţeles să o cheme în proces.

Al doilea ciclu procesual

În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi la data de 22.04.2021 sub nr. x/2018, iar prin încheierea din data de 15.06.2021, instanţa a dispus introducerea în cauză şi citarea emitentului actului administrativ contestat, respectiv Comisia Superioară de Disciplină din cadrul UNEJ.

5. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 197 din 6 octombrie 2021, Curtea de Apel Galaţi – secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată contestaţia formulată de către reclamantul Ministerul Justiţiei, în contradictoriu cu pârâţii A. şi Comisia Superioară de Disciplină din cadrul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti.

6. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul Ministerul Justiţiei, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea cererii de recurs şi casarea hotărârii recurate, în sensul admiterii contestaţiei şi aplicării unei sancţiuni executorului judecător A., dintre cele enumerate de art. 49 din Legea nr. 188/2000, raportat la abaterile disciplinare săvârşite, prev. de art. 47 lit. e) teza II din Legea nr. 188/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

În dezvoltarea cererii de recurs, recurentul a arătat că prin încheierea nr. 144/14.01.2014, pronunţată de Judecătoria Galaţi, în dosarul nr. x/2014, a fost încuviinţată executarea silită a titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit bancar nr. x/09.07.2007 "până la concurenţa sumei de 12781,34 RON (10179,03 RON credit restant şi 262,31 RON dobânzi, penalizări, comisioane aferente neîncasate), urmând a se recupera şi cheltuielile de judecată".

Prin urmare, contrar celor reţinute de instanţa de fond, instanţa de executare a încuviinţat executarea silită pentru sumele deja determinate.

Astfel, dobânzile şi penalităţile aferente creditului restant au fost calculate de creditor la data formulării cererii de executare silită, iar suma menţionată de acesta în cursul cererii a fost încuviinţată de instanţă, respectiv 1278.34 RON (10179.03 RON credit restant) şi 2602.31 RON dobânzi, penalizări, comisioane aferente neîncasate).

În realitate, la data de 27.03.2017, prin adresa nr. E 2076, terţul poprit S.C. B. S.A. Galaţi a solicitat executorului judecătoresc să îi comunice dacă a fost stins integral debitul.

Drept urmare, executorul judecătoresc a solicitat creditoarei, prin intermediul e-mailului, să comunice debitul restant, actualizat la data de 28.03.2017. Creditoarea i-a comunicat, la aceeaşi dată, prin adresa înregistrată cu nr. x/28.03.2017, că debitorul înregistrează o datorie de 3593,54 RON şi că penalitatea zilnică este de 1,28 RON.

La data de 03.04.2017, executorul judecătoresc a emis încheierea nr. 027/T5/2014, prin care a dispus admiterea cererii creditoarei de actualizare a credenţei în dosarul de executare silită, precizând că "prin adresa din data de 28.03.2017 creditoarea a solicitat actualizarea debitului", deşi prin această adresă creditoarea i-a comunicat debitul pe care îl înregistrează debitul în evidenţele ei.

Procedând în acest mod, fără a exista încuviinţarea executării silite pentru alte sume decât cele prevăzute în încheierea nr. 144/14.01.2014, pronunţată de Judecătoria Gaalţi, executorul judecătoresc a emis la data de 03.04.2017, o nouă adresă de poprire către treţul poprit S.C B., la care terţul poprit a dat curs, continuând sa reţine sume din salariul cuvenit debitorului şi să le vireze în contul executorului judecătoresc {sume ce au totalizat 1746 RON până la data de 27.06.2017).

Referitor la faptul că în cuprinsul acţiunii disciplinare s-a reţinut ca, în urma solicitării debitorului, executorul judecătoresc i-a comunicat răspuns la data de 10.04.2014, în care a menţionat, în mod eronat, că adresa de poprire din data de 03.04.2017 a fost emisă la cererea creditorului C. prin reprezentant D. S.R.L., deşi creditoarea din dosar este E. S.A., instanţa de fond s-a limitat doar la a menţiona că a fost o eroare, care nu este în măsură să atragă răspunderea disciplinară, dar a ignorat faptul că această eroare nu a fost îndreptată în niciun fel.

Referitor la suma de 750 RON, achitată de către debitor înainte de înfiinţarea popririi, sumă pe care executorul judecătoresc nu a scăzut-o din debitul datorat, instanţa de fond a reţinut în mod greşit că au trecut mai mult de trei ani de la data emiterii adresei de înfiinţare a popririi, astfel că a constatat că este prescris acest capăt al acţiunii, deşi acesta sumă ar fi trebuit luată în calcul pe parcursul executării silite, de la data achitării sumei şi până la data emiterii celei de-a doua adrese de înfiinţare a popririi, din data de 3.04.2017.

Cu privire la aceste susţineri, precizăm că din actele dosarului de executare nu reiese că această eroare materială ar fi fost rectificată. Mai mult, până la data de 03.04.2017, în baza adresei de înfiinţare a popririi, în dosar a fost reţinută de terţul poprit şi virată executorului judecătoresc, suma de 14601 RON, adică întreaga sumă pentru care fusese încuviinţată şi demarată executarea silită din dosar, la această sumă adăugându-se cea de 750 RON, achitată de debitor în urma somaţiei.

Astfel, actele materiale de omisiune ce se circumscriu abaterii disciplinare prevăzute de disp.art. 47 lit. e) din Legea nr. 188/2000, cu modificările şi completările ulterioare, au subzistat în mod continuu până la emiterea adresei de înfiinţare a popririi din data de 03.04.2017, când s-a reţinut faptul că ar fi fost luată în calcul şi această sumă cu ocazia actualizării debitului.

În ceea ce priveşte faptul că între suma comunicată de terţul poprit prin adeverinţa nr. x/03.04.2017 şi cea care reiese din dosarul de executare există o diferenţă de 583,33 RON, care nu a fost evidenţiată în niciun mod în dosarul de executare silită, instanţa s-a limitat la a reţine că această sumă a fost virată la data de 22.04.2015 creditorului, însă nu a reţinut faptul că în dosar nu a fost întocmită încheierea de eliberare a acestei sume, astfel că în dosarul de executare silită nu reieşea când a fost consemnată si virată această sumă.

Totodată, instanţa nu s-a pronunţat cu privire la aspectele reţinute în cursul acţiunii disciplinare referitoare la faptul că executorul judecătoresc nu a întocmit în dosar încheieri de eliberare a sumelor rezultate din executarea silită, contrar dispoziţiilor art. 657 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul Ministerul Justiţiei este nefondat, pentru următoarele considerente:

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material este nefondat, iar în acest sens, Înalta Curte are în vedere că, potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Criticile recurentului-reclamant privind greşita aplicare a dispoziţiilor legale incidente în cauză, sunt nefondate, sentinţa atacată fiind dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor de drept material care reglementează activitatea şi răspunderea disciplinară a executorilor judecătoreşti, respectiv a dispoziţiilor Legii nr. 188/2000 şi a Regulamentului de funcţionare a Comisiei Superioare de Disciplină.

Instanţa de fond a evaluat întregul probatoriu administrat în cursul judecăţii potrivit dispoziţiilor legale incidente care prevăd abaterea disciplinară pentru care a fost declanşată acţiunea disciplinară şi a examinat concret aspectele reţinute în sarcina intimatului-pârât ca abatere disciplinară, prevăzută de art. 47 lit. e) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, potrivit cărora "Răspunderea disciplinară a executorului judecătoresc intervine pentru următoarele abateri: (...) e) (...) şi neglijenţa în efectuarea lucrărilor".

Astfel, în raport cu probele administrate, prima instanţă a stabilit corect situaţia de fapt şi în consecinţă a confirmat prin soluţia de respingere a acţiunii legalitatea Hotărârii nr. 7/23 februarie 2018 a Comisiei Superioare de Disciplină din cadrul UNEJ.

Prin această hotărâre, autoritatea competentă a respins contestaţia formulată de ministrul justiţiei împotriva Hotărârii nr. 4/20 noiembrie 2017, prin care a fost respinsă acţiunea disciplinară promovată împotriva executorului judecătoresc A. pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 47 lit. e) "neglijenţă în efectuarea lucrărilor" din Legea nr. 188/2000.

În acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte reţine că susţinerea recurentului – reclamant referitoare la faptul că lipsa unei a doua încheieri de încuviinţare a executării silite pentru actualizarea sumelor rezultate din dobânzi şi penalităţi, la cererea creditorului, cât şi unele greşeli materiale strecurate în actele emise de executorul judecătoresc constituie abateri disciplinare, sunt nefondate.

Astfel, actualizarea creanţei şi a dobânzilor debitorului F. la cererea creditoarei E. S.A., în dosarul de executare nr. 27/TS/2014, s-a făcut de creditoare la data introducerii cererii de executare.

Prin încheierea nr. 144 din 14.01.2014 pronunţată de Judecătoria Galaţi a fost admisă în totalitate cererea creditorului şi s-a dispus încuviinţarea executării silite până la concurenţa sumei de 12.781,34 RON. Instanţa a admis în totalitate cererea creditorului, dar nu s-a pronunţat cu privire la actualizarea debitelor datorate cu titlu de dobânzi şi penalităţi.

Cu alte cuvinte, prin această încheiere, instanţa Judecătoria Galaţi a încuviinţat executarea silită a creanţei principale actualizată până la data formulării cererii de executare silită, iar executorul judecătoresc era competent să realizeze, potrivit art. 628 alin. (3) C. proc. civ., actualizarea creanţei principale în funcţie de dobânzile şi penalităţile menţionate în contract, după momentul formulării cererii de executare.

Potrivit dispoziţiilor art. 628 alin. (2) din C. proc. civ. "În cazul în care prin titlul executoriu au fost stipulate ori acordate dobânzi, penalităţi sau alte sume, care se cuvin creditorului, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de executorul judecătoresc, potrivit legii."

Contrar susţinerilor recurentului, intimatul-pârât executorul judecătoresc A. a făcut dovada existenţei încheierii nr. 027/TS/2014 din 3 aprilie 2017 prin care a admis cererea creditoarei de actualizare a creanţei (dosar de executare).

Referitor la eroarea materială strecurată în adresa din 03.04.2017, în care s-a menţionat greşit numele creditoarei, Curtea de Apel Galaţi în mod corect a apreciat că această eroare materială figurează într-un singur act, nefiind interesele debitorului, şi, chiar dacă nu a fost îndreptată, aceasta nu a fost în măsură să producă consecinţe juridice.

Cât despre faptul că în poprirea emisă către terţul poprit S.C. B. S.A. Galaţi s-a trecut din greşeală debitul iniţial actualizat conform titlului executoriu, fără a se scade suma de 750 RON, plătită de debitor anterior, prima instanţă a reţinut că şi aceasta faptă, deşi a fost prescrisă, ca urmare a trecerii mai mult de 3 ani de la emiterea somaţiei, totuşi a fost înlăturată.

Astfel, atât din dosarul de executare, cât şi din considerentele Hotărârii nr. 7 din 23.02.2018 a Comisiei Superioare de Disciplină, rezultă că suma de 750 RON a fost luată în calcul la finalizarea executării, nedovedindu-se vreun prejudiciu pentru debitor.

În privinţa sumei de 583,33 RON, despre care recurentul susţine că nu a fost evidenţiata în dosarul de executare silită, Înalta Curte reţine că această sumă a fost virată către creditor pe data de 22.04.2014, conform dovezii viramentului ce a fost ataşată ulterior la dosar şi prezentata inspectorului din cadrul Ministerului Justiţiei la data de 27.09.2017, aspect reţinut de altfel, în mod corect, de către instanţa de fond.

Aşadar, prin sentinţa recurată în mod legal s-a reţinut că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 47 lit. e) teza a II-a din Legea nr. 188/2000 privind statutul executorii judecătoreşti, constând în neglijenţa în efectuarea lucrărilor.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul Ministerul Justiţiei, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 197 din 6 octombrie 2021 a Curţii de Apel Galaţi – secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 31 mai 2022.