Magistrate wins salary recalculation; appeal by ministry and tribunals rejected as unfounded

Şedinţa publică din data de 31 mai 2022

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 21.01.2016, sub nr. x/2016, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei a solicitat anularea Ordinului nr. 3860/C/16.11.2015 privind stabilirea indemnizaţiei de încadrare lunară; obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei, de a emite începând cu data de 09.04.2015 (data intrării în vigoare a Legii 71/2015) a unui nou ordin de salarizare în vederea recalculării indemnizaţiei de încadrare în acord cu art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015 în funcţie de vechimea în profesie şi în muncă, gradul profesional şi a funcţiei îndeplinite în cadrul instanţei; obligarea pârâtului la acordarea începând cu 09.04.2015 în temeiul art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015 a diferenţei salariale rezultată din aplicarea de procente şi aplicarea claselor de salarizare personalului care a trecut într-o nouă tranşă de vechime în muncă/în funcţie ulterior datei de 1 ianuarie 2011; obligarea pârâtului ca la emiterea Ordinelor de Salarizare să ţină cont în cazul promovărilor în funcţie şi al numirii în funcţii de conducere a judecătorilor, de procentele aferente vechimii în muncă şi în funcţie, avute la data promovării, care urmează să fie incluse în indemnizaţia de încadrare brută lunară de la data de 31 decembrie 2009, chiar dacă respectiva vechime în muncă/în funcţie a fost îndeplinită ulterior acestei date.

Prin cerere modificatoare din 25.06.2016, reclamantul a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâţi a Curţii de Apel Suceava, Tribunalul Botoşani, Curtea de Apel Alba Iulia, Tribunalul Alba şi a precizat cadrul procesual pentru fiecare capăt de cerere, după cum urmează: anularea Ordinului nr. 3860/C/16.11.2015 privind stabilirea indemnizaţiei de încadrare lunară; obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei, de a emite începând cu data de 09.04.2015 (data intrării în vigoare a Legii 71/2015) a unui nou ordin de salarizare în vederea recalculării indemnizaţiei de încadrare în acord cu art. 1 alin. 5ind. 1 din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015 în funcţie de vechimea în profesie şi în muncă, gradul profesional şi a funcţiei îndeplinite în cadrul instanţei; obligarea pârâtului la acordarea începând cu 09.04.2015 în temeiul art. 1 alin. 5ind. 1 din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015 a diferenţei salariale rezultată din aplicarea de procente şi aplicarea claselor de salarizare personalului care a trecut într-o nouă tranşă de vechime în muncă/în funcţie ulterior datei de 1 ianuarie 2011, obligarea pârâtelor Curtea de Apel Suceava şi Tribunalul Botoşani la plata pentru perioada 09.04.2015 -14.06.2015 a diferenţei salariale rezultate din aplicarea de procente şi aplicarea claselor de salarizare personalului care a trecut într-o nouă tranşă de vechime în muncă/în funcţie ulterior datei de 1 ianuarie 2011, obligarea pârâtelor Curtea de Apel Alba Iulia şi Tribunalul Alba la plata pentru perioada 15.06.2015 –prezent a diferenţei salariale rezultate din aplicarea de procente şi aplicarea claselor de salarizare personalului care a trecut într-o nouă tranşă de vechime în muncă/în funcţie ulterior datei de 1 ianuarie 2011.

La data de 17.10.2016, reclamantul a formulat precizare a acţiunii, prin care a solicitat: anularea Ordinului nr. 3860/C/16.11.2015 privind stabilirea indemnizaţiei de încadrare lunară; obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei, de a emite începând cu data de 09.04.2015 (data intrării în vigoare a Legii 71/2015) a unui nou ordin de salarizare în vederea recalculării indemnizaţiei de încadrare în acord cu art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015, în funcţie de vechimea în profesie şi în muncă care să includă majorările de 2, 5 şi 11% acordate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi aflate în plată încă din anul 2015 în baza ordinelor de salarizare 1561, 1562 şi 1563 emis de către Ministrul Justiţiei, gradul profesional şi a funcţiei îndeplinite în cadrul instanţei; obligarea pârâtului ca la emiterea ordinului de salarizare să ţină cont în cazul promovărilor în funcţie şi al numirii în funcţii de conducere a judecătorilor, de procentele aferente vechimii în muncă şi în funcţie, avute la data promovării, care urmează să fie incluse în indemnizaţia de încadrare brută lunară de la data de 31 decembrie 2009, chiar dacă respectiva vechime în muncă/în funcţie a fost îndeplinită ulterior acestei date precum şi de majorările de 2, 5 şi 11% acordate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi aflate în plată încă din anul 2015 în baza ordinelor de salarizare 1561, 1562 şi 1563 emis de către Ministrul Justiţiei.

În contradictoriu cu pârâtele Curtea de Apel Suceava şi Tribunalul Botoşani, reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor Curtea de Apel Suceava şi Tribunalul Botoşani la plata pentru perioada 09.04.2015 - 14.06.2015, în temeiul art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată si completată prin Legea nr. 71/2015, a diferenţei salariale rezultată din aplicarea de procente şi aplicarea claselor de salarizare personalului care a trecut într-o nouă tranşă de vechime în muncă/în funcţie ulterior datei de 1 ianuarie 2011 care să includă majorările de 2, 5 şi 11% acordate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi aflate în plată încă din anul 2015 în baza ordinelor de salarizare 1561, 1562 şi 1563 emis de către Ministrul Justiţiei.

Prin cererea precizatoare din 01.02.2017, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei de a emite începând cu data de 09.04.2015 (data intrării în vigoare a Legii 71/2015) a unui nou ordin de salarizare în vederea recalculării indemnizaţiei de încadrare în acord cu art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015, în funcţie de vechimea în profesie şi în muncă care să includă majorările de 2, 5 şi 11% acordate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi aflate în plată încă din anul 2015 şi valoarea de referinţă sectorială de 405 RON pentru perioada 09.04.2015 -30.11.2015, respectiv 405+10% pentru perioada 01.12.2015 – prezent.

Primul ciclu procesual

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1990/29.05.2017, Curtea de Apel Bucureşti a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamant, a anulat Ordinul nr. 3860/C/16.11.2015, a obligat pârâtul Ministerul Justiţiei de a emite începând cu 09.04.2015 un nou ordin de salarizare, în acord cu art. 1 alin. 5ind. 1 din O.U.G. nr. 83/2014, modificată şi completată prin Legea 71/2015 care să includă majorările de 25% şi 11% având în vedere promovările în funcţie, a obligat pârâţii Curtea de Apel Suceava şi Tribunalul Botoşani să acorde drepturile salariale menţionate pentru perioada 09.04.2015 – 14.06.2015 şi pârâţii Curtea de Apel Alba şi Tribunalul Alba pentru perioada 15.06.2015 – 30.11.2016.

Reclamantul a formulat cerere completatoare prin care a solicitat completarea dispozitivului şi cu soluţia aferentă capătului de cerere având ca obiect emiterea ordinului d salarizare începând cu data de 09.04.2015 cu luarea în considerare a valorii de referinţă sectorială de 405 RON pentru perioada 09.04.2015-30.11.2015 şi a valorii de referinţă sectorială de 405+10%, începând cu 01.12.2015-prezent şi plata diferenţelor salariale rezultate.

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 4093/02.11.2017, Curtea de Apel Bucureşti a respins ca neîntemeiată cererea de completare, reţinând în esenţă că cererea precizatoare a fost formulată la data de 01.02.2017, iar primul termen de judecată a fost la data de 23.05.2016. Ori, cererea precizatoare fiind depusă după primul termen de judecată, prima instanţă nu a avut-oi în vedere la soluţionarea cauzei

3. Decizia instanţei de recurs

Prin decizia nr. 4767/30.09.2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursurile formulate de reclamantul A. şi pârâţii Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Botoşani, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Al doilea ciclu procesual

4. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 208 din 14 iunie 2021, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor Curtea de Apel Alba Iulia şi Curtea de Apel Suceava şi a respins cererea în contradictoriu cu aceste pârâte, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Justiţiei, ca neîntemeiată; a admis în parte cererea astfel cum a fost precizată la data de 29.04.2016, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL JUSTITIEI, TRIBUNALUL BOTOŞANI şi TRIBUNALUL ALBA; a anulat Ordinul nr. 3860/16.11.2015 emis de Ministerul Justiţiei; a obligat pârâtul Ministerul Justiţiei să emită reclamantului ordin de stabilire a drepturilor salariale individuale producător de efecte juridice începând cu data de 09.04.2015, conform art. 1 din Ordinul nr. 4680/C/21.12.2016; a obligat pârâţii Tribunalul Botoşani şi Tribunalul Alba la plata către reclamant a eventualelor diferenţe salariale rezultate din aplicarea art. 1 din Ordinul nr. 4680/C/21.12.2015, începând cu data de 09.04.2015 şi până la data punerii în executare a art. 1 din Ordinul nr. 4680/C/21.12.2016, corespunzător perioadelor în care au avut raporturi de serviciu cu acesta; a respins în rest cererea, ca neîntemeiată.

5. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii Ministerul Justiţiei, Tribunalul Alba şi Tribunalul Botoşani, cererile de recurs fiind întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., cu excepţia celei formulate de Tribunalul Botoşani.

Recurenţii-pârâţi au solicitat admiterea recursurilor, casarea sentinţei recurate şi respingerea acţiunii, ca rămasă fără obiect.

În esenţă, recurenţii-pârâţi au arătat că pretenţiile reclamantului au fost satisfăcute şi, ca urmare, acţiunea a rămas fără obiect, având în vedere că au fost deja emise ordine de stabilire a indemnizaţiilor individuale ale judecătorilor în baza OMJ nr. 4680/2016, la dosar fiind depus OMJ nr. 1486/C/24.05.2017 privind drepturile salariale ale intimatului-reclamant.

Aşadar, la data de 21.12.2016 a fost emis Ordinul ministrului justiţiei nr. 4680, în baza art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014, prin care la art. 1 s-a dispus ca, începând cu 9.04.2015, judecătorilor care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad, gradaţie şi vechime în funcţie, li se recalculează indemnizaţiile la nivel maxim, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Totodată, art. 2 din ordinul menţionat prevede că începând cu 1 august 2016, indemnizaţia de încadrare brută lunară a judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi curţilor de apel, precum şi a asistenţilor judiciari se recalculează prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 381,823 RON, care include toate majorările acordate acestei categorii de personal (şi 5%, 2% şi 11%), inclusiv majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015, în vederea stabilirii unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în funcţie, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Ulterior, prin OMJ nr. 219/C/01.02.2017 a fost modificat OMJ nr. 4680/C/21.12.2016, la art. 1 alin. (1) prevăzându-se că: "începând cu data de 1 octombrie 2016, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi curţilor de apel, precum şi asistenţii judiciari beneficiază de o indemnizaţie de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, majorată cu 10%, potrivit Legii nr. 293/2015 (...)."

Prin urmare, în speţă, în aplicarea dispoziţiilor OMJ nr. 4680/C/2016 şi a OMJ nr. 219/C/2017 au fost emise OMJ nr. 1469/C/24.05.2017şi OMJ nr. 1486/C/24.05.2017, prin care au fost stabilite noile cuantumuri ale indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi ale sporurilor aferente pentru intimatul-reclamant, corespunzătoare instanţelor de judecată în care acesta şi-a desfăşurat activitatea, astfel că acţiunea a rămas fără obiect.

Recurentul – pârât a mai arătat că diferenţele băneşti rezultate din recalcularea la nivel maxim a indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi al sporurilor în baza OMJ nr. 4680/C/21.12.2016 au fost deja achitate în luna decembrie 2017 întregului personal al instanţelor din circumscripţiile curţilor de apel.

Mai mult, a învederat că prin OMJ nr. 2066/C/2018 s-a statuat la art. 1 că, în perioada 9.04.2015-30.11.2015, indemnizaţia de încadrare brută lunară a judecătorilor şi asistenţilor judiciari este stabilită prin raportare la valoarea de referinţă sectorială 421,36 RON (alin. (1), în perioada 1.12.2015-31.12.2017 indemnizaţia se calculează prin raportare la valoarea de referinţă sectorială 463,5 RON (alin. (2).

Aşadar, intimatul-reclamant beneficiază în prezent de o indemnizaţie de încadrare stabilită începând cu data de 9.04.2015 în raport cu o valoare de referinţă sectorială mai mare decât cea solicitată prin cererile precizatoare, iar plăţile au început să se efectueze de către instanţa angajatoare potrivit dispoziţiilor art. 1 din O.U.G. nr. 3/2019, privind eşalonarea plăţii drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiţiei.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată în raport de motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile declarate de pârâţi sunt nefondate, în considerarea argumentelor ce succed.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere, când, "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material". Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat în mod greşit. În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, după cum se va arăta în continuare.

Legislaţia în privinţa salarizării personalului din sistemul justiţiei a parcurs mai multe etape, iar salarizarea a fost realizată iniţial prin Legea nr. 284/2010 (în prezent abrogată prin Legea nr. 153/2017) şi prin Legea nr. 71/2015, publicată în Monitorul Oficial nr. 233 din 06.04.2015, care a intrat în vigoare la data de 09.04.2015 şi prin care a fost aprobată O.U.G. nr. 83/2014.

Prin acest din urmă act normativ s-a stabilit obligaţia egalizării indemnizaţiilor pentru personalul din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice la nivelul maxim aflat în plată în cadrul aceleiaşi autorităţi sau instituţii. Ulterior, prin Legea nr. 293/2015 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 83/2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 884 din 25 noiembrie 2015, a fost stabilită o majorare cu 10% a indemnizaţiilor, inclusiv pentru Familia ocupaţională de funcţii bugetare "Justiţie".

Prin O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016 s-a prevăzut că în anul 2016 cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2015, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii şi nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare.

La data de 01.07.2016 a intrat în vigoare O.U.G. nr. 20/2016 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prin care a fost introdus art. 31, în temeiul căruia, avându-se în vedere diferenţele nejustificate ale veniturilor din sistemul bugetar pentru persoanele care îşi desfăşurau activitatea în aceleaşi condiţii, a fost stabilită obligaţia egalizării nivelului veniturilor în raport de nivelul maxim aflat în plată.

În fine, prin O.U.G. nr. 43/2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 673 din 31 august 2016, a fost modificată O.U.G. nr. 57/2015, în sensul înlocuirii principiului egalizării indemnizaţiilor în raport de nivelul maxim existent, cu regula conform căreia acest nivel se va stabili fără a se ţine seama de drepturile salariale stabilite prin hotărâri judecătoreşti.

În cauză, instanţa de fond în mod corect a reţinut că interpretarea logico-gramaticală a sintagmei "salarizat la acelaşi nivel" vizează întregul personal plătit din fonduri publice, salarizat la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2014.

Potrivit art. 5 alin. (1)1 din O.U.G. nr. 83/2014, "prin nivel de salarizare în plată pentru funcţiile similare se înţelege acelaşi cuantum al salariului de bază cu cel al salariaţilor având aceeaşi funcţie, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum şi sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplineşte aceleaşi condiţii de studii şi de vechime şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării".

Conform art. 5 alin. (1)2, "prevederile alin. (1)1 se aplică şi pentru calculul indemnizaţiei de încadrare pentru persoanele care sunt demnitari, ocupă funcţii publice şi de demnitate publică, ca unică formă de remunerare a activităţii corespunzătoare funcţiei".

În acest context legislativ, s-a constatat că dispoziţiile art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014 se aplică şi personalului auxiliar de specialitate aflat în situaţia prevăzută de ipoteza normei legale, respectiv celor care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim, în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice, pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie.

Recunoaşterea drepturilor salariale de la data de 09.04.2015, care corespunde datei intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015, a fost confirmată şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 23 pronunţată în dosarul nr. x/2016, prin care s-a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2015, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile şi s-a statuat că:

"În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5)1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, sintagma "salarizat la acelaşi nivel" are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenţei, al Curţii de Conturi, precum şi din cadrul celorlalte autorităţi şi instituţii publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare; nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea şi aplicarea aceleiaşi norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, în cadrul aceleiaşi autorităţi sau instituţii publice".

Decizia în cauză este general obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din C. proc. civ.

Argumentele anterioare sunt întărite şi de argumentele din Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/2016, care la pct. 31 şi 32 arată următoarele:

"31 . . . . . . . . . .pentru respectarea principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare, prevăzut de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, corespunzător fiecărei funcţii, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, trebuie să includă majorările (indexările) stabilite prin hotărâri judecătoreşti şi să fie acelaşi pentru tot personalul salarizat potrivit dispoziţiilor de lege aplicabile în cadrul aceleiaşi categorii profesionale, respectiv familii ocupaţionale prevăzute de Legea - cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

32. În consecinţă, ca efect al neconstituţionalităţii art. 31 alin. (1ind. 2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2016), "nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare", la care se face egalizarea prevăzută de art. 31 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016), trebuie să includă şi drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti. Aşadar, personalul care beneficiază de aceleaşi condiţii trebuie să fie salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul aceleiaşi categorii profesionale şi familii ocupaţionale, indiferent de instituţie sau autoritate publică."

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală şi urmează să o menţină în consecinţă, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente în cauză.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, va respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâţii Ministerul Justiţiei, Tribunalul Alba şi Tribunalul Botoşani.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de recurenţii-pârâţi Ministerul Justiţiei, Tribunalul Alba şi Tribunalul Botoşani împotriva sentinţei civile din 208 din 14 iunie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 31 mai 2022.