Mischaracterization of separate damages claim under Art. 19 Law 554/2004 as insurance debt in FGA proceedings

Şedinţa publică din data de 8 iunie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal reclamanta A. S.A. a solicitat instanţei de judecată să constate existenţa unui refuz nejustificat al Fondului de Garantare a Asiguraţilor (FGA) cu privire la soluţionarea cererii sale de plată nr. x/13.12.2016 şi obligarea FGA la soluţionarea de îndată a cererii de plată; cu cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinarea formulată de pârât s-a invocat excepţia lipsei de obiect/excepţia lipsei de interes, întrucât cererea de plată a fost soluţionată, în subsidiar respingerea cererii ca nefondată, cu constatarea exercitării unui abuz de drept al reclamantei, întrucât reclamanta a ascuns existenţa soluţionării cererii de plată.

Prin cererea modificatoare, reclamanta a solicitat obligarea FGA la plata de despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin respingerea cererii de plată, constând în penalităţi de întârziere în cuantumul stabilit prin normele legale speciale în materia asigurărilor, respectiv de 0,2%/zi de întârziere conform Normei ASF 23/2014 – 15360.03 RON, calculate până la data de 08.09.2021 şi în continuare până la data plăţii efective, iar în subsidiar dobânda penalizatoare stabilită conform prevederilor art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

În drept, s-a invocat art. 19 raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin întâmpinarea formulată la cererea modificatoare, pârâtul a invocat excepţiile inadmisibilităţii şi tardivităţii. A apreciat că este inadmisibilă cererea de reparare a pagubei pe cale separată, pe baza dispoziţiilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dacă persoana vătămată nu dovedeşte existenţa unor împrejurări obiective care au făcut imposibilă stabilirea prejudiciului produs anterior promovării acţiunii principale în contenciosul administrativ.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1871 din 8 decembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti–Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins cererea formulată de reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 1871 din 8 decembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamanta A. S.A., în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

S-a arătat că, în mod greşit, prima instanţă a considerat că obiectul cauzei îl reprezintă cererea de acordare a penalităţilor şi cheltuielilor de judecată în considerarea falimentului B. S.A.

În fapt, prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, s-a solicitat acordarea de penalităţi de întârziere, sau dobânda penalizatoare stabilită conform prevederilor art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, în raport de fapta proprie a pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

A concluzionat că în cazul motivării străine de natura cauzei, intervine sancţiunea nulităţii hotărârii, motiv pentru care se impune casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

4. Apărările formulate în cauză

În stadiul procesual al recursului, intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor nu a depus întâmpinare.

5. Procedura de soluţionare a cererii de recurs

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 16 mai 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 8 iunie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, Înalta Curte constată incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.:

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. vizează situaţia în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Aşa cum s-a constatat, dacă prin cererea introductivă de instanţă, reclamanta A. S.A. a solicitat instanţei de judecată să constate existenţa unui refuz nejustificat al Fondului de Garantare a Asiguraţilor (FGA) cu privire la soluţionarea cererii sale de plată nr. x/13.12.2016, privind suma de 4515 RON, reprezentând despăgubiri, prin cererea modificatoare din data de 31 august 2021, reclamanta a solicitat, în temeiul art. 19 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, obligarea Fondului de Garantare a Asiguraţilor la plata de despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin respingerea cererii de plată, constând în penalităţi de întârziere în cuantumul stabilit prin normele legale speciale în materia asigurărilor, respectiv de 0,2%/zi de întârziere conform Normei ASF 23/2014 – 15360.03 RON, calculate până la data de 08.09.2021 şi în continuare până la data plăţii efective, iar în subsidiar dobânda penalizatoare stabilită conform prevederilor art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Potrivit dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 554/2004 "(1) Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă adresată autorităţii publice emitente sau dacă nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 7 alin. (4), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept al său, recunoscut de lege, prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a cererii."

Art. 18 alin. (3) prevede că "În cazul soluţionării cererii, instanţa va hotărî şi asupra despăgubirilor pentru daunele materiale şi morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru."

Totodată, conform art. 19 "(1) Când persoana vătămată a cerut anularea actului administrativ, fără a cere în acelaşi timp şi despăgubiri, termenul de prescripţie pentru cererea de despăgubire curge de la data la care acesta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei. (2) Cererile se adresează instanţelor de contencios administrativ competente, în termenul de un an prevăzut la art. 11 alin. (2). (…)"

Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în corelaţie cu normele cuprinse în art. 8 din lege, ce reglementează obiectul acţiunii judiciare, rezultă că instanţa poate acorda despăgubiri pentru prejudiciul moral sau material în cazul acţiunilor în contencios subiectiv.

În situaţia în care persoana vătămată, din cauza necunoaşterii cuantumului pagubei ori din alte motive, nu a formulat cererea pentru despăgubiri odată cu acţiunea prin care a cerut anularea actului, are posibilitatea de a acţiona în condiţiile art. 19 din Legea nr. 554/2004.

Verificând cererea de chemare în judecată Înalta Curte constată că prezenta acţiune vizează o cererea de despăgubiri, întemeiată pe dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 554/2004, pentru prejudiciul cauzat prin respingerea cererii de plată prin Decizia nr. 14452/03.05.2018, decizie care s-a arătat că a fost emisă la un an şi jumătate de la depunerea cererii de plată.

Motivând respingerea cererii de chemare în judecată, instanţa de fond a reţinut, că, în mod corect, Fondul de Garantare a Asiguraţilor (FGA) refuză plata penalităţilor, a dobânzilor şi a cheltuielilor de judecată, acestea nefiind creanţe de asigurări, în sensul Legii nr. 213/2015, întrucât temeiurile legale în raportul reclamantei cu FGA şi în raportul cu asigurătorul RCA, sunt diferite.

Reţine Înalta Curte, din interpretarea coroborată a prevederilor art. 22 alin. (2), (4), (5) şi (6) din C. proc. civ., ca regulă generală, că instanţa nu poate schimba din oficiu obiectul cererii deduse judecăţii. Obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de pretenţia concretă a reclamantei.

Astfel, reiese că instanţa de fond, deşi în soluţionarea excepţiilor s-a raportat la cererea modificatoare, a lăsat necercetate criticile ce au făcut obiectul acesteia, întemeindu-şi astfel soluţia pe argumente străine de natura pricinii, cu încălcarea principiului disponibilităţii în materie civilă.

Instanţa de judecată, respingând pretenţia reclamantei, trebuia să se limiteze la analiza acţiunii modificate din perspectiva condiţiilor prevăzute de art. 19 din Legea nr. 554/2004.

Apreciază Înalta Curte că, în mod greşit s-a procedat la soluţionarea în primă instanţă a acţiunii, cu nerespectarea dispoziţiilor art. 9, art. 13, art. 22 alin. (5) şi (6) din C. proc. civ., respectiv a drepturilor procesuale ale reclamantei, precum şi a principiului disponibilităţii, întrucât nu există o analiză a pretenţiei deduse judecăţii prin prisma obiectului propriu-zis al acesteia, a raportului juridic invocat de către reclamantă, având loc astfel o vătămare a drepturilor procesuale ale acestei părţi.

În raport de neregula constatată, văzând că hotărârea primei instanţe nu îndeplineşte cerinţele cerute de dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., prin stabilirea corectă a încadrării în drept, în raport de modificarea cererii de chemare în judecată, precum şi punctul de vedere al instanţei faţă de argumentele părţilor, se impune casarea hotărârii de fond şi rejudecarea în faţa aceleiaşi instanţe.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, constatându-se incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 1871 din 8 decembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti–Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 8 iunie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.